800 matches
-
ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul, poate că ar fi fost cazul să fiu mai atent... Acum am Înțeles aluzia...” „N-ai Înțeles nimic”, zise inginerul, „dar n-ar fi rău să Încerci să-l percepi pe Dumnezeu și Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
crescuți în seră. Reynolds Loftis era cuplat cu Claire De Haven, iar acum se pare că juca și în echipa cealaltă. Buzz își trecu aparatul de ras electric peste față, se stropi cu apă de colonie la subsuori și perie firimiturile cojii de plăcintă de pe nodul cravatei. Cei putrezi de bogați îl iritau. Putred de bogat și homo era o combinație cu care nu se mai întâlnise până acum. Audrey Anders stărui în gândurile lui și în timpul deplasării. Își imagină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu nu judec pe nimeni în chestia asta belită. O iau din loc într-o zi sau două și mi-ar plăcea să mă lămurești în câteva privințe. — Și nimeni altcineva nu va ști? Buzz îi aruncă lui Lesnick câteva firimituri: — Cât timp ai jucat jocu’ ăsta, ai încercat să-i scutești pe niște prieteni de suferință. Am făcut-o și eu de câteva ori. Am doi amici care ar vrea să știe de ce, da’ n-or să afle niciodată. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un șoricel pe care-l 41 IUBITELE VIEȚUITOARE botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bărbia sprijinită în mâini și este de acord cu orice spune ea, fără a se exprima în cuvinte, încercând să nu se lase atras de iluziile susținute de muzică de vioară pe care i le inspiră ochii ei, părul sau firimiturile care i-au rămas în colțul gurii. Parisul ocupă un loc important în conversația ei. Tatăl ei insistă ca ea să fie o cosmopolită, calitate neglijată de sistemul tradițional englez de educație. Iar când vine vorba de cosmopolitism, Parisul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărui soclu purta pe o placă înscrise fosforescent cuvintele: ZEUL NEANTULUI. - Spune-ne tot ce ți s-a întâmplat, ceru paralelipipedul din dreapta: ZEUL CONCENTRĂRII. Homer scoase câteva sunete guturale, ca un plâns, ca un strigăt strangulat. - Destul! spuse zeul. Din firimiturile memoriei tale și din informațiile pe care le-am cules până la venirea ta, ți-am reconstituit aproape în întregime povestea. Dă din cap, dacă înțelegi... Omul își clătină capul, dar privirile îi erau rătăcite. - E un caz unic, pronunță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firimitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu altă prietenă. Casa e mare, sunt 250 de metri pătrați. Cum i-am deschis cușca, s-a și dus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vreun soare să-l plâng. Doar visul mi-e averea! Tu, floare, poți să-ți așterni dorul pe-o piatră de râu Și să-ți ții amoru-n frâu. Eu, bietul, doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
niște migratori destul de cumsecade, care au trecut și pe aici acum o mie de ani. Multora le-au plăcut locurile și femeile noastre și au rămas. S-au lăsat digerați de băștinași, iar din limba lor s-au păstrat câteva firimituri neînsemnate, printre care și numele tău, netotule. Și al familiei voastre. Să-i spui lui tac-tu să mă caute neapărat, că altfel e de rău. Eu nu am muncit degeaba să-i pictez peretele dinspre drum al casei. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi promiseseră chefuri și orgii nemaiîntâlnite. Ne Împrieteniserăm, printre altele, și pentru că eu primeam mâncare de acasă mult mai des decât ei - locurile lor de baștină erau câteva sute de kilometri spre nordul țării - și totdeauna Împărțeam până și ultima firimitură. Mai ales prăjiturile mamei Îi dădeau pe spate și, când le primeam, se făcea coadă la valiza mea soldățească de lemn. Ne promiseserăm unii altora c-o să ne nășim, eram convinși că urma să ne strângem cu toții În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada, firimituri, păpădie? Un leșin, atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât de intrigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, când vine, purtați-vă ca și până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
jumătate a zilei. Fugeam spre stația autobuzului pentru gară, deși știam că autobuzul nu vine decât la jumătate de oră și tocmai ce-l văzusem trecând. Eu mă grăbesc, așa că fug spre stația aproape goală, în care un bătrân aruncă firimituri de pâine la pescăruși. Nu știu când va veni autobuzul, cu care voi călători vreo douășpe stații până la gară, de unde nu știu când am primul tren spre Capitală, deci o mulțime de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iar Tony trebuie să completeze: V-ați și găsit, dragă, acuma cu nebuniile ăstea, cu Afganistanu’... Ceva de genul ăsta trebuie să spună, dar T. nu-l mai aude, pornit cu capu-nainte spre locul de liniștire a nervilor. Masa cu firimituri, cu urme care mamei i se par murdare, e cu siguranță mai creativă - mă gândesc la asta intuitiv din copilărie, am căpătat certitudinea într-o dimineață la micul dejun, când a trebuit să înghit cu Zina în fața mea două felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până acum. A, da, zic sigură pe mine. Ideea e că iei prăjitura pentru ceai... înhaț o chiflă de la un chelner care trece. Și... și‑o rotești deasupra capului așa și... spui o poezioară... În cap încep să‑mi cadă firimituri și nu sunt în stare să găsesc nimic care să rimeze cu „prăjitură pentru ceai“, așa că îmi pun chifla jos și iau o gură de cafea. În Cornwall e obiceiul ăsta, adaug. — Zău? spune Judd cu interes. Bunica mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu cretă colorată, popouri din care ieșeau excremente, ce rău s-a supărat mama când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o recunoaște Înăuntrul ei. * — Gândește-te, numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite bombăneli și sfaturi. Și, tot stând mai departe cu spatele la ei, Îl puteam vedea cum scoate un pumn Întreg de pastille, Înfășurate atent de mama În hârtiuțe și amestecate neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reală sau doar o născocire a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela, și uite că tot așa îi pica și ei firimitura de la masa altora, trebuind să se mulțumească cu o jumătate sau un sfert de bărbat. Mai mult nu i se dădea și știa că mai mult n-are cum să obțină, oricât de tare s-ar fi ambiționat să forțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]