1,218 matches
-
minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără complexe, pictorii moderni (Întreaga artă a secolului XX venea de acolo), după ce figurativul Își atinsese limita extremă, iar fotografia Își arogase reproducerea fidelă - utilă observației științifice, dar nu Întotdeauna satisfăcătoare În termeni artistici - a clipei riguroase. Cât despre fotografia din Beirut, era bună. Reflecta haosul unei lupte date În oraș, prin ușoara șovăială
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cel puțin, destul de bună. Ca sunetul muzicii pentru auz, ea obliga ochiul să privească fără grabă chiar unde trebuia să privească. Ducându-te de mână de la ceea ce era evident la ceea ce era ascuns, țesătura de linii și forme pe care figurativul - personaje, enigme distilate În manifestări fizice - se potrivea perfect cu intensitatea sobră, și menținea totul Între limite naturale. Împiedica arbitrarietatea, urletul. Excesul. Dezmințea haosul aparent. Pe paleta mentală a lui Faulques, pictura avea greutatea unui cerc albastru, inexorabilul unei linii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Demiurg. La rîndul lor, acestea se Împart după cum urmează: Decalogul este o expresie perfectă a Justiției; legea talionului - expresia perfectă a injustiției, deoarece contrazice Decalogul, a cărui poruncă este de a nu ucide (Exodul 20:30); o a treia secțiune, figurativă și simbolică, a fost transmisă prin intermediul Demiurgului de Însăși Pleroma transcendentă. Această parte a fost Întotdeauna Înțeleasă greșit, căci sensul ei propriu este unul spiritual, În timp ce interpretările care i s-au dat au fost materiale. Care este situația Legii În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Țară constituie un panegiric impresionant unde sunt enumerate ctitoriile președintelui 22. În afara termenului ctitor, un altul foarte des Întâlnit În producțiile encomiastice este arhitect/constructor. În opinia lui Adrian Cioroianu, există trei accepțiuni ale acestui termen: 1) arhitect În sens figurativ este cel care a trasat liniile de dezvoltare, de modernizare a țării; 2) arhitect În sens propriu este cel care dă indicații pentru edificarea unor proiecte și participă la luarea deciziilor pe parcursul lucrărilor, fiind de fapt cel ce are ultimul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
particular disciplines, providing some form of logical meta-framework through which they may be integrated at a higher level of abstraction and interdisciplinarity. The second is associated much more intimately with individual experience in the moment (...). Illustrative use of metaphor and figurative language may be considered a primitive form of transdisciplinarity. This should be considered distinct from that form of transdisciplinarity associated with use of generative root metaphors having fundamental cognitive implications. Finally, it is useful to hypothesize the existence of a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
normele limbii literare; tipurile de texte specifice sunt cele demonstrative, explicative și argumentative, informative și ex plicative, asertive, polemice etc.; - dezvoltarea componentei informative se realizează prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de circulație internațională), cu abrevieri și simboluri specifice domeniului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
textul narativ, secvența descriptivă are rol de pauză, fiindcă întrerupe șirul întâmplărilor și suspendă timpul diegetic. Secvența descriptivă este caracterizată prin organizare spațială, de obicei, sincronică (structură paradigmatică semnalată prin indici spațiali multipli). Frecvent, ia forma unui discurs enumerativ și figurativ. Organizarea tematică este evidențiată prin câmpuri semantice în care predomină substantivele și adjectivele. Ca secvență textuală, descrierea artistică recurge la combinarea imprevizibilă a strategiilor și tehnicilor descriptive: strategia relaționării prin analogie/prin contrast, stra tegia focalizării multiple etc.; tehnica acumulării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imagine sinestezică prin omonimia substantivelor timbru (marcă poștală, semnificativă prin imaginea emble matică/tonalitate distinctivă a unei linii melodice) și ambiguitatea definitorie pentru lirica modernistă. Se sugerează astfel ideea că poezia modernă trebuie să reflecte coerența lumilor fizice și spirituale figurativ - ca în pictură sau în geometrie - și, în același timp, armonios și abstract, precum în muzică. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Sub semnul dualității semantice din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
