1,926 matches
-
încercare de a aduce la lumină, din mâlul textual în care se află, și pagini de certă valoare literară, dar și fragmente despre al căror loc în structura romanului se pot emite doar ipoteze. D-na Omăt, în deplină onestitate filologică, ne informează că tot ce lipsește acestei vaste materii este "asamblarea perfect articulată" - cu alte cuvinte, echivalentul din cartea Virginiei Woolf al trăsăturii de penel finale. Adică exclamația triumfătoare a artistului în clipa în care a răpus fiara creației. Am
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
Radu Ciobanu Domnului profesor George Guțu îi datorăm apariția unui nou volum care sporește bibliografia epistolară a lui Emil Cioran: Scrisori către Wolfgang Kraus. 1971-1990. Dincolo de acuratețea filologică, ediția bucură cititorul avizat prin fericita inspirație a îngrijitorului de a adăuga celor 158 de scrisori expediate de Cioran, două ale Simonei Boué, cinci ale lui Kraus și treizeci de pagini cu fragmente din jurnalul lui Kraus, referitoare la Cioran
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
E sarcasmul mizantropic al celui ce-și privește cu cinism congenerii, așa cum stă de altminteri bine oricărei inteligențe care a încetat să mai nutrească iluzii în privința speciei umane. De la arbore spre labirint este o antologie de studii inspirate de patima filologică a autorului italian. Eco precizează în prefața volumului că textele au fost concepute în împrejurări diferite, unele fiind întocmite cu prilejul unor întruniri academice, iar altele cu ocazia unor conferințe în fața publicului larg. Că așadar heterogenitatea lor, deși evidentă, are
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
timp și s-ar fi oprit, autorul Poeziei antiutopice ar fi avut numai de câștigat. În loc să se includă pe sine în prezenta selecție, ar fi putut aștepta ca un critic serios s-o facă, la un moment dat. Nu știu ce pregătire filologică are Daniel D. Marin. Nota biografică păstrează tăcerea în privința aceasta. (Deși, la cum e redactată, eu unul sunt edificat.) Inventarul său de concepte pare a fi de proveniență orală. De altminteri, prima frază a Argumentului minuscul care precedă culegerea n-
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
acele lucrări -monografii, ediții -pe care filologia românească ar fi trebuit să le facă în deceniile trecute, dar care, din varii motive, încă lipsesc. Un Eugen Munteanu, un Alexandru Mareș, un Gheorghe Chivu, un Viorel Guruianu sunt rarități pe ogorul filologic și, oricum, cu toții vin din zona disciplinelor lingvistice. În zona literaturii, repertoriul e încă și mai sărac (în afară de numele profesorului Mihai Moraru, altul nu-mi vine repede în minte). Iată de ce surpriza întâlnirii cu cartea lui Gabriel Mihăilescu, Viața Sfintei
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
să-l fi semnalat." (pp.26-27) Sunt și una, și cealaltă abateri de la obiectivitate (căci, da, există o obiectivitate a inteligenței) care îi stârnesc lui Florin Manolescu o undă de maliție. La fel se întâmplă când, solicitat în scop precis filologic, Paul Goma îi trimite profesorului, în loc de xerocopii, programul său prezidențial, sau când, obsedat de amănunte ortografice, Petru Dumitriu, tocmai el, refuză categoric prezența într-o antologie americană alături de Marin Preda și Ov. S. Crohmăl-niceanu. Când, mai târziu, același orgolios autor
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
Excepție fac, evident, ineditele, deoarece manuscrisele de la MNLR nu sunt datate, iar editorul nu și-a propus să suplinească această lacună. S-ar spune că, în intenția lui Vasile Lungu, au prevalat două imperative: 1) cel al utilității, în detrimentul criteriilor filologice, și 2) cel al totalității, în defavoarea unității interne a cărții. Din păcate, ambele pariuri sunt pierdute. Căci, punând laolaltă, în ordinea apariției (deseori încălcată, din motive neexplicate), texte de facturi diferite, elaborate în etape de creație diferite, a rezultat o
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic, autorul trăind cu iluzia că-și poate descrie viața cu ariditatea tehnică cu care, altădată, ținea disertații despre palatizarea labialelor din limba română. Urmarea este că fiecare capitol e întocmit după tipicul fișelor lingvistice, paragrafele fiind numerotate
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
cazul lui Creangă, putem cădea în capcana de a prezenta copiilor sau străinilor care învață româna fragmente din Caragiale, cu iluzia că le vor înțelege cu ușurință: rezultatul poate fi pozitiv doar după un lung și laborios proces de explicare filologică. Din fericire, există studii care pot oferi toate datele necesare unor bune explicații: în primul rând volumul profesorului Vasile Arvinte, Normele limbii literare în opera lui I.L. Caragiale (2007), cea mai completă și mai bogată descriere lingvistică de care dispunem
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
ideea de strângere și fixare, cât de metafora familiară a toartei-braț, evocând deci o apropiere prietenească. Așadar, contrastul din vorbele lui Farfuridi e mai curând acela dintre aparențele unei opoziții îndârjite și realitatea unui acord secret. Până la urmă, dincolo de obsesiile filologice, e important faptul că textul nu devine obscur: acuzațiile pot traversa deceniile și secolele, chiar dacă termenii își modifică treptat sensurile specifice.
