619 matches
-
să fac curățenie: să-mi ascund și peștii și gândurile astea blestemate și să strig apoi prin ușă după Pobjoy până vine să își ridice picturile de pârnaie. Și ce ascunzătoare splendidă i-am găsit cărții mele cu pești! O firidă situată chiar sub tavan, pe ultimul rând de bolțari, ascunsă în spatele unei crăpături așa de înguste încât nici nu visezi că acolo ar încăpea la o adică și trei pâini. Ba câteodată chiar mi se năzare, când marea mă înghesuie
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în centru. Ușa era încadrată de două firide, cu două statui de bronz lustruit. Ce fel de ființe omenești erau reprezentate de acele bronzuri? Ce fel de plecăciune în fața misterului morții era aceea? Căci statuile urlau mut, înnebunite de groază sau de o sfâșiere cumplită a măruntaielor. Li
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la studio, priveam orașul prin marele geam panoramic, de la limita sa de jos, cu tramvaiele ce huruiau pe Ștefan cel Mare, la casele și curțile din prim-plan, în care foiau cunoscuți din vedere și-n care știam fiecare fereastră, firidă, țiglă de pe acoperiș și copac, până la cele de mai departe, de pe străzile din spate, case încălecate unele peste altele, amestecate cu crengi contorsionate de arbori și cu fire telefonice, cele mai multe construcții cubiste dintre războaie, cu cîte-un geam rotund ce lumina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din tablou căpătau aceeași nuanță, Herman trecea bariera de bronz și se-afunda pe drumul sonor și trist dintre clădirile ruinate, le contempla înălțimea amețitoare, coloanele groase cât Zece oameni, statuile bolnave, chircite, estropiate, chinuite de un rău străvechi, din firidele lor... Da, e un Desiderio autentic", a zis. "Am să-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta. Știi, nu sânt mai mult de cincizeci în lume." " Cînd a trăit?" l-am întrebat, măturând cu privirea detaliile fantastice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe țărmul lui se ridicau depozite zmolite, cu pereți orbi, ca niște flamuri negre, care o speriaseră întotdeauna. Găsi, în fine, ușa stacojie pe una dintre fațadele din stânga. Într-o parte și-ntr-alta a ei se aflau două mici firide, cu câte un bust de ipsos în fiecare. Apăsă butonul de ebonită și auzi declicul care o anunța că ușa s-a descuiat. Pătrunse în întunericul cald și praf os. Lumina de-afară se prelinse pe o distanță nedefinită în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în deschizătura îngustă și întunecată. O trase fulgerător pe Maria la adăpostul unei nișe săpate grosolan în perete. Femeia simți un ușor curent de aer pe lângă obrazul stâng. Un fâsâit sonor se sfârși într-un ropot sec. Abatele ieși din firidă și vorbi fără grijă. ― Mi-aș fi dorit ceva mai spectaculos. ― Ce vrei să zici? ― Știi că nu apreciem prea mult tehnologia. Scopul scanerelor de la intrare este doar acela de a adormi vigilența cuiva venit să caute încuietori sofisticate. ― Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi: ― Deloc. Probabil că aș fi folosit-o eu, și noi nu am mai fi avut conversația asta. Cruțîndu-te, Dumnezeu mi-a dat de știre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai într-adevăr o șansă să schimbi ceva. Și, poate făcând asta, o să ne dai și nouă un sens, o să ne poți arăta de ce merită să te schimbi... Cei doi bărbați plecară, lăsând liniștea să coboare asupra cavernei. Dintr-o firidă întunecată, se strecură afară o siluetă. Nu purta mantie shu și pășea elastic. Costumul ei era un atribut incontestabil al unei tehnologii de ultimă oră, deși se vedea cum fusese reparat în dese rânduri. Când ajunse în fața epavei navetei, trupul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și citi pe fața lui că și el înțelesese grozăvia situației. - Ar fi mai bine să mergeți lângă Radoslav, el o să vă lămurească, spuse calm Maria. Kasser, N'Gai Loon și cei doi quinți se grăbiră să intre în mica firidă care era ocupată aproape în totalitate de patul grosolan pe care stătea Abatele. Acesta își mai revenise de pe urma infarctului suferit în timpul înfruntării cu Xtyn și stătea acum în capul oaselor. - Citesc pe fețele voastre că acțiunea mea cea de pe urmă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aprind în mare Am regăsit norocul, nenorocă Apusul mă cuprinde a mirare Blestemului de-a arde fără foc. TĂCUTA TĂCERE Tresar tăcutele tăceri timide, Știutele,șoptite șuvoaie se ascund Torentele spre focuri se întind Suflet de piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent E Țipătul din vise ce se aude mut Și viitor ce în lumină îl ascund. Plâng lacrimi ruginite-n ploi Pe macii ce se ofilesc în noi. SINE NOMINE
