140,845 matches
-
textul de sus." Și de lauda artei de a fi frivol. Și ele "frivolități", articolele lui Aderca fac, fără patimi care să țină mai mult decît trece de la un număr de revistă la altul, dublate, în volum, de consistenta secțiune finală de note și explicații mai mult decît bine venite, împrăștie, într-o vreme a tomurilor și a proiectelor, ca și în vremea, ceva mai deșirată, cînd le citim, aroma fragmentarismului angajat. Mirosul literaturii puse în șpalt. Fără ediția a doua
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
lucrării din 1939, cu adevărat originală și inovatoare, a esteticianului și profesorului de literatură comparată de mai târziu, Al. Dima. Pagini dense de istoria folcloristicii românești contemporane, adică de după cel de-al doilea Război Mondial, scrie Iordan Datcu în studiul final al acestui volum, Etnografia și folcloristica în anii 1948-1958. Bornele temporale ale investigației sunt impuse de chiar mersul evenimentelor politice, căci după abolirea Monarhiei, noul regim își impune cu mijloace nu o dată violente punctul de vedere. Este epoca în care
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
împotrivească în vreun fel. Ce bine totuși că ”eliberatorul popoarelor” nu a lăsat urmași! Beijing, 4 martie 2014 Atacul terorist din Kunming II Treizeci și trei de morți prin înjunghiere și 140 (ciudată cifră rotundă!) de răniți, acestea sunt cifrele oficiale, sper... finale, la atacul terorist din gara Kunming. Ce este unic în istoria terorismului (dacă se va scrie vreodată) este cruzimea acestui atac. Cei 8 teroriști (6 bărbați și două femei) au înjunghiat sau au atacat și rănit cu scopul de a
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și răsuflă în altul. Bătrînul Brucan ajunsese, fiziologic, la capătul puterilor sale. Ceea ce nu m-a împiedicat să regret că a murit. Cu sentimente contradictorii, e adevărat, dar cu o părere finală de rău care n-are nici o legătură cu cele cîteva dăți cînd am discutat, strict profesional, și cu cele în care în care am vorbit, în particular. În ultimii ani, pentru mine, Brucan ajunsese un fel de muzeu viu. Nu
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
așeză pe marele nostru poet În rândul universalilor, acolo unde merită? Când s-ar putea realiza atât de mult cu mijloace relativ modeste, concluzia logică este că... nu există dorință sau interes de a face ceva În această direcție. Nota finală. În prezent, În afară de a le cere anglofonilor să ne creadă pe cuvânt, nu le putem oferi decât foarte puțin pentru credibilitatea lui Eminescu drept „ultimul mare poet romantic”. Recunoașterea lui ca valoare fundamentală a României este datoria românilor, și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
putea fi acceptat un eventual candidat la categoria « Primii cinci » În viață. Acest juriu pentru analiza și acordarea punctajelor va fi stabilit de redacție, funcție și de propunerile cititorilor, Însă nu va fi făcut public decât În momentul anunțării clasificării finale. Urmărim să existe maximă obiectivitate și corectitudine posibilă. Pentru categoria « Primii cinci » care nu mai există printre noi, rudele sau orice organizație canadiană poate propune candidații. Această propunere trebuie să fie Însoțită de toate documentele posibile ( În copie, nu primim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sunet anume, iar restul, bucata mai mică, pe un altul, aflat cu o terță mică mai jos. Astfel, combinația dintre armonicele acestor sunete va genera o aură auditivă bogată, impresionantă, un pic tristă, dar întotdeauna misterioasă (în cap am scena finală din Rubliov-ul lui Tarkovski). Dacă un clopot sună prost, atunci e clar că nu ascultă de această lege. Heinrich bate la ore fixe și din sfert în sfert de oră (o dată la și un sfert, de două ori la și
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
versiune ce a mizat în primul rând pe slujirea elementului vizual, dansant și abia apoi pe sensul și detaliul sonor. De aici probabil senzația trasului de păr din zona secțiunii de aur, acolo unde se prepară repriza ori din cadența finală atașată Codei, care se prelungește peste măsură, aidoma oficierii unei torturi ce numai anunța, fără a pronunța, iminenta moarte. 3) Bella Figura, un colaj alcătuit pe baza unor fragmente din Salomon Rossi Suite (de Lukas Foss), Stabat Mater (de Pergolese
