1,615 matches
-
europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de nuci, vede ogoarele înverzite cu grâu, cu porumb și cu floarea-soarelui ce se unduiau în lumina blândă a soarelui și în adierea vântului. Acest drum îi era foarte cunoscut încă din copilărie, din adolescență și din nenumăratele întoarceri în sat, când venea să-și viziteze mama și neamurile. Casa părintească, după
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Ianuarie-februarie 1933. Mircea Eliade ÎN CURTE LA DIONIS Pentru Lisette -... S-o fi văzut acum vreo zece ani, continuă Hrisanti, s-o fi văzut prin 1920-22, când cânta la "Floarea-soarelui"! Nu, n-ai de unde s-o știi. Era o circiumă măruntă, tăinuită, pe strada Popa Soare, dar avea și grădină, și în fiecare vară venea să cânte acolo Leana. Așa-i spuneam, și așa îi plăcea și ei să-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevăratul ei zâmbet, vreau să spun. Căci, altminteri, Leana zâmbește întruna, și zâmbește în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar fi avut altfel de coarde, cu sunete joase, grave, melancolice. Și mai ales asta a făcut-o repede celebră la "Floarea-soarelui" - melancolia ei, melancolia cântecelor ei. Nu știu de unde, nici de la cine le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește, și nici dacă are sau nu familie: nu știa de ce dispărea așa, pe neașteptate, și nu mai da pe la " Floarea-soarelui" cu săptămânile și nici de ce se întorcea. Enache, patronul, știa și el tot atât de puțin ca și noi. Sau, poate, pretindea numai că nu știe. De câte ori îl întrebau unii și alții, repeta aceeași poveste: că s-a pomenit într-o bună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebare obraznică. - Și nu l-ați văzut niciodată? îl întrerupse Cladova, devenit parcă dintr-o dată curios. Vreau să spun, nu venea și el acolo, tânărul de care era îndrăgostită Leana, nu venea s-o asculte?... Sau poate era acolo, la "Floarea-soarelui", și n-ați știut să-l identificați... - Nu era, reluă după o pauză Hrisanti, zâmbind. Nu era nici la "Floarea-soarelui", și nici într-altă parte. Așa cel puțin mărturisea Leana, și cât ar părea de curios, o credeam. "Pentru păcatele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
venea și el acolo, tânărul de care era îndrăgostită Leana, nu venea s-o asculte?... Sau poate era acolo, la "Floarea-soarelui", și n-ați știut să-l identificați... - Nu era, reluă după o pauză Hrisanti, zâmbind. Nu era nici la "Floarea-soarelui", și nici într-altă parte. Așa cel puțin mărturisea Leana, și cât ar părea de curios, o credeam. "Pentru păcatele mele, spunea, nu-l cunosc încă, deși știu cine este și-l iubesc. Îl iubesc de mult, și nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e mut, parcă ar fi ferecat. Despre Leana, despre identitatea ei, sau condițiile contractului, și toate celelalte, nu scoate o vorbă. - Poate că nici aici nu ia nici un ban. - S-ar putea și asta. Căci și aici face ca la " Floarea-soarelui": din când în când dispare, și dacă grădina e plină pîna la ultimul loc, Iancu se dă de ceasul morții. Umblă din masă în masă, se scuză față de clienți și improvizează și el cum poate. Acum două săptămâni, când am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu privirile pierdute în gol. - Nu știu. Poate nu știe nimeni. Ea o ține una și bună: ca e îndrăgostită de același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la " Floarea-soarelui". Dar, pretinde, încă nu L-a întîlnit, deși acum tot a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la " Floarea-soarelui". Dar, pretinde, încă nu L-a întîlnit, deși acum tot a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-a prefăcut numai că mă recunoaște, pentru că îi vorbisem de "Floarea-soarelui" - când am întrebat-o, mi-a spus că e poet