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cei mai mulți invitați am fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începând cu mobila și tablourile și sfârșind cu antichitățile așezate în firidele adânci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun-gust desăvârșit. Am aflat că proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mare poet al acestuia, Ovidiu, a trăit acolo în exil. Am putea face o excursie de două zile la Roma. Dar familia Saner nici nu vru să audă de așa ceva, iar W. privi ușurat spre ieșirea atelierului, în a cărui firidă dogorea după-amiaza. Ar fi fost prea departe, mai ales pe o asemenea caniculă. Florența poate ar mai fi mers în ultima săptămână de vacanță și Herr Saner spuse că nu poate realiza cum se taie bucata de marmură din stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ispravnic de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reacția spătarului, era un cunoscător, văzuse toate icoanele de la Sfânta Ecaterina și pe cele de la Athos. Știa comorile pe care schimnicii le apărau de lume. Da, da, monahii habar nu aveau ce manuscrise, ce icoane, ce relicve valoroase au în firidele bibliotecilor lor. Zelul rugăciunii îi împiedicase să afle, iar ignoranța lor se interpunea ca un zid între ceilalți și valorile lăsate în chezășie. Da, el văzuse multe icoane, multe biserici și, critic privind, icoana aceasta era cu totul obișnuită, dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se opri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și atunci cum rămâne cu apostolii? Ei urmăreau cel mai înalt scop din câte se pot imagina vreodată, dar nu au pus în slujba lui nici un fel de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Apoi oaspeții își ocupară locurile, în timp ce feciori cu mișcări exacte începură să toarne vin în cupele străvezii și să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește, căci era miercuri. Ștefan nu se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul de pergament și, venind cu el, înainte de a se așeza la locul lui, ridică paharul și închină pentru sănătatea comesenilor, își înmuie buzele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie să plec. Dumnezeule
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de tâmplărie cu fel de fel de instrumente așezate într-o ordine desăvârșită, pupitrul dintr-un lemn scump necunoscut spătarului, jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Lasă gândurile astea. Văzuși scrisoarea pe care i-a scris-o fericitului Hrisant despre Stanca? Hai să mergem, și amândoi prinții ieșiră din spătărie. Lumina cenușie a zorilor intra prin ferestrele înguste ale sălii făcând să pălească flacăra felinarelor din firidele zidurilor văruite. Domnul se trezise de-a binelea și prima lui reacție când îi văzu pe cei doi fii mai mari fu o bucurie fără seamăn. Al treilea postelnic, după ce orândui hainele cu care urma să se îmbrace vodă, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prea stau mult singură”. — Bălașo, draga mea, las grijile politicii, plec mâine la Târgoviște, or fi înflorit în codru cornul și porumbrelul, se trezi el vorbind singur. Strânse firmanurile și le șnurui, puse documentele inofensive la locul lor în firide și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu blană de samur de pe cap și-și îndesă în locul lui o căciulă la întâmplare, a nu știu cui din cei adormiți, se îndreptă de spinare stăpânindu-și un geamăt - îl dureau oasele la fiecare mișcare -, deschise ușa, pe sală nimeni, în firidele lor ardeau opaițele și frigul pătrundea aspru de undeva de la vreun ochi de geam rămas deschis. Închise ușa în urma lui fără nici un zgomot. Dacă o să pășească pe furiș, careva o să-l vadă, dacă întâlnește pe cineva, o să-l bănuie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]