1,376 matches
-
-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și Înaintase respectuos, În genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia Într-o nouă reședință. — Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit În privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct În cartierul general al unchiului său, neluându-i În seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu Începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? Începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de Întrebarea care părea mustrătoare și-și Închipuiră că dădea vina pe ei În calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
închipuit niciodată că voi simți atâta plăcere într-un spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atât de nervos încât mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). în această situație incredibilă „tinerețea își cere drepturile”, cum îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
redactor în 1904-1905, „Viața” (1906), „Viața literară și artistică”, „Dimineața”, „Minerva”, în care îi apar și trei romane polițiste în foileton semnate Const. Fulger, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” și sporadic în multe altele. În 1897 i se editează primul opuscul, Fleacuri. Se pare că, la un moment dat, avea o anumită situație socială și financiară, pentru că în 1914 era director și proprietar al periodicului „Trăiască Franța!”, apoi „redacteur en chef” la revista „Les Annales roumaines”, care milita cu înflăcărare pentru intrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
al Societății Scriitorilor Români, a avut unele atribuții în structura administrativă a acesteia. Viața sa zbuciumată cunoaște apogeul nefericirii în 1931, când P. orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte relativ reușită a scrisului lui P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
adus, a căror vehemență mergea până la „excluderea” sa din literatură. Dincolo de orice interpretare, în favoarea prozatorului există un argument de sociologie literară: a fost unul dintre cei mai prizați autori români ai epocii, cu un puțin obișnuit succes de librărie. SCRIERI: Fleacuri, București, 1897; Versuri, Ploiești, 1900; Din ocna vieței, București, 1902; ed. 2 (Ocna vieței), 1907; De dragul celor mici, București, 1904; Domnița Viorica, București, 1905; Râs și plâns, București, 1906; Cum iubește o fată, București, 1907; Prin vraja dragostei, București, 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
ele se numără diferite grade de durere la ficat, vărsături de fluid acid, dureri de cap, pierderea auzului, țiuit În urechi, amețeală, flexibilitate redusă a degetelor de la mâini și de la picioare, paloare și tendința de a se Înfuria din orice fleac. Cauze Conform teoriei medicale tradiționale chineze, afecțiunile ficatului sunt provocate de un blocaj al qi-ului și al energiei sângelui Înăuntrul lui. Acest blocaj poate fi produs de o alimentație nesănătoasă, depresie sau stres. Alcoolul și alimentele prăjite, foarte grase și
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
confuzie modificându-și radical comportamentul etc. Analizând propriul comportament, profesorul poate ajunge la concluzia că, de fapt, el a fost acela care a generat cele mai multe probleme: simțindu-se jignit când nu era cazul, certând elevii și întrerupându-i pentru orice fleac, fiind încrezut și inabordabil sau inconstant și confuz etc. Astfel, elevii au răspuns și ei în mod exagerat la exagerările profesorului, ajungându-se astfel la o spirală periculoasă a derapajelor comportamentale. Într-o asemenea situație, prima măsură a profesorului ar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
partid sau a rectorului aveau efecte inhibante pentru studenți. Ne vedeamcu activul ASC înainte cu o zi-două de aceste întâlniri și discutam, la noi, la sala "Tricolor" de la Casa Studenților, concret, pe probleme. Nu voiam să mergem la el cu fleacuri și de aceea ceream înainte cu o săptămână note de probleme de la președinții de facultăți, de la biroul pe Centrul Universitar și de la președinții pe institute. De pildă, îi avertizam că o problemă nu merita ridicată deoarece rezolvarea ei nu ținea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
tot (2); tristețe (2); absentă; aici; ajutor; alături; Băsescu; calm; fără caracter; casă; cel mai bine; cine?; cinstit; colegi; cred; cuminte; curios; de ce; decedați; degeaba; deștept; nu doarme; drum; dușman; ei; nu face nimic; fals; familie; fantomă; fără; fericire; fiecare; fleac; furt; grijă; identitate; impersonal; improbabil; inanimat; incompetență; indiferent; interzis; inutil; Ion; încredere; fără însemnare; însuși; lasă; leneș; limitat; lipsit; loc; lucru; pe lume; maxim; micuț; nașpa; neant; necunoscuți; neexistent; negare; negru; neidentificabil; nenoroc; niciuna; fără nimic; nu-i; o; un
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
baltă; băutură; bilețel; bogat; bogăție; bucurii; bulan; bună dispoziție; bunăstare; Carolina; ceva minunat; chiar; cinste; ciudă; cîteodată; cocoș; copil; costum; crin; cu sacul; cunune; decembrie; deloc; demon; din toți; dor; dorință; efemer; entuziasm; extaz; fapte; fără; fără noroc; făurit; finețe; fleac; Florin Salam; fortuna; fortună; ghinionist; greșeală; hai; har; har, dar; hazard; idol; invidie; iubit; în joc; încercare; încredere; întîmplă; întotdeauna; înțelepciune; înzestrat; karma; la 2; lată; laudă; lecții; leu; luck; mama; medicină; merge bine; mergere în toate; mic; mijloc; minciună
