687 matches
-
D-zău? - Nici n-am văzut, nici n-am auzit. - Ce-i de făcut? zice Pajăra. - Da n-o fi știind frații noștri cei de cruce? - Da unde-s? - Aciea-s departe. Trebuie să ne ducem loc mult. Na-ți un firicel din părul meu, na-ți și din barba mea și te pornește băiete la drum. Și să pui perii-n trei și când la o vreme de nevoie să șuieri într-înșii, eu, noi ți-om veni într-ajutor și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Văd șirul nesfârșit al galeriilor, fără țipenie de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de față, prin simpla Întindere a coatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răspunde el scorțos. — Oh, ești atît de nostim, Îl concediază doamna Redbone și Îl conduce pe Wakefield către un salon mai mic, unde Claudette stă Înconjurată de admiratori. ținîndu-se ceva mai departe, admirînd o pictură de Hans Arp, stă un firicel de femeie, ai cărei umeri de paloarea ciupercii sînt acoperiți de o pălărie extraordinară. Se uită pe sub borul larg către Wakefield cu niște ochi violeți, ca ai lui Elisabeth Taylor. — Persefona, strigă doamna Redbone. Te-am căutat peste tot. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în oglinda din hol sau, ca majoritatea bărbaților, avea să se dovedească mai preocupat de propria persoană decât de orice altceva? În ciuda experienței de ani de zile, din care Fran ar fi trebuit să învețe cum stăteau lucrurile, simțea un firicel de emoție, firav, dar de necontestat. Capitolul 3 — Chiar trebuie să trecem prin toată chestia asta doar ca să-i faci prietenei tale lipeala cu un tată de ocazie? i se plânse Simon Henriettei. Detesta să fie obligat să poarte costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Alzheimerul ar putea fi o greșeală oribilă. Sperând din suflet ca Stevie să aibă dreptate, Fran porni după ea pe scări, spre redacție. Părea într-adevăr un lucru minunat și miraculos și, pentru prima dată în câteva săptămâni, simți un firicel firav de speranță. Le datora un lucru părinților ei și anume să dea lovitura în stil mare cu Fair Exchange. Atunci nu se va mai pune niciodată problema să vândă ziarul care fusese pasiunea și mândria tatălui ei. În săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând în aer. Pe unul dintre paturi stătea, deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea unui luptător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de chipul desfigurat al lui Endō numai cu câteva clipe în urmă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston. — Nu. Nu și-a putut găsi probabil de lucru din cauza ploii și, neavând cei patruzeci de yeni pentru un pat, s-a culcat aici. Cred că se și droghează. Endō tuși și scuipă pe stradă. În flegmă se vedeau firicele de sânge. — De ce nu mergeți la doctor? — Doctor? zâmbi Endō sarcastic. Am eu grijă de mine. Mai bine vezi-ți de treburile tale, străine. Ești cam ciudat. Ieri ai avut destule ocazii să scapi de mine dacă voiai. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau din cauza tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta se vedeau firicele de sânge. — Kanai, fratele meu... pentru o crimă pe care n-a comis-o... Kanai țipa cât îl ținu gura, dar țipătul lui nu se auzea din cauza zgomotului infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape? — Nu, răspunse Kobayashi rece. N-am făcut nici măcar o treime din drum. Endō tușea tot mai tare, de parcă îl râcâia ceva pe gât. Au apărut iar firicele roșii de sânge. — Aveți o tuberculoză groaznică, spuse Kobayashi, uluit la vederea sângelui. Apoi zâmbi iar ciudat și adăugă: — E imposibil să ajungeți la Mlaștina Mare. — Vezi să nu încerci s-o întinzi, se răsti Endō. — Am înțeles. Endō a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Durerea fu acută și intensă - dar surprinzător de scurtă. Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște, pentru că nu terminase Încă. Pentru Început trebuia să mai facă o gaură - altfel clama nu ținea. Un firicel de sânge se scurse pe cearșaful de hârtie, pătându-l. Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lame, făcut pentru a tăia oase și pentru a jupui prada, și i-l puse la gât, acolo unde jugulara pulsa ca o inimă. Lama intră În carne, dar el rămase hipnotizat de imaginea gâtului ei alb străbătut de un firicel roșu - gâtul unei femei care nu mai era tânără, pse care se iveau deja două linii orizontale, ușoare, dar care peste câțiva ani aveau să fie două riduri rușinoase și profunde. Rămase privind gâtul alb și imperceptibilele linii orizontale, linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câteva femei care știau bine să țină condeiul, ci și băieții care vruseseră să-și lase gândurile pe câte un ou. Zogru desenase un copac mic și stufos, de care era rezemată o siluetă, iar în fața ei se ridica un firicel ca un șarpe. Pe urmă își pierduse din vedere creația. O parte din ouă au fost duse în fața bisericii, la hora rituală de Paște. Dar cea mai frumoasă amintire din acea zi a rămas momentul în care și-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza a dispărut. Zogru și-a continuat drumul, înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stil aparte Se dă stilat și literat, Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să pregătim cortul roșu și să gătim pentru toate cele trei zile care le erau date femeilor. Cum aveam să stăm în acest loc mai mult de o noapte, tata și-a ridicat și el cortul lui. Eram lângă un firicel de apă pe lângă care creștea usturoi sălbatic. Mirosul de pâine s-a răspândit repede și au fost prăjite bucăți mari de carne, așa încât bărbații să aibă ce mânca cât timp femeile se retrăgeau și nu mai aveau grijă de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i fac rău? Cum poți gîndi așa ceva? - Duceți-o la SRPJ! le ordonă Lucas celor doi polițiști. Marie se ridică În capul oaselor. El Înțelese că voia să vorbească și o ajută să se așeze. Cu voce slabă ca un firicel, i se adresă Yvonnei: - Cine n-ar fi trebuit să vină să-mi povestească totul? - Despre ce vorbești? Yvonne dădu din cap cu compătimire. - Trebuie să te odihnești, fetițo... Biata de ea, după tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Argoz era iarăși un mod de a te lua drept martor, Îi spuse Lucas Mariei Înainte de a se Întoarce spre Morineau. Adună toate efectivele, trebuie să scotocim plajele imediat. - E ora fluxului, va trebui să așteptăm, obiectă Marie cu un firicel de glas. Pune doi oameni de pază În fața menhirului care are acest semn, Stéphane. Dacă teoria noastră e corectă, ar trebui ca din el să Înceapă să picure sînge În orele următoare. Se Îndreptă spre mașina de teren și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]