567 matches
-
pentru română), conform căruia unele limbi permit proiectarea de grupuri specificate ca [+N] în proiecția verbală extinsă. În conformitate cu condițiile minimaliste de proiectare a grupurilor sintactice, grupurile de persoană care primesc clitice se proiectează doar atunci când găzduiesc material morfolexical. Structura domeniului flexionar incluzând și proiecțiile care acomodează clitice este așadar cea din (111): (111) CP > [IP PERSP > MOODP > TP > ASPP Predicția acestei linii de analiză este că diviziunea procliză / encliză se corelează cu opțiuni diferite de deplasare a verbului 57: procliza pronominală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mult poezia asta. Gerunziul pozitiv care generează propoziție nonfinită 67 este caracterizat de encliză pronominală, considerat principalul test sintactic de deplasare la C (v. și Niculescu 2014) (124a). În ce privește structura internă a gerunziului românesc, există două ipoteze privind componența domeniului flexionar al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este caracterizat de encliză pronominală, considerat principalul test sintactic de deplasare la C (v. și Niculescu 2014) (124a). În ce privește structura internă a gerunziului românesc, există două ipoteze privind componența domeniului flexionar al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturile de temporalitate cu flexiunea, poate da seamă de trăsăturile paradoxale ale gerunziului: domeniul complementizator al acestei forme păstrează trăsăturile de temporalitate; astfel, forma de gerunziu prezintă trăsături de temporalitate, însă acestea sunt instanțiate în domeniul C, nu în domeniul flexionar; TP nu se proiectează, însă prezența trăsăturilor de temporalitate în structura propoziției gerunziale permite atribuirea nominativului. Opțiunea de păstrare a trăsăturilor în domeniul C explică de ce gerunziul se ridică în mod sistematic la C: pentru verificarea trăsăturii nonfinit. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului ca T/ASPP. (124) a. ducându-te b. *neșivenind; *și venind 70 c. Venind Ion / el, Maria s-a supărat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului ca T/ASPP. (124) a. ducându-te b. *neșivenind; *și venind 70 c. Venind Ion / el, Maria s-a supărat. CP qp VP C' 4 qp ducând(u)C0 PERSP qp P PERS' 4 qp -te
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
qp T/ASP ... (iv) CP (VP la [Spec, CP]) qp VP C' 4 qp neducând C0 NEGP nemaiducând qp tVP NEG' qp NEG0 PERSP qp P ... 4 -te Relevanța fenomenului examinat • negația propozițională reprezintă proiecția cea mai înaltă din domeniul flexionar: NEGP selectează IP (NEGP > IP {PERSP > MOODP > TP > ASPP}) și este selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și poziția față de adverbul de negație propozițională
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și poziția față de adverbul de negație propozițională nu: plasarea la dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al antonimelor) în structura gerunziului, indică proiectarea unui domeniu flexionar (într-adevăr redus
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și poziția față de adverbul de negație propozițională nu: plasarea la dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al antonimelor) în structura gerunziului, indică proiectarea unui domeniu flexionar (într-adevăr redus) pentru această formă nonfinită (126
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al antonimelor) în structura gerunziului, indică proiectarea unui domeniu flexionar (într-adevăr redus) pentru această formă nonfinită (126) CP > NEGP > IP • efectele de blocare sunt induse de natura mărcilor de negație: ne- este un centru și se încorporează în aceeași manieră ca alte centre (mai, cam, prea, tot); nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2001; Barbosa 1995; Alboiu și Motapanyane 2000; Cornilescu 2000; Paoli 2003; Stan 2007; Jordan 2009; Pană Dindelegan, Dragomirescu și Nedelcu 2010: 54; Cotfas 2011; Nicolae 2013d: cap. IV i.a.) se subliniază faptul că să are proprietăți mixte, de centru flexionar și de complementizator (v., pentru o discuție echilibrată, Zafiu 2013a: 30-31, Gheorghe 2013: 467-469). Fără a relua toate argumentele din lucrările citate, vom puncta pe scurt o serie de argumente (mai rar discutate sau nediscutate până acum) care conduc către
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
am adoptat până în acest punct, distribuția va avea prioritate față de orice fel de alte argumente. În primul rând, poziția lui să în raport cu negatorul nu și cu cliticele pronominale este un prim argument pentru interpretarea drept complementizator: spre deosebire de elementele din domeniul flexionar, să precedă cliticele pronominale și marca de negație nu (127a), întocmai precum complementizatorii (127b), spre deosebire de elementele din domeniul flexionar (verbe sintetice, auxiliare), care sunt precedate de cliticele pronominale și de nu (127c-d): (127) a. sănu îl văd b. că / dacănu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lui să în raport cu negatorul nu și cu cliticele pronominale este un prim argument pentru interpretarea drept complementizator: spre deosebire de elementele din domeniul flexionar, să precedă cliticele pronominale și marca de negație nu (127a), întocmai precum complementizatorii (127b), spre deosebire de elementele din domeniul flexionar (verbe sintetice, auxiliare), care sunt precedate de cliticele pronominale și de nu (127c-d): (127) a. sănu îl văd b. că / dacănu îl văd c. nu îlvăd d. nu l-am văzut Un argument interesant pentru statutul lui să se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lexical (127a, b), fiind astfel precedat de pronume clitice (128a) / pronume clitice plus auxiliar (128b); în limba nonstandard însă și în istoria limbii române (Mîrzea Vasile 2015), există și opțiunea de a lineariza semiadverbul mai la extremitatea stângă a nucleului flexionar, precedând astfel pronumele clitice și auxiliarele (128a', b'), opțiune care a fost analizată ca formă de linearizare postciclică (Nicolae 2013d: cap. IV). În structurile a, b și a', b' mai are aceeași interpretare aspectuală (aditivă, continuativă): (128) a. le maivăd
