5,226 matches
-
Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are să fie o floare... Un crin ar vrea să fie - albă de sus și până jos și cu o cununiță de argint pe cap... Sau o zână? Și zână e frumos să fii, cu rochie lungă și subțire care să fluture la fiecare mișcare. Cum a văzut ea o rochie de mireasă când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
neconsolat. O zi a Înfrângerii!* O zi În care toate muzicile au trebuit să tacă. Doar furtuna putea să se dezlănțuie liniștită sub ploaia de lacrimi și Întrebări. Sfârșitul nu va oferi niciodată, cea mai gingașă Îmbrățișare. Dimpotrivă. Îți va flutura prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima picătură de aur solar.” Dar prea multe nu s-au schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu-i mai ai, ești bun de aruncat la câini. Când te plimbi ca un rege prin speluncile de la marginea orașului sau ca un prinț prin cele din centru, ai senzația că totul în jurul tău e marfă. Cum începe să fluture vântul prin buzunare, cum lumea se face urâtă și dușmănoasă, începi să înveți că doar puterea banilor sau a pumnilor contează în lumea aceasta. Prietenii care până mai ieri te omorau cu fidelitatea azi se feresc de tine, femeile devin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare, pentru ei de-abia a început distracția, în curând cerul se va umple de o ploaie de artificii, așteaptă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs, e bine și-atât, sar în sus și strig: "Victooooorie", mă îndepărtez în fugă, flutur din mâini în timp ce mă strecor în șuvoiul de oameni care urcă pe feribotul ce ne duce la Manly, de departe văd femeia statuie cum își flutură mâinile în semn de răspuns. Feribotul mă duce la plaja din Manly. Îmi place
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e bine și-atât, sar în sus și strig: "Victooooorie", mă îndepărtez în fugă, flutur din mâini în timp ce mă strecor în șuvoiul de oameni care urcă pe feribotul ce ne duce la Manly, de departe văd femeia statuie cum își flutură mâinile în semn de răspuns. Feribotul mă duce la plaja din Manly. Îmi place această plajă fiindcă este departe de centrul Sydney-ului, în centrul orașului sau pe plajele din apropiere am senzația că toată lumea mă cunoaște, e o mare prostie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-o vezi și tu? Alex se uită peste maculator și descoperi imediat o greșeală de calcul. - Te rog să revezi totul. E vorba de tabla înmulțirii! Mihăiță plecă, dar numai după câteva clipe se întoarse în camera părinților vesel, fluturând maculatorul ca pe un steag al biruinței: - Mi-a ieșit! Mi-a ieșit, tati! Acum pot să trec problema pe caietul de curat? Primi o aprobare tacită, dar amândoi soții gândiră: Ce copil minunat este Mihăiță! În timp ce băiatul ieșea din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zis? Trimițând un zâmbet mirat spre țiganii aflați în sală, judecătorul se văzu nevoit să repete: ce a zis? Avocatul se apropie de bulibașă cerând să i se traducă cuvântul spus de Vișinel. Aflând traducerea termenului, avocatul de parcă ar fi fluturat un steag al biruinței, rosti: - A zis că niciodată!, domnule judecător. Pe fața avocatului Diaconescu se profilă un zâmbet mefistofelic. în traducere liberă, dacă ar fi dat glas gândurilor sale, ar fi spus: Vedeți că am dreptate!? Aceeași întrebare o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii Ilinca, cu prietenii cei de dincolo de calea ferată: Ianu și Vasile Balmuș, Ilie Stanciuc, Luțu și Mircea Puiu, Ionel și Valerică Lucuțar, tripleta fraților
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
atelier de croitorie, un jucător deosebit de generos cu noi, Nicolae Ciosnar zis Bancuță, Liviu Mihalache poreclit Paconul, Ștefan Mihăilă ironizat Șmaga, Mircea Frunză, Ilie Gatej, Uțu Ciocan, Vasile Bulancea, unchiul Vasile Sasu, tatăl meu, înainte de arestarea politică, mai tinerii Ghiță Flutur și Benone Ghibes, giurgiuvenii refugiați și pripășiți prin sat. Mai veneau și musafiri din împrejurimi, care aveau bani de aruncat, căci nimeni nu avea vreo șansă, întrucât cele două piste dețineau particularități știute numai de ai noștri. Astfel s-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
niște analize, să descoperim care este cauza supărării, a suferinței pe care o acuzi. Poate că va fi nevoie și de internare, poate că ...Plus de asta, nu mai suntem nici la prima tinerețe, nu-i așa? mai adăugă el, fluturând după ultimele sale cuvinte un zâmbet complice. Apoi trase din nou din țigară, micșorându-și satisfăcut ochii cu cearcăne mari dedesubt. Ați venit cu trimitere? Bătrânul dădu din cap că nu. Ooo, păi vedeți! În acest caz ne va fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca nu-i nimic, că mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
termină acolo cu munca lui, adică cu vopsitul. Da' ce vopsește el acolo? Vopsește case, ca oamenii să poată locui curat, fiindcă așa e bine și sănătos... de asta și tu trebuie să ai mâinile curate! Uite-le, zise el fluturându-i-le pe dinainte. Dar ieri cum erau?... Ce fel de case vopsește tata acolo? Întrebă băiețelul, fixând-o cu o privire umedă. Case ca toate casele: unele mari, foarte Înalte, așa cum ți-a povestit el la telefon, iar altele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rosti prelung, ca-ntr-o procesiune liturgică, asemeni incantațiilor preoțești: muuurmuuuuur... A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul Îl fredonase de atâtea ori când se Întâlnea cu noi. Apoi am văzut pe umerii lui o pasăre cu pene ca focul, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întâlnea Sublimul. Întâlnea Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când Întârzia la nesfârșit cu bărbia sprijinită În palme, cu pleoapele aproape lipite, privind trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra puzderia infinită de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]