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
poate face decît așa, declanșînd devenirea lumii. În fine, dacă cunoașterea omului are un scop, atunci lumea croită după modelul cunoașterii trebuie să aibă la rîndul ei un scop. Natura nu face nimic în zadar, totul e supus unei intenții finale. Și astfel, intrăm într-o viziune teleologică asupra lumii, o viziune sub a cărei constrîngere logică va trebui să spunem pînă la urmă care e scopul lumii. Aici fiecare alege ce crede de cuviință: apocalipsa, mîntuirea, nirvana, binele suprem sau
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
de exemplu), Moartea la Tomis. Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu suferă de ceea ce s-ar putea numi un exces de inteligență. Ideea care stă la baza romanului este seducătoare, din punct de vedere teoretic proiectul este impecabil, dar rezultatul final lasă de dorit. Cel puțin în ce mă privește, nu pot să-mi ascund o oarecare dezamăgire după citirea acestui roman al lui Marin Mincu, despre care cred că este mult sub valoarea studiilor sale critice și chiar a romanului
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
asupra Cuplului ca element definitoriu al identității individuale. Prozatorii sinelui sunt, prin excelență, purtători de cuvânt ai universurilor fragmentare. Așa cum foarte puține dintre cărțile lor au coerența epică a unui roman, populația ce iese din pagini pare mai degrabă produsul final al unui joc de puzzle identitar. Caracterele se compun și descompun din frânturi de acțiune (reală, imaginată, amintită), din însemnări mai mult sau mai puțin răzlețe pe marginea existenței proprii și apropiate. T. O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
influența limbilor germanice și slave și modelul latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre cele mai cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un corector - niște directori, niște corectori
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
logică în locul orientării după stele, acolo unde este posibil, și știind bine că folosirea busolei nu scutește de orice risc explorarea filozofică. Adaptarea instrumentului logic la problemele ad-hoc ale cercetării oferă un anumit provizoriu confort intelectual beneficiarului, dar acest confort final este plătit prin truda imensă a celui ce preia și adaptează intrumentul. Este și cazul cărții de față, al autorului și cititorului ei: Robul a scris-o, domnul o citește! "
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
scăzut în nivel (e vorba de Faust, în versiunea lui Blaga - n.n.), ca să-și justifice marile năzuințe? Traducerea e pur și simplu, și mă simt mîhnit, execrabilă". (în acea ocazie, Blaga mi s-a plîns că cenzura a "radiat" paragraful final al prefeței lui Vianu, care conținea elogii la adresa calității tălmăcirii sale: " Se vede că oficialii nu vor cu nici un chip să fiu lăudat!".) într-o epistolă consolatoare trimisă poetului la Cluj, Vianu îl taxează pe Arghezi nu altminteri decît "un
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
renunțase la finanțe pentru cariera de scriitor, acum romanul e refuzat de edituri, iar el scrie pentru seriale de televiziune ("nu te teme de clișee", îl sfătuiesc producătorii), reviste și biografii de vedete, pendulînd între Londra și Paris, cu destinația finală a lungmetrajului, Sankt Petersburg. Problema este că filmul trage înspre dramă, dar fără avînt, lipsindu-i totodată vîna de comedie. Morala? Amorul merită o abordare gnoseologică, femeile din viața cuiva sînt ca o succesiune de păpuși rusești, trebuie să dai
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
neutră"29. Pe de altă parte, susține Rorty, "filosofia nu poate fi neutră în chestiuni politice de această magnitudine"30. Nouă retorica a liberalismului, cea pe care o propune Rorty, este una care renunță la ideea unei posibil "zid argumentativ" final, care să ne permită să îi țintuim pe dușmanii liberalismului cu spatele la el31. Concluzii Pe fundalul unei retorici a liberalismului neafectata de "refrene metafizice"(Isaiah Berlin), tensiunea dintre liberalismul clasic - pentru care sunt centrale libertatea economică, politică și religioasă - si liberalismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
