3,537 matches
-
toată vremea... a venit cu ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă căutaseră fără încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n colții animalelor din pădure... Mama : Da, te-au adus, ai venit noaptea, cu ei, murdar, flămând, tremurând de frig și oboseala, dar a doua zi nu te-am mai găsit în așternut. Și nici ei nu mai erau acasă. Nevasta negustorului, mama celor trei, plânge și acuma, chemându-și pe nume fiii cât e ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puternice. Imaginează-ți că se vor revedea după atâția ani pe care i-au trăit fără să și imagineze că se vor putea reîntâlni cândva... ― Cum se vede treaba, ne-am luat cu vorba și am uitat că tu ești flămând și obosit. Pregătește te pentru masă, iubitule. Pe urmă, să facem nani, fiindcă Tudor doarme și nu ai cu cine sta la „un pahar de vorbă” - cum se spune. ― Dar diseară... După ce au stat la masă și s au asigurat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Închide În cămăruța mea și... Acasă am un stăpân discreționar asupra timpului și liniștii mele. Îl am pe Tudorel... ― Te Înțeleg. Nu ai nici-o Împotrivire din partea mea. Spor la studiu! ― Mulțumesc. ― Vezi cum faci totuși cu masa. Să nu stai flămând, fiindcă efortul intelectual este mare consumator de energie. ― Voi avea grijă. Să trăiți, domnule profesor. În drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acasă. ― Da, domnule profesor. Am fost aseară. Tata Toader m-a Întrebat: „Da’ așa stai tu la șpital? Cu zilele?” „Ei, nici chiar așa. Acum am de lucru pentru un examen foarte greu” - i-am răspuns. „Numai să nu stai flămând și ci-i mai Însamnat să nu stai Însatat. Asta am Îvațat-o acolo pi front...” ― Așa-s părinții... Grijulii. Și unde mai pui că aici ai de-a face cu un cercetaș get-beget. Știi tu cine mă aștepta la intrarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
numai de mine, ar mai fi ce-ar fi, sunt sprinten, pot s-o iau la fugă și să nu mă ajungă nimeni sau pot să mă ascund în orice văioagă sau să mă cațăr în orice pom, să stau flămând zile întregi, să mă bat și să mă apăr de câini. Dar cu o femeie și mai ales cu un copil... Nu, nu e lucru ușor, iar rușii sunt necruțători mai ales când e vorba de trecut din Rusia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu aveau nici un fel de castroane sau gamele în care să ne toarne porția pe care o vărsau în cele câteva cutii goale de conserve la care făceam coadă și din care trebuia să sorbim repede fiertura căci alți flămânzi așteptau. Din fericire, apa nu a mai fost drămuită așa că am reușit să spălăm și să mâncăm heringii puși de-o parte în tren și să ne refacem, de bine de rău, forțele. Dora a rămas iar pe gânduri : "Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îți voi vorbi în zilele următoare. Oricum, ceva temniță tocmai pe la Botșănii ceia, legat de Respublicuța nostră Huțulească. Dar numai cât a durat procesul, că m-au găsit nevinovat și iată-mă-s alăturea de tine, întreg și nevătămat, Mălină, flămând și însetat de toate cele... Mă bucur că ne-am revăzut aici, la poala pădurii. Vezi că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bulcă! Bulca mea! Și a început să se tăvălească prin bătătură și să se dea cu fundul de pământ, însoțindu-și tumbele cu strigăte disperate de papa-papa. Înspăimântată ca de o mare primejdie, Vasilica a recuperat cănița aruncată de frățiorul flămând și a plecat în mare grabă la privatul Geambașu din vecini, hotărâtă să-i ceară să i-o umple pe datorie cu ceva lapte, nemaiținând seama că pentru bogătani era ora mesei. Nici măcar să prânzească omul în liniște nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe tata, că odată și odată se va mărita cu tata, că numai tata știe s-o pupe pe unde și cum îi place ei... Asta îți umple casa cu pitici și-apoi descurcă-te, Vasile, cu ceata lui Pițigoi flămândă. Povești și iară povești, mamă dragă! Ori, mai degrabă, minciuni, mamă! Că eu îți spun din știute, iar dumneata mi le spui după bănuite sau după auzite, mamă! Nu te mai căzni să-mi otrăvești sufletul și gândurile în legătură cu Mariuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