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi); (nebotezat) și ies cu ochii deschiși (botezat); am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărat, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi): (n.r. nebotezat) și ies cu ochii deschiși (n.r. botezat); am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sale, oferind succesiv " Sonata Kreutzer", "Învierea", "Părintele Serghi", "Hagi Murad", "Cadavrul viu". Nu se va vindeca nici la 70 de ani de vanitatea ambiției literare: "de fapt, orice muncă decât aceea la propriul tău suflet (...) orice altă muncă e un fleac". Circumscrierea acestei munci, un neabătut și imens exorcism al morții, celebrat de Tolstoi în toate cărțile sale, dar explicit în "Jurnal", l-a făcut pe învățatul Jankelevitch, ne spune Lucian Raicu, să-l citeze în tratatul său "La mort", ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eu o carte în care să dovedesc că Dumnezeu există"."16 Evenimentul nu e altceva decît "întîlnirea cu zeul", miraculoasă ("fiindcă acest adolescent nu s-a bucurat de o creștere creștină; părinții erau prea ocupați ca să se ocupe de asemenea fleacuri altcîndva decît din Paști în Crăciun", iar școala nici atît), dar și cumva generală ("asemenea s-a întîlnit zeul [...] cu toți cari au încercat o experiență similară"). Neprovocat de nimic, gîndul - conchide autorul - era "mărturia pentru zeu și venea de la
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
milimetru de prosperitate pentru omul de rând. În schimb, aflăm lucruri din ce în ce mai incredibile despre averile marilor oameni ai nației: cutare a cumpărat o casă de un milion de euro cu "numai" două sute de mii (și nimeni nu întreabă de unde provenea fleacul de șapte miliarde investite în sus-zisul viloi!), un altul, deși cu greutăți de pronunțare a cuvintelor mai dificile din limba română, e mare colecționar de artă, al treilea tezaurizează opere de patrimoniu, al patrulea - semianalfabet și el - e ditamai acționarul
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
autorul scrie într-o manieră mai liberă despre lucruri realmente importante, punându-și o mască a relaxării pentru a nu părea grav și antipatic. În Spiritul și litera, nu vom găsi nici un fragmențel în care eseistul să se ocupe de fleacuri. Până și "suvenirele" bucureștene de secol 19, cronicile lui Frédéric Damé, vodevilul și melodrama sunt luate în seamă, privite cu atenție, considerate cu seriozitate. "Să nu denigrăm melodrama", scrie, de pildă, neted Al. Paleologu, văzând-o ca "o esență de
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
supraviețuire, răspunde cinstit: Sigur că premiile și elogiile sînt un lucru bun. Te fac să sticlești. Dar un lucru și mai bun ar fi să ai o rentă. Să nu te duci la serviciu, să nu-ți pierzi vremea cu fleacuri într-o viață ce se poate stinge înainte să apuci să pui punct și virgulă. Iar cel mai bun lucru care ți se poate întîmpla � să fii mulțumit de cum scrii, plus privilegiile de mai sus". Necazul (și farmecul) cu autorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
anume și de glume. Cu vocea lui minunată, avea obiceiul să spună: «Ce bine de noi!»” Mie, dimpotrivă, primele cuvinte care-mi vin pe limbă sunt: „Ce rău de noi!” Deși-mi displac văicărelile, defetismele, prezentarea drept calamități ireversibile a fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Cărtărescu se plânge mereu că nu mai scrie cum scria. Pus, din rațiuni redacționale, în situația de a reciti ce-mi apare, mă tângui invers: ce bine aș îndrepta eu, ori - și mai bine - ce-aș mai trimite la plimbare fleacurile de mai an. Unii autori îți dau senzația de prea bine scris. Sunt cei care se perimează cel mai de timpuriu. Mult timp, m-am trezit, cu ceasul, la ora 5. La ce bun? La gândul că aș avea ceva
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
după actual, care îmbătrînește totul fără milă, devenind o estetică a înregistrării seismografice de schimbări sociale. Asemenea judecăți ar putea fi numite "infatuare europeană incorectă politic". Sigur că nu tot ce e frumos e neapărat și bun, că amatorii de fleacuri pot fi moral superiori marilor cunoscători de artă. Tinerii de azi nu își mai trăiesc aventurile din cărți, ci din film, televiziune, sau navigând pe Internet. Mai ales această din urmă formă, deși abordează mari suprafețe de imagini și idei
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
deliciul romancierului, pe care nu și-l ascunde, o lume în veșnică fierbere, cu oameni în stare să se aprindă din orice vorbă, ca apoi să-și dea firesc binețe, cu aerul că niciodată nu s-ar supăra pentru așa fleacuri. În fond, noi să fim sănătoși, că ne descurcăm...Tema "descurcării"e sancționată, cu o anume amărăciune de pedagog dezamăgit în așteptările lui de la societatea pe care, lato sensu, o educă, în episodul călătoriei cu trenul, pe care Mircea Bănceu
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
Basiyuni n-a izbucnit niciodată când s-a aflat la el în cabinet. Firește, nu lipseau niciodată din discuție unele apelative injurioase (doctorul obișnuia să i se adreseze cu „purcelușule”), dar acesta i s-a părut un lucru neînsemnat, un fleac. Totuși, dacă doctorul Basiyuni nu i-a pricinuit lui Hișam nici un necaz, ceilalți i-au pricinuit fel de fel de necazuri. În secție mai lucrau alți patru profesori, chiar dacă nici unul dintre ei nu se bucura de faima și autoritatea lui
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
într-un sezon de secetă, a plouat tocmai în cele două săptămîni cît am fost eu la mare? De fiecare dată răspunsul este previzibil: el dă apă la moară unui spirit suficient de irascibil pentru a vedea cum în orice fleac i se confirmă o bănuială scumpă, cu atît mai scumpă cu cît nimeni nu e dispus să i-o ia în serios; bănuiala că în univers cineva sau ceva obscur îi vrea răul. Toate superstițiile și temerile involuntare de care
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]