înlocuit, treptat dar ferm, predică și tratatul ca principale vehicule ale schimbării morale și ale progresului". 5 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei?, trad. de Dana Bercea, Editura Vremea, București, 1994, p. 11 Acesta vorbește despre "Universalizarea democrației liberale occidentale că forma finală a organizării umane". 6 Fareed Zakaria, Viitorul libertății. Democrație neliberală în Statele Unite ale Americii și în lume, traducere de Doris Mironescu, Editura Polirom, Iași, 2009. 7 Ibidem, p. 13. 8 Ibidem, " Dacă până și dușmanii democrației îi împrumuta retorica și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pagini de exegeză teologică, Teodor Vârgolici își anunță încheierea misiunii editoriale înainte de termen. Principalul motiv invocat este absența unei bibliografii complete a publicisticii lui Gala Galaction, pe care Teodor Vârgolici nu o mai poate întreprinde de unul singur. Reproduc pasajul final al acestei motivații, pentru că el exprimă o mare tristețe a unui cercetător învins de vârstă, de dificultăți și de privațiuni materiale: "Suntem nevoiți, cu părere de rău, să încheiem aici publicistica lui Gala Galaction, a cărei reproducere din presa vremii
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
o doctrină: gnosticismul. Cartea lui Ioan Petru Culianu, prin panorama pe care o oferă asupra gnosticismului, dovedește că nuanțele ultrafine, polemicile în jurul unui prefix, schismele provocate de o vocală sau anatemele reciproce iscate de o prepoziție - toate acestea sunt simptomele finale ale sfîrșitului unei viziuni religioase. Parcă îți vine să spui că destinul unei credințe este să-și îngroape vitalitatea sub lespezile etimologice ale unor certuri lexicale, niște certuri la capătul cărora doctrina se lămurește vag, iar credința se chircește de
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
cu cele mari. Iar dacă Brazilia, care are echipa cea mai puternică la această oră, va ajunge în finală și Germania va profita de micile dar deloc neimportantele avantaje ale țării organizatoare, s-ar putea să vedem, în premieră, o finală indigo, după cea de acum patru ani: Germania - Brazilia. Dacă brazilienii nu vor ajunge în finală, lucru de care mă îndoiesc, îi văd în locul lor pe argentinieni. Nemții vor ajunge cu siguranță în finală, nu neapărat că merită, ci pentru că
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
soluție de evadare spre Adevăr, singura soluție de supraviețuire în matricea sistemului social. Să privești viața cu înțelepciunea și veselia ochilor de copil, să dai și să primești iubire cu patimă unui copil este, poate, TAINĂ de început și RĂSPUNSUL FINAL. Iubirea! Dora Groza DOR DE AMĂRĂȘTI poetului Alex Cetățeanu Motto: triști și negri mai sunt norii pe la Amărăști. tu, pe unde, Alexandre, pașii ți-i târăști?... lume...d-aia-mi vine câte-odată să iau Oltu-n inima la mine și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi acceptat un eventual candidat la categoria «Primii cinci» în viață. Acest juriu pentru analiză și acordarea punctajelor va fi stabilit de redacție, în funcție și de propunerile cititorilor, însă nu va fi făcut public decât în momentul anunțării clasificării finale. Urmărim să existe maximă obiectivitate și corectitudine posibilă. Pentru categoria «Primii cinci» care nu mai există printre noi, rudele sau orice organizație canadiană poate propune candidații. Această propunere trebuie să fie însoțită de toate documentele posibile (în copie, nu primim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sînt, totuși, 16 atestări). E. Lovinescu, în Istoria literaturii române contemporane, folosește doar de două ori adverbul comparativ precum și de 6 ori locuțiunea precum și. La Ion Minulescu, în Roșu, galben și albastru, cuvîntul precum apare o singură dată, cu valoare finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin decît coniacul"; în Corigent la limba română, nu are nici o atestare. Acest tablou se poate rezuma în cîteva cuvinte: precum era aproape absent din oralitatea spontană și din literatura confesivă
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]