15,055 matches
-
Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una dintre foarte puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): îCu toții cunoaștem într-un fel sau altul
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
citeam aceasta de curînd, într-o revistă care totuși nu e reacționară, - igiena, băile zilnice ale modernilor, pasta de dinți, săpunurile, parfumurile, făcînd să dispară mirosul greu al omului, miros natural, au făcut să se piardă și ceva din integritatea firească a omului. De altfel un cunoscut se întreba dacă nu igiena este aceea care l-a făcut să aibă oroare de corp, sudoare, păr, grăsimi. L-a făcut să devină, oarecum, manicheist. Dezgustul lui de corpuri nu e puritate (puritatea
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
vis, în noapte nu-mi revin, - lăsîndu-mi urme adînci, amintiri pe care să le port în zi, - decît grelele lucidități negative. 18 Iulie. - în străfulgerările de luciditate ale visului, ale nopții, îmi dau deodată seama că în mod necesar și firesc (e nefiresc, nelogic, să stau fără să fac nimic), trebue să mă sbat, să mă svîrcolesc, să fac imposibilul, pentru a descifra sau pentru a ajunge să cred; pentru a mă orienta, în sfîrșit spre ceea ce este esențial, nefacil, necotidian
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
din mâlul Amarului Târg scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar o cochetărie, ea e resimțită în mod firesc de orice poet autentic, la capătul fiecărui poem : Din mâlul Amarului Târg - / mâl nu de-nceput, / de sfârșit - / încăpățânat făurești/ mici începuturi la-ntâmplare / aidoma unui copil / figurine pe care / vrei să le-nvii stropindu-le / cu-a Jiului apă de
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
un roman și nimic nu-l împiedica, la urma urmii, să fie artistic, căci intensitățile se pot grupa după un ritm spiritual, după o anumita respirație. Organizarea românului n-ar trebui să fie, ea însăși, decît organizare după un ritm firesc de respirație umană. Multe din jurnalele intime scrise pîn-acum n-au fost realizate pentru că au fost scrise de mediocri ori au fost greșit concepute. Nimeni nu împiedică pe nimeni să-l scrii altfel. Fiind însăși respirația omului, jurnalul e în
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
literare apare o interesantă anchetă pentru a stabili, prin răspunsurile a 34 de critici literari, care sînt "primii zece poeți români din toate timpurile". Deși criteriile unora se încearcă a fi obiective, în timp ce alții nu se pot dezbăra de o firească subiectivitate, ierarhia se stabilește cumva previzibil, cu Mihai Eminescu pe prima poziție. Lucrurile se așază bine, dacă avem în vedere că în vara lui 2004 s-au comemorat 115 ani de la moartea poetului, iar acum, în ianuarie, i se rotunjesc
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
prea rar se întâmplă. A debutat cu episoade de negație furtunoasă, aproape inexplicabilă, și a sfârșit înțelept în Istoria... din 1937 printr-o toleranță în care abia se mai văd urmele maligne ale vechii și devastatoarei intoleranțe. Pe cât sunt de firești și de previzibile subiectele Iorga sau sămănătorismul în rândul revizuirilor lovinesciene, pe atât de nefiresc și nejustificat mi se pare, ca obiect al contestației în trei numere din august 1915 în "Flacăra", debutul lui Gala Galaction cu volumul de povestiri
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
și șovăielnic, e făcut din neliniști, care-l împing pe erou să dea roată unor adevăruri aflate din fărîme. Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te pune pe gînduri, vrea să spună tot, să fie pînă la capăt sinceră, firească, dobîndind acea prospețime nu de loisir "subțire", ci de vacanță în care au căzut niște bariere, s-au risipit niște convenții, aproape și aceea, atît de purtată pe-atunci, a autenticității. În fond, e ceea ce ne face îndată simpatic micul
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre Irimia C. Irimia, trece, de altfel, o dungă de ironie adresată "băieților deștepți" care, cu toate artificiile lor, nu pot egala măreția firească a unui om la locul lui. Micul roman întreține, permanent, un joc "de societate" cu spațiul și cu timpul. Timpul, am mai spus-o, este acela al tinereții regăsite într-o vacanță, departe de sobrietatea agasantă și falsă, de responsabilități
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
tom elegant și le citește pasajele cele mai atrăgătoare. Nici o zi fără o carte, pare să fie deviza acestui vechi cititor. A prezentat deja peste 2000 de cărți și nu dă semne că ar vrea să se oprească. Cu eleganță firească, cu un discurs bine temperat și bine articulat, Olivier Mongin își ține spectatorii la curent cu ultimele apariții. Dar cine ar fi în stare la noi, în țara minunilor care țin trei zile, mă întrebam, de atîta răbdare și rezistență
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
țăndări. - Niciodată nu ești atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se iște curentul sau că, pentru a putea pătrunde în casă, un om este obligat să folosească ușa, mai ales dacă locuiește la etajul al doilea. - Cioburile ar fi putut să cadă peste cineva în stradă, mai continuă femeia
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
printre scriitori? Toți marii scriitori (și erau destui!) dar și cei mai mărunți au înțeles gravitatea momentului dar numai temătorul și veșnicul neliniștitul Florin Mugur (numai pentru cei aleși, conștiința de sine înseamnă neliniște), a fost cel care a avut firescul sentiment de solidaritate, nu de etnie, ci de omenie și curajul să coboare din autocar, după mine, tremurând de indignare și să declare, împotriva "sentinței de partid", cu o voce guturală, neobișnuit de puternică pentru el: "Dacă nu merge poetul
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