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să" este gramaticală, însă mai își pierde sensul aspectual aditiv sau continuativ, fiind echivalent în această combinație cu adverbul aproape (129d). Imposibilitatea semiadverbului mai de a se lineariza la stânga lui să (129c) indică faptul că să este situat în afara domeniului flexionar, fiind deci plasat în domeniul imediat superior, domeniul C. (129) a. să le maivăd b. să mai le văd c. *mai să le văd (mai cu citire aspectuală) d. Mai să plece când a auzit ce am spus. (mai 'aproape
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C. (129) a. să le maivăd b. să mai le văd c. *mai să le văd (mai cu citire aspectuală) d. Mai să plece când a auzit ce am spus. (mai 'aproape') Să prezintă o caracteristică neașteptată pentru un element flexionar (particulă sau auxiliar) însă bine reprezentată pentru complementizatori: prezența în structuri cu complementizatori scindați sau dublați. Structura ca... să a fost analizată de Stan (2007) ca reprezentând o instanțiere prototipică a ipotezei scindării complementizatorului în două proiecții separate, FORCEP și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prim argument pentru generarea lui să în poziția FIN0 (poziția FORCE fiind ocupată de cel de al doilea complementizator). Următoarele argumente distribuționale susțin această idee. În primul rând, generarea în FIN a lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți complementizatori, care permit interpoziția de constituenți între ei și nucleul flexionar (133a-b): (133) a. Știu căel vine. b. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți complementizatori, care permit interpoziția de constituenți între ei și nucleul flexionar (133a-b): (133) a. Știu căel vine. b. Mă întreb dacămâine vine. c. *Vreau săel vină / să mâine vină. c'. Vreau (ca) el / mâinesă vină. În structura propoziției propusă în această lucrare, FINP selectează IP; în conjuncție cu ipoteza că verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
el / mâinesă vină. În structura propoziției propusă în această lucrare, FINP selectează IP; în conjuncție cu ipoteza că verbul se deplasează ca grup, specificatorii proiecțiilor verbale sunt ocupați chiar de verb (ridicat la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, v. §3.1 supra), astfel că nu există specificatori liberi în care să se poată plasa constituenții în (133c). În al doilea rând, dacă să se generează în FIN, se poate explica libertatea spațiului care îl precedă pe să de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
b. Mă întreb care să meargă. Putem astfel reveni la reprezentarea (99) / (114) și putem înlocui ultima proiecție necunoscută (notată XP) cu FINP; să este un complementizator care se generează în centrul acestei proiecții. O reprezentare mai complexă a nucleului flexionar și a periferiei stângi, cu ambele centre lexicalizate, este dată în (137); reprezentarea de mai jos surprinde structura sintactică a majorității exemplelor discutate în această secțiune. (137) FORCEP (TOP, FOC, TP) FinP NEGP PERSP MOODP TP ASPP ca să nu -l
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca să nu -l daui ti ti să nu cumva să -l daui ti ti dacă să -l daui ti ti unde să -l daui ti ti (că îl daui ti ti) Rezultate de reținut • prin cartografierea limitei stângi a domeniului flexionar (i.e. a spațiului dintre domeniile IP și CP), am identificat proiecțiile funcționale (și elementele care le lexicalizează) care ajută la stabilirea apartenenței unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
îl daui ti ti) Rezultate de reținut • prin cartografierea limitei stângi a domeniului flexionar (i.e. a spațiului dintre domeniile IP și CP), am identificat proiecțiile funcționale (și elementele care le lexicalizează) care ajută la stabilirea apartenenței unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care proiectează grupuri (nominale, prepoziționale etc.) complexe sunt elemente deplasate pragmatic în proiecțiile de topic sau de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și Alboiu și Motapanyane (2000), a fuzionează centreleFORCE 0 și FIN0 într-o proiecție C0 nescindată 77; astfel, deși proiectează o propoziție nonfinită, infinitivul verbal precedat de a nu dispune de o periferie stângă propozițională; cu excepția elementelor care închid domeniul flexionar (negația și pronumele clitice) (138a-b), domeniul preverbal nu poate găzdui constituenți dislocați, întrucât statutul elementului a nu permite proiectarea unei periferii stângi (138b)78 - domeniul în care sunt găzduiți constituenți deplasați A-bar în propoziția finită (138) a. dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a nu-l vedea pe Ion] b. *dorința de [CP (pe Ion) a (pe Ion)nu-l vedea] 3.5 Analiza formală a inversiunii Analizele din secțiunile precedente conduc la formularea următoarei structuri a propoziției românești (concentrându-ne asupra domeniului flexionar și domeniului complementizator) (simbolul * notează caracterul recursiv al unor proiecții în structura de mai jos): (139) FORCEP qp FORCE 0 {TOPP* / FOCP / TOPP*} qp {TOP0 / FOC0 / TOP0} FINP qp FIN0 NEGP qp NEG0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o trăsătură EPP, instrucțiune sintactică conform căreia [Spec, T0P] trebuie obligatoriu lexicalizat. Extracția obligatorie a argumentului intern asigură deplasarea ulterioară a VP conținând doar centrul și urma argumentului intern, dând impresia (falsă) că segmentul deplasat este doar centrul. (iii) Domeniul flexionar este scindat într-o serie de proiecții funcționale verbale (MOODP > TP > ASPP), dominate de proiecții de persoană (PERSP) care găzduiesc cliticele pronominale. Din punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]