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
de legile pieței, iar rafturile chioșcurilor și librăriilor sunt pline de ediții ieftine, făcute să speculeze nevoia de carte școlară. Multe din cărțile acestea sunt execrabil îngrijite, sub pretextul că, adresându-se celor mici, nu e nevoie de cine știe ce acribie filologică. De aceea, în actuala criză a lecturii, spun adesea - sperând în secret că nu-i voi șoca pe puriști - că avem la fel de multă nevoie de ediții utile bine făcute, ca și de edițiile critice. Despre surpriza numită Leonid Dimov - 7
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești echivalate de traducător, asupra preciziei filologice pe care Marian Papahagi o pune în slujba interpretării textului, în măsura în care „a traduce înseamnă a transforma în practică o formație lingvistică și literară: de aceea este atât de strânsă legătura dintre traducere și exegeză, dintre traducere și hermeneutică... S-ar
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
de când colecția Pléiade de la Gallimard a oferit extraordinara ediție, Les Essais, la care au lucrat peste treizeci de ani Jean Balsamo, Michel Magnien și Catherine Magnien-Simonin, am în plus și plăcerea de a mă adânci într-o capodoperă nu doar filologică, ci și estetică: albumul însoțitor al volumului îmi aduce, de fiecare dată când îl privesc, o delectare vecină cu exaltarea. În zilele când nu am un program de lectură fixat, mă îndrept aproape instinctiv spre partea din bibliotecă unde mă
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
din dorința de completitudine, este reprodus, pe post de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui Ion Pop. Cum se vede, nu voința de a vâna insolitul îi stăpânește pe editori, ci aceea de a ne oferi un instrument filologic, pe cât posibil, complet și util pentru o relectură a operei lui B. Fundoianu. Nu cunosc nici o altă ediție recentă care să facă asta. Păcat doar că, din rațiuni fără legătură cu Fundoianu, proiectul unei ediții complete a operei sale românești
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex murex” (aleea cu incunabule). Prețiozităților plastice li se alătură cele literale. Asistăm la momente de jonglerie filologică ce completează spectacolul baroc: „între o consoană și alta/ distanță ca de un iglu bungalow/ sau wigwam/ transparente pînă la nevedere// iar vocala se zbate (ca o rădașcă/ picată pe spate) sub peniță/ ca un iepure mic” (kyrie eleison). Sau
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu tomuri de indigestă stofă filologică, pentru ca, în final, la capătul ordalițiului de formare, să dea naștere unor texte care denotă o stupefiantă stîlcire: o mutilare definitivă care se recunoaște prin încăpățînarea cu care fac ostentație de expresii fastuoase, grele cît ghiuleaua de vanitate pe care
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
Iulian Bol Un „erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
declarau că nici nu-și dorea, de fapt, să fie scriitor? Îi aparține lui Ion Pop meritul de a fi spulberat această îndoială legitimă. Ediția întocmită de profesor, sub titlul Schițe și nuvele aproape... futuriste, este o demonstrație de acribie filologică, dublată discret de o nouă perspectivă asupra operei urmuziene. Ca să revin, însă, la laitmotivul bizareriei destinului postum al acesteia din urmă, se cuvine să mai spun și că hazardul a jucat aici un rol însemnat, creând, practic, condițiile pentru realizarea
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