negru, singuratic cu care se împrieteni cu câțiva ani în urmă, pe care îl rugă să fie prietenul și slujitorul fetei. Ei se porniră la drum și făcură cale lungă, până își epuizaseră întreg pachetul. Merseră ei ce mai merseră flămânzi, până ce lupul își găsi vânat, iar prințul niște fructe foarte bune de mâncat. Merseră ei ce mai merseră, până ce iar flămânziră. Lupul găsi vânat, însă prințul ba. Cu toate că lupul își oferi prada, prințul se hotărî să mai rabde nițel, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
au de toate, dar n-au ce avem noi: mâncărurile tradiționale, obiceiurile, colindele. Acum însă cu voi vom face un Crăciun pe cinste, ca la mama acasă. Cecilia chiar te rog să pregătești cina, c-o fi și băiatul acesta flămând și obosit. Până Cecilia a aranjat masa, Filip Ardeleanu și Matei s-au întreținut în discuții. După cină au mai stat de vorbă toți trei, apoi Filip a mers la culcare, atrăgându-i atenția Ceciliei să aerisească puțin camera în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
camera lui Matei. —Mă răsfeți, prințesă, o admiră în noua ținută. —E de datoria mea, fiind gazdă. Ce zici? În România ai fost tu, acum e rândul meu. Nu vreau să te simți obligată. Dacă mai spui așa, te las flămând. Nu-ți dau să mănânci trei zile, zâmbește Cecilia. Până plec. Când pleci? — Imediat după Crăciun. Nu stai de revelion? — Nu pot, draga mea. Abia m-a învoit directorul zilele acestea. —Vai! Ce rău îmi pare, se întristează Cecilia. Dându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
agitația febrilă, care apare întotdeauna înaintea marilor decizii, de la care nu știi ce rezultat să aștepți, dar în care ai curaj să ți pui toată speranța. La momentul la care tânărului îi veni această idee - credea el - salvatoare, era sărac, flămând și fără niciun fel de serviciu, așa încât se hotărâse, fără să mai stea prea mult timp pe gânduri, s-o încerce și pe asta... „Și, la urma urmelor, de ce n-aș izbuti? Cu siguranță, nu se va putea ști, până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a mării fără sfârșit, dincolo de timp. Liniștea și siguranța cu care doar natura, în plinătatea ei maternă, își permite să existe. Să fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fel de paste japoneze, amestecate cu pește sau cu alge nori), waka-take-ni (o mizerie din muguri de bambus fierți, combinați cu alge wakame, într-un revoltător sos de zahăr). Ca odinioară lui Argus, privirea mi se multiplică însutit, ochii cercetează, flămânzi, împrejurimile. Printre zecile de kanji cu numele magazinelor și ale localurilor tradiționale, retina înregistrează, la un moment dat, ceva familiar. Un M galben-aprins se profilează în depărtare, precum Meka emirului macedonskian. Este doar simbolul unui McDonald's, dar, pentru mine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la junk food. Un alt glas însă, pe care nu l-am identificat cu precizie, dar care se manifestă mai ales când produc texte științifice, îmi spune să mă liniștesc, să am în vedere faptul că fratele porc a rămas flămând și că, în fața asaltului său, semnificația micii epifanii riscă să fie rapid uitată. Ca om preponderent rațional, dau ascultare celei de-a doua voci: reintru tacticos în McDonald's și comand, într-un suprem acces de înțelepciune practică, un sandviș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]