2,868 matches
-
este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
somn bun, într-o încăpere separată a casei modeste în care am fost generos găzduită, deja îmi este mai bine. Constat cu plăcere că de fapt tot ceea ce este prin jur e foarte vechi. Cum mă aștept să fie și firav, găsesc uimitoare starea perfectă în care se află obiectele și parcă acestea sunt chiar mai rezistente, poate indestructibile. Mai ciudat este indianul, întors cu spatele. Face yoga. Poate ar fi bine să nu-l deranjez. Pe de altă parte, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era o fată virgină, incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era dulce, se simțea firav când vremea se frângea în vântul săgeată rece. Frunzele erau în șfichii de culori diferite, și diversitatea lor impresiona, năștea un sentiment direct din suflet. Bisericuța cea sfântă o privea ea de câte ori privea prin curte. Sfânt era și ceea ce simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cunoștință de aceasta, m-am repezit direct la eșarfă. Și nu, nu vă gândiți aici, cum sigur ați și făcut-o deja, din nou la Audrey.) Probabil că, strâns legată de obsesia picioarelor lungi, este cea a staturii mărunte. Conștiința firavei lor alcătuiri îi chinuiește pe japonezii de astăzi la fel de mult ca pe Natsume Soseki, cel mai mare romancier realist din perioada Meiji. Iată cum trăiește el, dureros, în 1901, confruntarea cu masivitatea londoneză: "În ceea ce îi privește pe japonezi, fie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vină: kanji pentru iluzie, incoerent, fals, lipsit de rațiune 妄 ne arată femeia 女 care, literalmente, îl "orbește" 亡, îi ia mințile bărbatului devenit, dintr-o dată, vulnerabil. Avem, aici, un prim indiciu al unei stranii stări de fapt: în spatele aparenței firave, în ciuda statutului de asuprit la care a fost supusă, în femeie se ascund forțe surprinzătoare, de neîmblânzit, de care bărbatul se teme. Din nou, Freud ar fi invitat să ia cuvântul... Ei bine, lista ar putea continua la nesfârșit. Totuși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
până atunci nu aveau voie să zboare pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui Dardailă așteaptă la poarta iadului. Noi am trecut prin noapte și prin zi, Acum suntem la sfârșitul celei de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Însă căpitanul făcea parte din oamenii care au nevoie de tot soiul de scuze și pretexte ca să nu-și piardă de tot respectul de sine. Pe tabla de șah a vieții fiecare mută cum știe, cum poate; și oricât de firave ar părea aceste raționamente, ele Îi ofereau totuși o justificare, o ușurare. Și chiar dacă toate scuzele acelea nu erau suficiente, cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rotund, pe care se zbârleau neajutorate câteva meșe de păr Între castaniu și gri. Tot părul lui era dealtfel neîngrijit și rar: favoriții până la mijlocul feței, bărbuța foarte strâmtă și tăiată scurt de la buza de jos până la bărbie, iar mustățile firave dar crețe peste bucile obrajilor pline de vinișoare roșii, la fel ca nasul gros. Era Îmbrăcat În negru, și crucea de Calatrava nu izbutea să atenueze vulgaritatea ce se degaja din toată Înfățișarea aceea a lui cu jaboul nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
inventează comentarii sonore în timp real, se integrează contorsiunilor acestor dansuri atipice, rezolvate în spiritul unor Pieta renascentiste. Spirit de la care epoca noastră pare a fi abdicat iremediabil. Ceea ce Romulus Neagu reușește să transmită, dincolo de impresionantul efort performativ, este o firavă dar tonică speranță că gesturile de minimă solidaritate și compasiune mai sunt încă posibile, că nu ne-am abrutizat întru totul. Îmbucurătoare buna difuziune de care a beneficiat un proiect formalmente similar, intitulat Unii se îneacă, alții răzbat, o colaborare
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
neonatologie din cadrul Spitalului Băneasa a gestionat cu succes cazul a doi bebeluși gemeni, născuți la doar 23 de săptămâni și 6 zile. În urmă cu 3 luni, s-au născut la 570 de grame, respectiv la 600 de grame. Micuți, firavi, delicați, cei doi au avut puterea de a lupta și de a crește. În prezent, la 3 luni si 3 săptămâni după naștere și o strategie complexă de tratament, cei doi bebeluși sunt bine și au o evoluție favorabilă, atât
Premieră în lumea medicală românească. Cum s-au născut doi gemeni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78878_a_80203]
-
îngustime vinovată, de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E.