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-a prefăcut numai că mă recunoaște, pentru că îi vorbisem de "Floarea-soarelui" - când am întrebat-o, mi-a spus că e poet și-l cheamă Adrian. - Adrian și mai cum? - Nu știa. Sau poate n-a vrut să-mi spună. Mi-a spus doar că e îndrăgostită tot de el, de Adrian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele, să nu fi izbutit să aflu nimic de cincisprezece, șaisprezece ani de când o cunosc, să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea în prima noapte, când s-a oprit la masa noastră, la "Floarea-soarelui" - eram cu Calomfir și cu un alt tânăr, pe care nu l-ai cunoscut, căci a dispărut și el de vreo câțiva ani - și atunci, în acea noapte, când am întîlnit-o eu, mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o odaie a ei, în care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci în nici un caz nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia ei, despre copilăria ei. De ce-i plăcea să cânte, atunci, la " Floarea-soarelui", numai cântece care păreau a fi de pe vremea duducăi Ralu și a lui Anton Pann? Cum le descoperise? Cine o învățase? Acum în urmă, ai văzut, numai arareori mai cântă asemenea romanțe vetuste. Și cu toate acestea, repertoriul ei nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi rămas aceeași... - Cred că te înșeli. În ultimii ani s-a schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la "Floarea-soarelui". Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Leana, completamente detașat. În fond, nu fac o indiscreție, pentru că toate acestea s-au cam aflat. Socotind că traumatismul "așteptării" se leagă de originea "complexului Adrian", doctorul se hotărâse să caute pe toți cei care o cunoscuseră pe Leana la "Floarea-soarelui". El, evident, nu avea timp pentru asta. Îmi închipui că a însărcinat pe vreun intim, și acesta, foarte probabil, s-a adresat vreunei agenții specializate în asemenea cercetări. În orice caz, știu de la Calomfir, pe care l-am întîlnit scurtă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Soare, care cunoștea povestea Leanei de la începutul începutului. Omul era destul de bătrân, dar avea o memorie extraordinară și-i plăcea să povestească. Fusese pe vremuri institutor sau cam așa ceva, și se spunea că, după ce-o ascultase pe Leana la "Floarea-soarelui", venea acolo în fiecare seară, și, fiind om în vârstă, Leana se împrietenise cu el și-i povestise multe. Dar când detectivul L-a rugat să-i spună ce-și mai aduce aminte de Leana, omul s-a codit. Își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți pretind că au auzit-o și ei, cu urechile lor. - În orice caz, reluă Hrisanti, de data aceasta Leana nu s-a mai lăsat înduplecată. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limba. O înțeleg chiar foarte bine. Parcă aș cunoaște-o de totdeauna... Femeia continua să-l privească, zâmbind. - Este limba ta, Adrian. - Și e curios că-mi cunoști și numele... - Cine nu-l cunoaște? îl întrerupse ea cu emoție. De la "Floarea-soarelui" la "Platani", de la "Scînciob" la "Albatros" și "Dor mărunt", în grădini și sub atâția arbori, în parcuri, pe străzi, după miezul nopții, cine nu-l cunoaște, numele tău, Adrian? Adrian continua să-și țină mâna dreaptă sub haină, apăsînd-o pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
catastrofică pe cerul înserării, trimițând jeturi prelungi de flăcări. Și pe măsură ce ardea cu raze ascuțite ca niște suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene cu o orbitoare floarea-soarelui. George își spuse: „Am să privesc numai partea neagră din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în calea comunicării inimilor, nesocotind secoli și evenimente. Câțiva spectatori părăsesc sala. Sub locurile rămase, acum, libere, uneori chiar pe ele, se odihnesc, foarte vinovate în completa inocență a celor ce pleacă, tot felul de coji de semințe, multe de floarea-soarelui, câteva, însă de dovleac... “Fericiți cei...” Chipurile abandonatorilor se profilează aievea unor portrete dintr-o expoziție a realului dur, a faptului nud, bun și rău. Tineri, foarte tineri, complet necunoscuți în lumea, cam subțire și mult prea subțiată, a intelectualității
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile de la Dumnezeu și noi am scăpat de mustrările de conștiință omorând un om nevinovat. În altă zi, împreună cu vărul am înhămat calul meu și al lui la o căruță și ne-am dus la câmp să aducem pălăriile de floarea-soarelui, pentru fabrica de ulei. Pe drum ne-am întâlnit cu doi ostași sovietici și în loc să ajungem în câmp am fost obligați să-i ducem la Roman, aproape 20 km. Ei erau însoțiți de alte două persoane în civil care după
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]