antică, filosofi precum Marc Aurelius au fost preocupați de întrebări: Ce sunt reprezentările? Ce funcție au reprezentările în organizarea cunoașterii? Teoria reprezentării ar fi de dorit să țină cont de cele două tipuri esențiale de reprezentări: 1) plastică, specifică artelor figurative, ce are drept fundament epistemic asemănarea; 2) lingvistică, specifică limbajelor, discursurilor, textelor, ce se instituie prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un fel similară cu cea lingvistică, devenind esențială, nu atât pentru lucrurile și oamenii ce sunt reprezentați, cât pentru ea însăși. De la Velázquez și Vermeer van Delft, reprezentarea plastică trăiește prin tehnica ei de a reprezenta. Ea este un dincolo de figurativ. Cele două reprezentări, deși sunt însoțite de o tehnică în sine de a spune, respectiv de a arăta, se deosebesc prin funcția lor. În timp ce reprezentarea lingvistică este preocupată de diferențe, cea plastică are în obiectiv similaritățile, corespondențele. A spune și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
realitatea reprezentată, procesul de reprezentare și reprezentarea în sine. O funcție esențială îi revine procesului de reprezentare, unde intervin elemente reale și fictive spre figurarea lumii și a lucrurilor. În cadrul acestui proces de reprezentare se află funcția scrisului și a figurativului. Istoria nu poate fi o "știință ermetică" și din acest considerent epistemologic. A spune despre fapte și despre acțiuni umane trece prin ideea reprezentării. Istoria scrisă intersectează și amestecă cele două registre distincte (cel al faptelor și cel al cuvintelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric. Istoria are o înțelegere diferită de socio-umane, dar și de fizică, matematică. Ea nu poate "împrumuta" modele din cele două tipuri de științe, fără să i se văduvească propria sa înțelegere; o înțelegere mai aproape de pictură și de arte figurative; de ideea de reprezentare (lingvistică și plastică). Înțelegerea istoriei se bazează pe fapte și întâmplări concrete transpuse în reprezentări prin intermediul limbajului, al imaginilor pe care limbajul le dezvoltă. Ea nu poate fi confundată nici cu limbajul pe care-l folosește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text este aceea de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în ficțiune. Adevărul și ficțiunea sunt interferate atât prin limbajul folosit, cât și prin insolitul gândirii (adică propensitatea de a crea imagini prin reprezentări lingvistice). Se află în adevăr atunci când poate comunica evidențe certe, chiar dacă o face într-un mod figurativ. Se află în ficțiune atunci când o interpretăm în fel și chip, fără niciun raport cu evidența concretă. Istoria și hermeneutica devin două tehnici în sine de figurare. Ceea ce numim "ficțiune istorică" se naște dintr-o propensitate literară și imaginară a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă descriere sau intrigă, sau amândouă, ci constă în modul în care istoricii, dar și ceilalți, își reprezintă figurativ realitatea din trecut. Istoria din perspectiva semnificațiilor și a semnificanțiilor este un joc semiotic, la fel cum a interpreta trecutul istoric devine un joc hermeneutic. Semiologia a fost definită de gânditorul francez drept "ansamblul cunoștințelor și tehnicilor care ne permit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un discurs istoriografic în structura sa figurativă? De ce discursul nu poate fi o modalitate perenă de a scrie istorii? Într-un discurs istoriografic, ceea ce primează este comentariul drept formă a limbajului-reprezentare, și nu o adecvare a cuvântului la evidența istorică. Comentariul dislocă și izolează timpii și evidențele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
