697 matches
-
o să valoreze aur curat peste cîțiva ani, mi-a spus, însă nu a vrut să-mi divulge nici în ruptul capului cum l-a convins pe Poștaș să i le dea, zice Roja, lăsînd să-i iasă pe nas un firicel de fum. — Avea metodele lui, zice Tîrnăcop, important e că a pus mîna pe ele. Spuneți-mi dacă voi credeți în astrologie, reluă brusc, îndoindu-și gîtul pe spate, fixîndu-și privirea pe bolta înstelată. Mai nou se fac tot felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
corpuri meteorice care făceau parte dintr-un nor de mizerii care gravitau în jurul Soarelui. N-aș fi crezut vreodată că o vom face într-un clar de lună, se gîndește Roja cuprins de romantism și nostalgie, trăgînd pe nas un firicel de fum înțepător. — Sper că n-ați lăsat nimic inflamabil înăuntru, zice Gulie, privind pentru o fracțiune de secundă în direcția lui Tîrnăcop, care-și continuă ideea ca un școlar scos la tablă. — Partea cu zodiile era mai interesantă, i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la putere, crede domnul Președinte, scărpinîndu și perciunii, răsucindu-și cîteva firicele de păr între degete, depinde doar de noi dacă va ieși unul bun sau unul prost, spune. — E și-așa destul de tîrzior, se aude vocea doamnei Mina venind de pe hol, mai ales că astăzi ați bătut atîta drum, ce-ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
preț, reia Părințelul, să găsești nod în papură cuiva, nu-i mare lucru, mai ales unei femei, adaugă. — Ne plimbi deja de un sfert de oră, anunță Curistul privindu-și ceasul Atlantic, așa mai merge, spune întinzîndu-și oasele, simțind un firicel de căldură la picioare. — Miroase a gaze de motor, zice Părințelul, gîndindu-se la service-ul 23 August de pe Bulevardul Muncii. — Ați vrut căldură, aveți căldură, i-o întoarce șoferul, îmi sînt defecte conductele, zice. — O să-ți spun cum mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu-i folosise la nimic pînă atunci, cînd o bubuitură îndepărtată îi întrerupse gîndurile, făcîndu-l să se oprească în loc pentru o clipă, să-și ciulească mai bine urechile. — Ce vrei să spui cu asta? Ce urmărești? întreabă Părințelul privind la firicelele de fum negru care ies din fitilele lumînărilor. — în clipa asta nici el nu mai știe ce vrea, își dă cu părerea Curistul strîmbîndu-și puțin nasul, stăpînindu-și un strănut. — Te gîndești c-o să ajungi parlamentar, deputat sau senator? întreabă din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tavan la candelabrul de cristal. — Numai să nu ne jecmăniți, îi face Petru Ace cu ochiul. — E normal ca separeul ăsta să aibă regulile lui proprii, spune Roja. Nu oricine îi poate deveni client, îi mărturisește Patru Ace, suflîndu-și un firicel de praf de pe manșetă. — Bănuiam eu că pe Curist nici un detaliu de genul ăsta nu-l lasă rece, spune Roja, pipăind tapițeria de catifea roșie a unui scaun înainte să se așeze. — Facem un șeptică, așa de încălzire? îl invită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mâinile sus deasupra capului, lăsându-mi arma să cadă pe jos În barcă. Abia atunci am observat urma roșie, cu contur perfect, ca un semn distinctiv al rangului, aflată În centrul frunții lui Grete, de pe care se scurgea acum un firicel de sânge, subțire cât un fir de păr, Împărțind În două chipul ei lipsit de viață. 18 Să asculți cum este distrus sistematic un alt spirit uman are efectul previzivil de a demoraliza Însăși fibra psihică a acelei persoane. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pleoapele. Nimic până când gura lui începu să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse ea. Dar asigurarea nu făcu decât să-i înrăutățească starea. Îl tulbura, adică exact ceea ce asistentele îi interziseseră să facă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucruri mult mai ciudate de parcă ar fi fost banale. Cărțile astea sunt incredibile, îi spuse ea iubitului ei. Autorul e extraordinar. Cum ai dat de el? Îi era din nou îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea să nu aibă nevoie decât de ocazia de a dărui. Dintre toate stările stranii, de suferință mintală pe care doctorul ăsta scriitor le relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oferit decât atunci când venise aici cu Daniel, nimic în afară de travaliul sălbatic al naturii - baza întregii piramide -, prea mic și răsfirat ca să-ți bați capul cu el: un covor verde, lipit de pământ, care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aplecați În afară. Căci nu-i este nimănui indiferent dacă cineva se apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni ale Uniunii Sovietice sunt concentrate În Siberia. Zada formează de asemenea păduri nesfârșite. Zada este un lemn care nu putrezește chiar dacă stă secole Întregi sub apă. Savanții siberieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vei scrie cum ai intrat În ultima ta vacanță de licean, cum vei sta toată ziua În grădină și vei citi Război și pace. După ce că te-ai ars cu fierul de călcat, În tunelul de la Predeal sau de la Sinaia, un firicel de zgură fierbinte ți-a intrat În ochi și nu-i deajuns că ești ars pe spate, acuma mai ești și chior pe deasupra. Chior ca Nelson. Rănit ca Împărații lumii de sabie și de foc În cruntele războaie. Vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii și făceau să se vadă jocul firicelelor de praf. Boierii se ridicară. Mai adus de spate ca oricând, sprijinindu-se la fiecare pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând și soră-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă întreabă ea când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
WC ca un om mare. Ia ascultă aici! Stau în picioare deasupra cercului de apă, cu puțulica mea de bebe sumețindu-se drăgălașă, în timp ce mămica șade lângă toaletă, pe marginea căzii, cu o mână pe robinetul de la baie (de unde curge un firicel de apă pe care eu, pasămite, ar trebui să-l imit) și cu cealaltă mă gâdilă sub puțulică. Repet: mă gâdilă sub puțulică! Crede, zic eu, că așa o să-i dea cep chestiei ăleia și, dă-mi voie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și survolează din nou drumul. Trage, dar nu prea convingător, după care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă și am băut bere. Astăzi a fost ziua lui Cornel, un mare succes, șeful a lăsat-o mai moale și ne-am simțit cât de cât bine. Cornel mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din noi. Mama rămânea un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul, să-ți iau perna!", la care aproape toți reacționau automat, așa că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pușca, să se strige strident sau să se audă un lătrat răsunător pentru ca firul gingaș pe care se ține capul meu răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit, de parcă s-a desprins de cap: ca să-mi simt mâna sau piciorul, trebuie să le mișc. În jurul meu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]