1,149 matches
-
nu trebuie să vă întristați. Voi veți aduce bucurie în sufletele miilor de copilași din întreaga lume ! Și ei și cei mai mari se vor bucura când vă vor vedea. Într-o zi friguroasă și întunecată, bântuită de crivățul cel fioros, norulețul le spuse : - Dragii mei copilași, a sosit timpul ! Astăzi veți cunoaște o lume nouă ! Speriați și nedumeriți fulguleții de nea au pornit timid spre pământ. Și cerul înnegurat s-a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit furiile și
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
-l cîntăreai - nu e drept de crezi ce cred că crezi tu - de influență unor tîmpenii ce se vorbesc sau văd în unele stări de beatitudine apetisanta în agoniile lor după extaz sau eronările lor din viața de dincolo de zidurile fioroase mai mult sau mai putin trăite de ei intens sau nu, sau eronate. Tu ce zici e oare o diferență dintre dragostea fizică și cea psihică a sufletelor noastre? Poate n-ai să înțelegi - înțelesul - dar vezi că și acum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa pe care o considerau necesară, nu stoarse nici o lacrimă micilor eroi. Doar câteva lamentări firești, imprecații involuntare și amenințări fioroase elaborate mai ales de micul viteaz, dar care nu avură nici un efect asupra micilor cornute. Consolarea veni tot din cuptorul fermecat, până la urmă. Parfumul amețitor al cozonacilor fu eclipsat cu șiretenie de turtițele coapte pe vatră, rumene și parfumate, care
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
vină de nicăieri și să meargă nicăieri. Și totuși ! „Ce ți-e scris în frunte ți-e pus !„ Și iar o luăm de la capăt cu întrebările. * - Bună ziua , mătușă, da’ bine că te găsii aci, că știu că ai niște câini fioroși, anul trecut mi-ai dat „floare„ , anul ăsta mai ai, că ne trebuie ulei... - Am, dară că am, da’ care-i prețu’ , că dacă e tot ca anu’ trecut... Omul nu răspunse, de parcă a uitat pentru ce a venit. Rămase
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
cât bostanul, Multă minte nu prea are. Iată, saltă buzduganul Și-l aruncă, să-l omoare. El în lături se ferește, Buzduganul ia de coadă Și în cap zmeul izbește De-l scufundă în zăpadă. Scoate sabia și taie Căpățâna fioroasă. - Na, că tu ai vrut bătaie, Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate, Zmeoaica e, cea bătrână. Rochia-i din două pături, Ochii ca de
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mai ieși fără voia mea! Dați drumul șobolanilor, zise apoi către oștenii săi. Pentru prima dată în viața ei, Mărgărita văzu niște animale atât de mari și de scârboase ca șobolanii pe care îi mânau cu sulițele oștenii Prințului Negru. Fioroși, cu ochii roșii și dinții ascuțiți crescuți înafara botului, șobolanii se repeziră la gratiile care îi țineau la distanță de prizonieri. Prințul Negru râse în hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
săbiile și retezară capetele vampirilor care se trezeau din somn. - Nu fugiți că reînvie! Străpungeți-le inimile! - răcni Arnăutu, văzând panica din rândul oștenilor săi. Trecuse deja de miezul nopții și operațiunea nu era încheiată. Mormintele se deschideau și arătări fioroase cu chip de om se luau la trântă cu oștenii. Se încinse o luptă pe viață și pe moarte la lumina palidă a lunii între oștenii muritori și oamenii nopții. De fapt, nu erau decât vreo șapte - opt strigoi care
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
de pe cer. Până la urmă îi reveni curajul și strigă din răsputeri la ele: - Cine sunteți voi, stafiilor, și de ce vă bociți? - Noi suntem Grădinile Fermecate din Țara Nisipurilor Fierbinți! se auzi un glas din cer, care mai spuse: Un căpcăun fioros cu două capete ne-a sorbit izvorul de viață, iar pe noi ne-a transformat în stafii de nisipuri mișcătoare. De atunci nemilosul căpcăun ne biciuie cu un harapnic de plumb fierbinte, alergându-ne prin cer, într-un calvar nesfârșit
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
-l cîntăreai - nu e drept de crezi ce cred că crezi tu - de influență unor tîmpenii ce se vorbesc sau văd în unele stări de beatitudine apetisanta în agoniile lor după extaz sau eronările lor din viața de dincolo de zidurile fioroase mai mult sau mai putin trăite de ei intens sau nu, sau eronate. Tu ce zici e oare o diferență dintre dragostea fizică și cea psihică a sufletelor noastre? Poate n-ai să înțelegi - înțelesul - dar vezi că și acum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
avea 4 camere în jurul unui hol cu acces de pe prispa de afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o bucătărie de vară, 2 șoproane sub care se vedeau 4 vaci de lapte, cotețe pentru porci și țarcul zburătoarelor. În curte, doi dulăi fioroși își făceau meseria lătrând de zor. Nea Tudor ieși pe prispă, chemă cățeii spre a-i domoli, apoi recunoscând primarul de la poartă veni spre el. - Cu ce treburi pe la mine Nene Grigore? - Uite, un orășean veni la Dumneata cu o
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă !... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând...ne împăcam. * * * Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
îți dezvălui ascunzătoarea comorii. Ha, ha, ha!... Te vei sătura de aur! Ha, ha, ha!... Acolo îți vor putrezi oasele. Ha, ha, ha!... - Tată, nu te pune cu dracul! - Ha, ha, ha!... rânji împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
