685 matches
-
fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
programul a fost demarat de către Iosif Stalin , care a primit o scrisoare de la fizicianul Georgi Fliorov îndemnându-l să înceapă cercetarea, așa cum Fliorov a suspectat de mult dintre Aliați multe aveau în anul 1939 în secret mare avans în descoperirea fisiunii nucleare. Cu toate acestea, din cauza sângerosului război cu Germania pe Frontul de Est, eforturile militare și economice pe scară largă i-au împiedicat pe sovietici să dezvolte bombă atomică, dar au accelerat programul după se America a efectuat bombardamentele atomice
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
O cvasi-stea (numită și stea-gaură-neagră) este un tip teoretic de stea cu dimensiuni masive. Cvasi-stelele sunt un fenomen caracteristic Universului timpuriu. Spre deosebire de stelele observate în prezent, cvasi-stelele nu sunt alimentate prin fisiune nucleară; energia lor provine din materia căzută într-o gaură neagră centrală. O cvasi-stea se formează când miezul unei protostele intră în colaps, dar straturile superioare au suficientă energie să absoarbă energia emisă în mod exploziv de gaura neagră (cum
Cvasi-stea () [Corola-website/Science/333830_a_335159]
-
în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară. Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revoluției industriale până în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice, mașinilor din fabrici, utilajelor pentru construcții (excavatoare) și
Motor cu abur () [Corola-website/Science/297959_a_299288]
-
În această perioadă, s-a căsătorit cu o studentă la Facultatea de Literatură, Tola Gryn, pe care o cunoscuse în 1930. Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, el a efectuat experimente care au arătat că în procesul de fisiune sunt eliberați neutroni. La începutul anului 1939, el a preconizat că dacă într-un timp foarte scurt s-ar putea produce un număr suficient de mare de fisiuni nucleare, acestea ar avea ca rezultat eliberarea unei cantități enorme de energie
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
Mondial, el a efectuat experimente care au arătat că în procesul de fisiune sunt eliberați neutroni. La începutul anului 1939, el a preconizat că dacă într-un timp foarte scurt s-ar putea produce un număr suficient de mare de fisiuni nucleare, acestea ar avea ca rezultat eliberarea unei cantități enorme de energie. El a ajuns să calculeze că acest proces ar putea avea loc în mai puțin de o microsecundă și în consecință s-ar putea produce o explozie. De
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
navă de pescuit, "Lucky Dragon", care a fost expusă din neatenție la ploile radioactive, nu au fost de acord cu acest lucru. Rotblat a reușit să deducă faptul că explozia bombei avea trei etape și a arătat că faza de fisiune de la sfârșitul exploziei a crescut cantitatea de radioactivitate de o mie de ori. Raportul lui Rotblat a fost preluat de către mass-media și a contribuit la o dezbatere publică care a avut ca rezultat final o serie de teste atmosferice realizate
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au loc prin efectul tunel cuantic: clusterul pătrunde bariera de potențial. Teoretic orice nucleu cu Z > 40 a cărui energie eliberată, Q, este pozitivă, poate fi un emițător spontan de clusteri. In practică, însă, observarea experimentală
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
este limitată de către stadiul actual al tehnicii care cere ca durata de viață să fie sub 10 s iar r10 s,aportul de ramificare B > 10 . În absența unei „pierderi” de energie pentru deformarea și excitarea fragmentelor (ca în cazul fisiunii), energia cinetică totală egală cu valoarea Q-ului se împarte între nucleul emis și nucleul fiică invers proporțional cu masele lor, cum rezultă din legea de conservare a impulsului. A este numărul de masă al nucleului A = A - A. Primele
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
la începutul secolului 20-lea prin studiul radioactivității. O vreme îndelungată s-au cunoscut doar trei tipuri de dezintegrări nucleare: alfa, beta și gamma. Acestestea ilustrează trei dintre cele patru tipuri de interacții fundamentale din natură: tare, slabă si electromagnetică. Fisiunea nucleară spontană a devenit foarte cunoscută la scurt timp dupa descoperirea sa în 1940 de către K. Petrzhak și G.N. Flerov, datorită aplicațiilor militare și pașnice (energetice) ale fisiunii induse descoperite în 1939 de către Otto Hahn, Lise Meitner și Fritz Strassmann
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
cele patru tipuri de interacții fundamentale din natură: tare, slabă si electromagnetică. Fisiunea nucleară spontană a devenit foarte cunoscută la scurt timp dupa descoperirea sa în 1940 de către K. Petrzhak și G.N. Flerov, datorită aplicațiilor militare și pașnice (energetice) ale fisiunii induse descoperite în 1939 de către Otto Hahn, Lise Meitner și Fritz Strassmann în care se utilizează marea cantitate de energie degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
marea cantitate de energie degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de energie degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De obicei teoria explică un fenomen deja observat experimental. Radioactivitatea
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru calculul corecțiilor de pături și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru calculul corecțiilor de pături și împerechere. Ca model fenomenologic se utilizează fie modelul picătură
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S este probabilitatea preformării clusterului la suprafața nucleului și P
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S este probabilitatea preformării clusterului la suprafața nucleului și P este penetrabilitatea barierei externe. În teoriile de tip alfa S este integrala suprapunerii funcțiilor de undă ale partenerilor. În teorii de fisiune probabilitatea preformării este penetrabilitatea părții interne a barierei între punctele de întoarcere inițial R și final (când cele două fragmente sunt tangente) R. Foarte frecvent se calculează folosind aproximarea Wentzel-Kramers-Brillouin (WKB). Un număr foarte mare, de ordinul 10, de combinații
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
cinetice, ca de exemplu Forme de bariere de potențial similare cu cele luate în considerare în cadrul modelului ASAF au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune rece. Modelul ASAF poate fi folosit pentru a descrie în mod unitar dezintegrarea alfa, radioactivitatea cluster și fisiunea rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune rece. Modelul ASAF poate fi folosit pentru a descrie în mod unitar dezintegrarea alfa, radioactivitatea cluster și fisiunea rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru orice fel de mod de radioactivitatea cluster cu număr de masă Ae, inclusiv dezintegrarea alfa Într-o scară
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]