numai în împrejurări tragice". Din punct de vedere al literaturii ca atare, Titu Maiorescu a parcurs trei etape: "cercetarea critică" din 1867; "direcția nouă" din 1872 și medalioanele ulterioare. Obligația scriitorului este de a se expune în fața cititorului, prin limbajul figurativ, excluzând logicul, politicul, economicul etc. Din aceste perspective, T. Maiorescu a făcut o critică analitică și estetică. Comediile d-lui Caragiale Un alt articol important în care mentorul Junimii și-a exprimat ideile estetice este Comediile d-lui Caragiale. Titu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un număr de 28 de ore, conform planificării întocmite, s-a urmărit realizarea obiectivelor din programă, gradul de înțelegere a algoritmului de calcul, operarea cu terminologia matematică, proba în împărțirea cu rest, aflarea termenului necunoscut, rezolvarea de probleme prin metoda figurativă, corectarea confuziilor, a greșelilor făcute de unii elevi, dezvoltarea abilităților matematice, a capacității de gândire divergentă, disponibilitatea creatoare și exersarea capacității de autoevaluare. La sfârșitul unității de învățare Înmulțirea și împărțire numerelor naturale în concentrul 0 - 1 000 000 elevii
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
sau la un număr de două cifre diferite de zero-; să afle un factor necunoscut dintr-o egalitate/inegalitate; să rezolve probleme prin cel mult trei operații și/sau prin mai mult de trei operații; să rezolve probleme prin metoda figurativă. Proiectarea unității de învățare: Înmulțirea și împărțire numerelor naturale în concentrul 0-1 000 000, clasa a IV-a, Număr de ore alocat: 28 ore (27 +1evaluare). Detalieri de conținut Obiective de referință Activități de învățare Resurse Evaluare Semnificația operației de
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
-rezolvarea de exerciții variate care solicită aflarea numărului necunoscut -rezolvarea unor -Activitate fontală -Manualul și culegeri de exerciții Activitate individuală -fișă de lucru -Explicarea și argumentarea modului de lucru Autoevaluare -Analiza lucrărilor și ecuații și inecuații folosind operația inversă, metoda figurativă, metoda balanței -transpunerea unei situații problemă în limbaj matematic -rezolvare și compunere de probleme -Activitate frontală/colectivă manualul notarea rezultatelor -Analiza părților componente ale problemelor Ordinea efectuării operațiilor în exerciții cu și fără paranteze 1.4 4.2 4.3
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
de științe istorice a relevat, nu fără ostentație, fecunditatea acestor studii în ambele direcții. August Nitschke, de pildă, a pus chiar un accent special pe istoria condiției umane, istorie studiabilă interdisciplinar, pe temeiul unei metode anume de analiză textologică și figurativă, în sensul asocierii comparative a textului cu imaginea. Studiul societății preeminent la un moment dat, se complinește acum cu studiul individual în cele mai diverse ipostaze și aspecte, preferința pentru concret, empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
broștești; în casa ei de sticlă, părea mai broască decât se poate spune întocmai ca în libertate sau poate chiar mai bine. O priveam cum ai privi un tablou și am înțeles că una din virtuțile artei, ale picturii (pictura figurativă de calitate) este să redea o înfățișare interesantă și chiar frumoasă ființelor pe care nu am reușit sa le observăm în natură, cărora nu le-am acordat nici cea mai mică atenție și pe care le-am considerat chiar respingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri ale intenției lui de a sacrifica darurile pămîntești,dorințele legate de bunurile pămîntești. Implorarea și sacrificiul sînt deci pline de sens simbolic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau de revoluție. Orice mutație este văzută ca o perversiune sau ca o soluție extremă în caz de accident sau criză, în special în domeniul monetar, care se pretează cel mai bine așezării într-o perspectivă temporală, ca și simbolurilor figurative. Perioada Renașterii aduce o renaștere a textelor grecești, mai ales ale lui Platon, avîntul științelor, dar și al metodelor cabalistice și hermetice. Descoperirea unui nou continent atrage cu sine și o lărgire a orizonturilor temporale. Cu personalități deosebite, precum Nicolas
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
legat dincolo de limbi și texte de gesturi (de senzori motricitatea elementară a copilului uman, de gramatica pulsiunilor care o precedă pe aceea a Academiei Franceze, de reflexele dominante care sunt pecețile genului homo, din specia sapiens). Imaginea arhetip este concretizarea figurativă, substantivă, a arhetipului".152 O concepție, oarecum diferită, încearcă să impună Northrop Frye, disjungând arhetipul de resorturile sale psihologice și consacrându-l ca pe un pur fenomen literar. În câmpul mai vast al literaturii, arhetipul se concretizează prin două principii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]