tifos, în cumplita iarnă a anului 1943, la Obuhov. Și chiar dacă nu am parcurs situații asemănătoare, este sigur că suferința noastră a fost identică. Așadar și cu Norman Manea am avut o "regăsire" la fel de ciudată în realitate și atât de firească în idealitatea ei, precum aceea cu Florin Mugur din Munții Neamțului, în aglomerația de poporeni puși pe distracție, de pe platoul de pe care se înălțau la cer, dimpreună cu praful stârnit de mișcarea mulțimii, cântecele, chiuiturile și tropăitul dansatorilor care evoluau
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură caracteristică asta, dar și o dovadă de tăria sentimentului religios românesc. Căci puterea și autenticitatea credinței se verifică prin formele firești, umile, omenești pe care le ia o religie. De aceea poporul românesc se apropie cu familiară pietate față de Domnul Dumnezeul său, de Maica Domnului și de toți sfinții. În legendele românești asupra Maicii Domnului, ceea ce predomină este maternitatea dramatică a
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
din cartea pe care o evocăm, nu este stăpânit de fiorul mistic pe care l-a pus sufletul nordic în legendele pe tema vieții de dincolo, ci asistă “nu numai la un act de adorațiune, ci la o caldă și firească reducere a dumnezeiescului la omenesc și pe deasupra - ceea ce este într-adevăr specific misticii noastre populare - la o localizare la orizonturi românești a vieții sfinte.” Cartea lui Marian a interesat nu numai pe folcloriști, critici literari și istorici ai religiilor (cu
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
literară, unde adaugă noi prietenii altora bine consolidate (Paul Păun,în primul rând,frate al unei colege de școală, iar, prin el, Gherasim Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului „Pompilian“, al primilor pași în amfiteatrul Facultății de Drept. Au loc firești modificări de psihic, de optică. Sub presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
pe căile inteligenței”. „Scopul acestei lucrări nu este contemplația, ci cunoașterea”. Ideile cheie sînt „exactitatea”, „noțiunile clare, înlănțuite într-o ordine sistematică” - opuse „reflecției impresioniste”, „improvizației descusute”, „marilor zboruri repezite în zenitul impreciziunii”. Scriind Estetica, Vianu a considerat în mod firesc, fără nici o problematizare, că tratatul cuprinde un sistem de estetică, și așa au gîndit și recenzenții (de exemplu, Petru Comarnescu își intitula cronica Sistemul de estetică al prof. Tudor Vianu). Acum, Vianu decide să clarifice însuși conceptul de sistem (filozofic
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
țară destinată de Creator a fi un paradis pământean și pe care oamenii pervertiți au preschimbat-o într-un infern. Căci acesta este blestemul crudului despotism: să pervertească popoarele și indivizii atunci când cu mâini brutale îi despoaie de libertatea lor firească.” Aceeași compătimire trezește soarta românilor și în 1872: „Continua schimbare a cârmuitorilor, nesiguranța prezentului și incertitudinea viitorului din toată perioada dominației grecești instituită de turci a făcut cu neputință pentru valahi orice acțiune durabilă și orice reformă utilă.” Exemplele pot
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale ceaiului aburind? (Pe care ea îl bea acum împreună cu ei?) Și atunci, la ce bun să mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
notă: „Este vorba de prefectul Ion Manciu împușcat de legionari” (p. 224). De precizat că a fost ucis chiar de către Corneliu Zelea Codreanu. La p. 404, „Convorbiri literare, nr. 11, nov. 1895”, în loc de 1995. Dar acestea sunt mărunțișuri, mici scăpări, firești de-a lungul a 500 de pagini. Ediția critică Rebreanu, pe care o datorăm neobositului și mult competentului în materie Niculae Gheran, și în vol. 22, se menține la același nivel de înalt profesionalism. Este, o știu acum toți specialiștii
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
o vor învăța bărbaților. Întreb pe toate cele ce caută un sens nou al vieței, dacă nu socot că-l vor găsi mai sigur, renunțând la cuceriri de egalitate în mediocritate, pentru a se îndrepta pe cărarea unde chemarea lor firească - dăruirea vieței - se întâlnește cu chemarea lor culturală: prenoirea umanității. Adâncindu-și conștiința lor pur feminină vor renunța să cucerească ceea ce este, pentru a naște o umanitate mai bună, acea care trebuie să fie! Iar celor ce se tem că
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
mea. Când facem nunta?”, bătu coropișnița din picior. “La trei zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înțelegere. Cred că și buletinele meteo au darul să ne alarmeze; ne așteptăm dinainte să se întîmple ceva rău și suportăm mai greu capriciile destul de firești ale vremii. Păi dumneata vorbești de oamenii care trăiau la țară și se acomodau treptat cu soarele, nu ca noi care ieșim, nepregătiți în vipia de afară, nu se lasă domnul cel pesimist. Nu ați văzut la televizor, cîți au
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist, cînd joncțunea catastrofală dintre internațonalismul proletar și națonalism a produs efecte care perturbă astăzi o integrare firească și decentă în Uniunea Europeană, de exemplu. Aspectul cel mai deficitar al evoluței românilor în modernitate îl constituie organizarea socială coerentă în urmărirea unui țel comun. Se pare că, dincolo de virtuțle estetice propriu-zise, }iganiada lui I. Budai-Deleanu conțne și unele indicii
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
în budoarul amantelor lui Ștrempel de la Biblioteca Academiei, adică în foetajul senzual și mătăsos al periodicelor dintre cele două războaie. Căutînd pe acolo să văd ce se mai scrie despre Bucureștiul de altădată, am constatat un lucru, de altminteri, foarte firesc: cele mai importante publicații, a se vedea Sburătorul, Convorbiri critice, chiar dacă pe atunci nu mai apăreau, Neamul românesc și România literară au consacrat pagini dense cărții cu totul ieșite din comun pe care abia a publicat-o Ioana Pârvulescu. Ceea ce
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]