nu ne oferă un text definitiv, ci o pluralitate de versiuni. Însăși modalitatea de organizare, în care variantele nu sunt trimise, cu corp mai mic, la sfârșitul volumului, ci figurează ca note de subsol în pagină, sugerează această lăudabilă precauție filologică a editorului. Căci meritul principal al ediției Ion Pop este altul. Și anume, acela de a ne oferi, prin punerea în paralel a variantelor în care au ființat și circulat prozele urmuziene, o proiecție asupra poeticii scriitorului. (Re)descoperirea, de către
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
ceea ce a fost interzis sau ocultat, din motive politice, în perioada comunistă. Pentru că primii ani de democrație au fost, de fapt, dominați de pamflete și de incriminări. De-abia azi bate ora marilor ediții critice și a reintegrării în circuitul filologic firesc a textelor pierdute sau confiscate. Ediții critice sau științifice, ca acelea dedicate operelor lui N. Steinhardt, C. Stere sau avangardiștilor, ne obligă să ne reconfigurăm canonul istoric cu care operăm. Acestora li se adaugă, într-un demers neostentativ, dar
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
orgă vibrînd sub sugestia unor intuiții suprafireș ti, ele trebuie parcurse, precum notele imnice ale unei melodii de cult: cu mina reculeasă a martorului care asistă la desfășurarea unui mister. În schimb, de îndată ce le prinzi în șperaclul tehnic al analizei filologice, ele devin de o serbezime plicticoasă și sibilinică. De aceea, mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
printre acei rari adulmecători ai lui Heidegger care nu-i fac un deserviciu comentîndu-l. Arta lui se recunoaște după flerul cu care, aplicînd metode de cercetare lingvistică, nu-i fură germanului timbrul incantației discursive. Mincă e un batiscaf de esență filologică, coborînd la rădăcinile limbilor europene, spre a scoate de acolo premisele gîndirii autorului lui Sein und Zeit. Mișcîndu- se cu ușurință în greacă veche, latină și germană, Bogdan Mincă stabilește corespondențe, descendențe și filiații lexicale, pentru ca apoi, întorcîndu-se în limba
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
Se poate lucra pe ea, căci, spre deosebire de edițiile de autor (sau în alcătuirea cărora autorul este implicat mai mult decât e cazul), Momfa reproduce fidel conținutul volumelor care o alcătuiesc, ciclurile, ordinea poemelor și, nu în ultimul rând, are acuratețea filologică obligatorie pentru un demers de acest gen. Iar reperele critice oferă și un posibil îndreptar al receptării lui Ioan Es. Pop, util și el, de vreme ce avem de-a face cu un poet a cărui afirmare s-a petrecut într-un
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
și a adevărului afirmației conform căreia „miezul” discursului său poetic nu e de aflat atât la nivelul formulei (totuși, inconfundabile), cât dedesubt, în tensiunea lirică a textului. Nu poate decât să ne bucure interesul pentru edițiile complete, de bun nivel filologic, ale operelor autorilor contemporani. Am moș- tenit, din păcate, de la defunctul regim comunist o înțelegere greșită a noțiunii de clasic - redusă la autorii deja învechiți - și, în același timp, o nejustificată sfială în a afirma valorile cu care avem privilegiul
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
Alba Iulia), continuînd cu fuga din țară în 30 octombrie 1944 și terminînd cu toate activitățile cărora li s-a dedicat în Occident (editarea dicționarului german-român al lui Tiktin, înființarea Societății culturale „Mihai Eminescu” - Deutsch-rumänische Studienvereinigung M. Eminescu -, publicarea anuarului filologic Dacoromania sau tipărirea în țară a Bibliei cu hîrtie procurată de la o fabrică nemțească, al cărei patron era renumitul teolog Hans Urs von Balthasar). Paul Miron a plecat din țară la 18 ani și s-a stabilit în partea Germaniei
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]