698 matches
-
readucă la Prytania peste câteva zile. Ecranul lat se lumină apoi într-o realizare tehnicoloră, leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu-i luă în seamă. Ochii lui și albaștri și galbeni urmăreau cum eroina îi duce veselă o găleată cu apă elefantului ei. — Va fi chiar mai rău decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu violență. Punga de floricele explodă cu un bubuit. Copiii țipară. — Ce-i zgomotul ăsta? îl întrebă pe patron femeia care vindea dulciuri. — E din nou aici astă-seară, îi răspunse acesta, arătând în partea cealaltă a sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere floricele. La întoarcere, văzu că cele două mari figuri trandafirii erau pe punctul de a se săruta. — Probabil că le miroase gura, anunță Ignatius peste capetele copiilor. Mi-e și silă să mă gândesc la locurile obscene pe unde au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zbură cu ea în Bermude într-un mare jet particular și o instala într-un apartament. În prima noapte petrecută acolo îi apăru o erupție pe piele tocmai când bătrânul libidinos deschidea ușa dormitorului ei. — Ce murdărie, strigă Ignatius, scuipând floricele de porumb peste mai multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Tokio. Ar fi vrut să mai rămână la un spectacol, dar își aminti de haimana. Ignatius nu voia să strice o combinație bună. Avea nevoie de puștiul acela. Fără tragere de inimă, trecu peste cele patru cutii goale de floricele care se strânseseră în fața scaunului său în timpul filmului. Era enervat la culme. Nu mai simțea nici o emoție. Cu respirația întretăiată, merse împiedicându-se pe culoarul dintre scaune și ieși în strada însorită. Acolo, în locul unde erau staționate taxiurile pentru hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu te plouă. E o casă plutitoare, Oamenii i-au dat și nume; Umblă prin întreaga lume Pe ocean, dar și pe mare. Două geamuri cu compas Ce se sprijină pe nas. Albăstrele de pe grui, Puse drept sub fruntea lui. Floricele foi de tei, Drept sub fruntea dumneaei. Lăcrămioare de amurg Drept în ochii lui se scurg. Toată pajiștea cea verde Doar în ochii ei se pierde. Are dinți, dar nu te mușcă Și nici nu se ține-n cușcă; Să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Îi duceau papucii papei. Era mai bună munca astalaltă, dar de-acum greșeala fusese făcută. Maja trase draperia cabinei. Se prefăcu interesată de celelalte hăinuțe Împrăștiate pe etajere și-și căută de lucru cu o rochiță din tul cu floricele. Apoi o puse la loc, dar nu se Întoarse pentru a evita privirea patroanei bouticului, căreia nu-i scăpase un cuvânt din toată conversația lor și ar fi vrut foarte mult să Înțeleagă despre cine era vorba. Vreo persoană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de miel, și ea albă și împodobită cu două rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște haine, tocmai pe el, care nu mai purtase haine până atunci. Era un sentiment de emoție și de mândrie venit din rărunchii lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Țara mea cea mare Tot ce îți dorești ea are. E plină de izvoare Și ape curgătoare. Are păduri frumoase Cu văi foarte joase, Cu apă argintie, Cum toată lumea știe. Cu oameni inimoși Și peștișori frumoși Are pădure mare Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit Și cu ploaia răcoroasă Eu îi zic: „Bine ai venit”. Ghiocelul ne vestește Căci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Acasă la bunica Pământul este sfânt. Acasă la bunica, Și florile zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu zborișor, Vestitori ai primăverii Oamenii mândrii ai țării. Viorea și ghiocel Sunt micuță
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Natura Natura e ca o floare, Care stă doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “M. Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Gheț Octavian
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un verde smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dimineața de 1 septembrie, Bruno o așteptă pe Christiane În Gara de Nord. Ea luase autobuzul de la Noyon la Amiens, apoi un tren direct până la Paris. Era o zi superbă; trenul sosi la 11 și 37. Christiane purta o rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe mîini, să mănînc vreo cîteva Smarties, să-mi citesc horoscopul pe iVillage, să citesc și horoscopul lui Connor, să scriu de cîteva ori „Emma Corrigan, Director General“ pe blocnotesul meu, cu litere elegante, să adaug și o bordură cu floricele, să-i trimit un e-mail lui Connor, să aștept cîteva minute să văd dacă Îmi răspunde, să iau o gură de apă minerală, după care, Într-un final, să mă apuc să caut broșura aia pentru Artemis. Nu prea cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-a luat șapte zile din concediu. Se ridică de la masă și deschide ușile servantei pe care șade televizorul. Nu mai funcționează de mult, dar e bun de pus ghivece pe el, de lămâiță, frunza-popii, ghirlande lungi și verzi, cu floricele mărunte. Vegetația îmbracă ecranul Rubinului cum îmbracă toți pereții. Garofița nu degeaba are nume de floare, tot apartamentul e mai mult locuință pentru mușcate și rododendroni decât pentru oameni. Din dulap domnul Mihai scoate un clondir verzui. ─ Apăi, don’șoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi-a răspuns. — Plec pe front, i-am zis eu. — O iei drept pe-acolo, mi-a spus el arătând spre răsărit. De-aici e o plimbare ușoară. O poți face într-o singură zi, culegând în drum și niște floricele. Bănuiesc că e foarte puțin probabil să ne mai vedem vreodată, am zis eu. — Și? — Și nimic, am ridicat eu din umeri. — Exact, preciză el. Nimic, nimic și iar nimic. — Pot să vă întreb unde vă mutați? am insistat. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker 1 zicere. — Da’ ceva despre foișoare n-a zis? întrebă Hugo, conducându-mă spre construcția în chestiune. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
brânci, de entuziasm, față de politica Partidului de făurire a socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În rufăria Ierbii Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
El caută cu privirea un loc ferit de priviri indiscrete, înconjurat de tufe. Parcul arăta puțin altfel decât astăzi. Spre bulevard avea aleea mai îngustă și un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
A plecat la București și a uitat-o. Peste doi ani, într-o seară era la restaurantul Stănică. Se renovase, acum ajunsese un restaurant elegant, condus de-un mandatar, cu ospătărițele îmbrăcate toate la fel, blonde, tinere, în rochii cu floricele colorate viu, prinse complicat în buchețele, pe fond bleumarin închis sau negru, imprimate pe un material deosebit, poate autohton fabricat la Integrata. Rochițele semitiroleze aveau din croială talia înaltă acoperită cu un șorțuleț fără sarafan, arătau splendid. Se perinda toată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]