țară! - Iată, dragă, un cetățean în negru prin curte. Strigă-l la poartă și întreabă-l despre traiul compatrioților! Nea Nicu se apropie de zăbrelele imenselor porți din oțel de cea mai bună calitate: -Hei, tovarășul! Doi dulăi negri și fioroși se năpustiră la gard lătrând gros. Pe dată doi vlăjgani parcă ciopliți în piatră se proptiră în fața tovarășului. - Valea! - rosti unul dintre ei etalându-și mușchii. - Pretene, doresc să discut cu stăpânul casei... - Valea! - Măi băiatule, tu chiar nu mă
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
din cămară" O întrebare blasfematorie, chiar criminală. Omul are drept circumstanță lipsa de cunoaștere deoarece nu a aflat că mica furnică este unul din bucătarii care-i prepară hrana și fără ea ar muri de foame. Și viermele, gândacul, chiar fiorosul microb nu sunt decât ajutori de bucătar. Berea de exemplu este preparată de minusculi microbi. Chiar și vinul trebuie să fermenteze ca zahărul din struguri să devină "tărie" Fără microbi și foc n-am avea nici pălincă. Natura prin sine
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
cineva va suferi de foame. Este lanțul trofic în care fiecare mănâncă aproape la propriu pe fiecare. Religia știe de mult acest adevăr și, prin rugăciunile cerute tuturor dreptcredincioșilor, încearcă să înduplece pe Dumnezeu să fim mâncați mâine, nu astăzi. Fioroasă realitate! În lanțul trofic a apărut un nou element. Omul fiară, care devorează la propriu oameni de vii în așa numitul război. Oameni nevinovați se omoară între ei cu cele mai perfecționate arme deoarece unul, fiara fiarelor, care niciodată nu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
Mi-am luat tensiunea. Cam măricică -24- Obișnuit aveam 18 încă din studenție. Acum am 80 anițori și mă ține Dumnezeu. După 3 ore bune hop și ambulanța cu toate sirenele urlând. Tibi se repede să apere noii veniți de fiorosul Ham-Ham, un prichindel foarte zgomotos. Intră 2 persoane cu un ditamai colet în brațe. Tiibi le spusese la telefon că ar fi vorba de inimă și au adus „ultima realizare tehnică” un aparat electronic de măsurat tensiunea, cam de-o
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
cineva va suferi de foame. Este lanțul trofic în care fiecare mănâncă aproape la propriu pe fiecare. Religia știe de mult acest adevăr și prin rugăciunile cerute tuturor dreptcredincioșilor încearcă să înduplece pe Dumnezeu să fim mâncați mâine, nu astăzi. Fioroasă realitate. În lanțul trofic a apărut un nou element. Omul fiară care devorează la propriu oameni de vii în așa numitul război. Oameni nevinovați se omoară între ei cu cele mai perfecționate arme deoarece unul, fiara fiarelor care niciodată nu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
și înfricoșătoare. Mi-e frică să nu-mi pierd pionii, ei sunt sufletul jocului de șah. Ori să nu cadă în acele capcane de genune din fața poziției inamicului. Căci acolo, de partea adversă, sunt niște zmei, de fapt niște cai fioroși, gata-gata să-mi înghită toți pionii!... Însă pionii mei, copiii mei de suflet, nu mă ascultă: cu toții se îndepărtează de zidul castelului meu, ajung până aproape de tabăra adversă unde sunt de îndată capturți și răpuși cu cruzime. Rămân aproape singur
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În ziua de 15 august 1714, când dreptmăritorii creștini prăznuiau Adormirea Maicii Domnului, se petrecea la Țaringrad, sub privirile îngrozite ale marilor demnitari ai statelor Europei, cel mai fioros spectacol, plin de sălbăticie și unic în felul său: decapitarea sub ochii îndurerați ai tatălui, a celor patru fii ai voievodului Constantin Brâncoveanu și a sfetnicului Ianache Văcărescu, pentru ca în final iataganul păgân, prin ultima sa sclipire, să reteze și
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
și o să-l vezi cum ia în mâini jar de pe vatră și-i dă armăsarului său cel năzdrăvan ca să poată zbura ca vântul și gândul... s-o aducă pe frumoasa zână, Ileana Cosânzâiana, care a fost răpită de un zmeu fioros!”. Nu știu când a venit moș Ene pe la gene, dar când m-am trezit, soarele îmi surâdea în geam și mă chema la săniuș. Cum nu puteam să uit vorbele pe care le auzisem în noaptea aceea, după ce mama și
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și de un câine mare cât un vițel, câine - lup, bine instruit căruia îi spunea Laica , amândoi atâta de fioroși încât fugeau de ei îngrozite și vrăbiile... Eii, îi mai știi pe ăia de-alde Pletea ?...au murit pe rând, de tineri...se trezi și Sonia vorbind, mâncau carne în fiecare zi, dumineca, lunea, mereu... post, nepost ,dacă nu aveau
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
venea un câine : mare, colțos, cu un butucaș de lemn clătinându-se la gâtul său. Apariția neașteptată a câinelui îl cam neliniști pe Ionuț, mai ales văzându-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea în brațe. Mai gâfâind, mai bodogănind, moșul cel cu pălărie mare, neagră, trecu pe lângă el la deal, urmat de
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
și aerul irespirabil, i se-ntâmplă. Într-o frântură de secundă până ce lumina se stinse, îi apăruse figura în oglinda stăpânită de aburul subțire al ochilor săi. Oasele feței închipuiau un zâmbet hidos. Memoria vizuală îi fixă pe retină imaginea fioroasă a chipului descărnat, însoțindu-i gândul din urmă: Prezentul continuu... am reușit! * De dincolo de oglindă, Zeit rânji cu cinism: -N-a durat prea mult... ce efemer... cât de perisabil... Acum, alt efort, altă conferință, în alt oraș... cu alt voluntar... Referință
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]