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
aveam un sentiment de bucurie nedefinită, de împlinire, la terminarea ritualului. Era apoi lumea de la Clinici, majoritatea, dar și din zona aceea de case vechi, vile, grădini, lume care mi se părea prietenoasă, de vreme ce vorbea cu mine, un biet puști firav... O lecție de trăire creștină nu o pot uita. Fusesem îndemnat de mama să dau unui calic o monedă, la ieșirea din biserica amintită, spunându-mi mama că Domnul răsplătește infinit darul nostru, cât de mic. Am făcut-o, iar
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
sexe și fiecare caută în celălalt, tînjind androgin, ceea ce-i lipsește lui cu desăvîrșire, cum poți clama egalitatea? Diferențierea este ontică și socială, în același timp, iar acest lucru mai trebuie dovedit doar celor care nu au nici cea mai firavă percepție a sinelui. Trecînd peste diferențele psihosomatice generale, pe care și un amator le poate demonstra fără note de subsol, aș propune să ne oprim la cîteva considerații anecdotice: o femeie nu poate face pipi în poziție de drepți, fără
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
așadar, dincolo de această paradă a anatomiilor mediatice, stă pitită femeia cotidiană. Ea este discretă pînă aproape de invizibilitate, are cearcăne ușoare din pricina ochilor pironiți în monitor, are pielea fină și palidă, este mult mai puternică decît dă de înțeles trupul ei firav, aleargă la întîlniri, scrie, compune, cîntă, exersează, manipulează cifre și grafice, dă salarii, pictează, visează, iubește, suspină, plînge, face copii, disperă, speră și, mai ales, este. Fără ea, mecanismul lumii s-ar bloca, iar femeia de paradă, care doar anunță
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
acord cu această dependență analitică, defectul de care se face vinovată, până la un punct, poezia lui Dan Laurențiu este, după Manolescu, acela de a fi "sorbit îndelung aerul altora." Va să zică aerul, nu sevele ! Cu alte cuvinte, umbra critică, peste care, firav, trupul poetic nu poate sări. Spectaculoasă e situația lui Nicolae Prelipceanu. Pentru prima dată de la debutul din 1966, ironia dezabuzată a acestuia e luată în serios într-o ligă valorică superioară. (Manolescu însuși deplânge contrariat tăcerea tradițională din jurul autorului Teatrului
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
da verdicte publicistice regulate nu înseamnă neapărat a impune regula jocului. Mai ales în materie de istorie literară, unde cei mai mulți dintre comentatorii momentului au o pregătire exclusiv didactică și unde buna intuiție, atunci când ea există, nu mai e suficientă. Receptarea firavă intelectual a Istoriei lui Manolescu e cea mai recentă dovadă. Contestațiile vizează, fățiș sau insinuant, judecățile de valoare. În timp ce adulațiile le ignoră ca de la sine înțelese. Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
puține dintre cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic din unele poeme se prăvale câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura doar filtrată prin prisma experienței sale poetice. Ambiguitatea devine aproape deplină într-un poem
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
Istovire). Sau: "nori adînciți precum cearcăne / dincolo de spaima de a fi" (Dincolo). Ambianța e supusă unei evanescențe rezultate din dereglarea senzoriului. Poeta se arată cuprinsă de teama că zorii nu vor mai veni, că în odaie se zbate o culoare firavă, care cerșește lumina ce n-o mai poate îmbrățișa în "neliniștea verbelor", mai exact "în participiul curat / optativul vremelnic/ în indecis subjonctiv" (Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]