1,204 matches
-
că podoabele de la botez aduc noroc în viață. — Să ieșim afară la oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zică. — ?!! — M-am uitat mult la tine. Mă gândeam să nu fii altă mireasă decât cea pe care o caut eu. Cerceii pe care îi porți în urechi, ce ți-am dăruit la botez mi-au confirmat că tu ești fina mea dragă, o îmbrățișează cu lacrimi în ochi stârnind emoții în nuntașii care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să fie între noi și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de unde o ai? — Vă voi spune multe, multe, în legătură cu ea. — Hai să ne retragem, le propune Claudia lui Virgil și Teofanei, în timp ce muzica antrenează oamenii la joc. — Vă rugăm să ne scuzați! Ne retragem un pic să mai vorbim cu fina noastră pe care n-am văzut-o de când am botezat-o, se adresează Claudia nașilor. — Cu multă plăcere! Mergeți că aveți atâtea de vorbit. Doamne! Cum este și viața asta. Ne-ați impresionat prin ce ne-ați spus. Cei trei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au îndemnat să mâncăm, să bem, au norocit, deși nici nu ne cunosc. Servind din bunătățile aduse și continuând discuțiile, Claudia și Virgial au aflat întreaga poveste a Teofanei și s-au lămurit privind salba cu galbeni ce-o purta fina lor. Când vorbeau despre adopția ei, au intrat pe ușă Zina și Eusebiu Stamate. — Vorbeam de lup și lupul la ușă, se ridică Cezar și le oferă scaune. — Nu știam unde erați, li se adresează Eusebiu. — Mama mea, Zina Stamate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreau să vă întreb pe dumneavoastră, nașii de botez ai fiicei mele, ceva. — Poftiți! Dacă de atâta timp n-ați mai ținut legătura unii cu alții, n-ați mai știut nimic unii de alții, cum de ați aflat de existența finei dumneavoastră Teofana și de data nunții ei? — Printr-o întâmplare fericită. Să vă spun cum a fost, începe Claudia relatarea. Mă aflam la Aachen, oraș din Germania la granița cu Olanda, cu niște treburi de serviciu. Cu ocazia aceasta m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe și de farmacie, că s-au adus, în fine, sterilizatoare și etuve. Ba chiar că am avea și trenuri sanitare, cu băi, cu tot dichisul. Să vedem, să vedem. Pentru că higiena populară este pentru noi călcâiul lui Ahile, revine, cu încăpățânată blândețe, Profesorul. își îndeplinește cu răbdare datoria sa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină, în fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stârnește în el porniri de cari nici nu visa măcar că esistă în sufletul lui; această întîmplare nimicește toate țesăturile combinate de mintea lui și el singur se trezește deodată că e alt om, adesea negațiunea individualității lui de pîn-atuncea. În fine, schimbări de-astea psicologice de s-ar întîmpla numai sporadic - p-ici pe colea - în individul cutare or cutare, ar fi calea-vale; dar popoară întregi să le vezi suferind de această... metempsicosă, or cum pustia i-aș mai zice? Ai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe fața îndelung răbdătoare a acestui biet pământ au fost în stare să încordeze atât de tare antitezele de simpatii și antipatii în sufletul meu încît, sub dominarea acestei rupturi psihice, sunt tâmpit și necapabil de orce activitate literarie. În fine, schimbări de acestea psicologice să nu credeți că se-ntîmplă numai sporadic, ici colea, în individul cutare ori cutare; ea coprinde ca frigurii popoară întregi - și avem esemple, din nenorocire esemple atât de evidente și [2de]2 atât de apropiate. O
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
anume: două foteluri, două dulapuri și o masă, luate de d-l Eminescu în iuli 1875, pentru a se servi de ele în interesul său propriu și în afară de stabilimentul bibliotecei, în urma mai multor somațiuni, în april a. c. au fost în fine restituite și alte lipsuri nu se mai constată. Din registrele bibliotecei și actele ei, și mai cu seamă din acela de ieșire, se constată încă că în mai multe rânduri au fost somați, atât foștii bibliotecari, Bodnărescu și Eminescu, cât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de amintirea ta; îți poți închipui ce urme plăcute mi-a lăsat; am făcut caz puțin de ele, crezând că cel puțin vei avea inimă; să poate chiar s-o și ai, dar repet că cu nu sunt atât de fină pentru a putea să o apreciez și las dar unei alteia însărcinarea și norocul de a se bucura cu plenitudine de toată fericirea pe care vei fi în stare să i-o pricinuiești. Nu pot însă să mă despart de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și aici și de data aceasta faptele s-au petrecut de parcă anume Cineva le-ar fi potrivit cât mai bine... Încă de dimineață sunt în așteptare... În timpul nopții am dormit cu unele pauze de somn. Ieri dimineață am trimis pe fina Doina de mi-a adus flori proaspete din piață. Câte un frumos buchet pentru fiecare musafiră. Cum în grădină mai aveam încă trandafiri înfloriți, am adunat petalele lor și le-am presărat în calea musafirelor, de la prima treaptă până în pragul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dat încrederea zilei de mâine, deși sunt încă multe semne de întrebare într-o lume neliniștită care se agită încă mereu. După 3 ore și jumătate de petrecere în familie a Revelionului, sunt condus acasă până la intrarea de la bucătărie de către fina Doina, ca să se asigure că am ajuns cu bine la mine acasă. În acest fel la ora 2 din Noul An 2010 m-am încredințat odihnei, tot mai necesare pe măsură ce anii se adaugă. Am dormit profund un timp, mi-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din pricina bunicilor englezi ai maică-sii. Dar mai ales fiindcă ea nu suporta accentul nord-american la masa de prînz; cam pretențioasă declarația făcută de Susan, dar, ce-i drept, cînd spusese aceste cuvinte era atît de frumoasă și atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ochi toată noaptea. Și au stat de vorbă. Grozav de bine o convinsese, fiindcă a doua zi Susan nu mai voia să audă de nici un cartier de săraci. Doamnele din comitet au văzut-o atît de frumoasă, atît de fină și de Îndrăgostită, Încît i-au spus că are perfectă dreptate cînd ea le-a explicat că prefera să nu se despartă de soțul ei după-amiezele. Preotul Îi spuse atunci că putea veni, din cînd În cînd, În zilele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache, amândouă curățate de zăpadă, apoi la dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i se spusese. Hovhannes Stamboulian a cumpărat bijuteria pentru soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îmi cer scuze. Altă pauză, Ce-o să-mi mai spună acum, se întrebă olarul, îngrijorat. Nu va întârzia s-o afle. Șeful deschidea un registru, îl răsfoia, consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de sold, chiar sub cât ne-au costat, o mare cantitate de articole de la olăria dumneavoastră, obiecte de toate tipurile care ocupă un spațiu de care avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu se poate detașa, afectiv, decît în măsura în care-și minează propriul edificiu” (Leon Baconsky, „Micile publicații simboliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primejdie pentru atotputernicia ei. ― Înainte de a-l sui pe rug, lui Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să profereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pline de hârțoage erau singurele lucruri ce apăreau în lumina venită prin fereastră. M-am apropiat de o debara, camuflată de o perdea. De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi. Perdeaua era atât de fină, încât lăsa să se vadă prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți stătea alături de o persoană îngenuncheată în fața unei icoane. N-o văzusem niciodată pe Teodolinda, dar am înțeles că ea era chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acțiuni și În curaj același care ești și În dorințe? Shakespeare, Macbeth a douăzeci și una oră În fața intrării de la Palazzo Lancillotti, Într-o tăviță de aluminiu, strălucea o lumânare În formă de disc, cu parfum de lămâie sau de alte citrice fine. Fumul Învăluia un ghiveci imens care Împiedica accesul mașinilor În piață. În intențiile celor de la serviciul pentru parcuri și grădini publice, ghiveciul acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10.30 În fine. O oră întreagă de muncă grea și am reușit să fac fix un pat. Deja am rămas foarte tare în urmă. Dar nu contează. Trebuie să nu mă opresc. Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]