1,681 matches
-
Acesta este mărginit de o poieniță înverzită presărată cu flori multicolore de câmp, iar împrejur falnicii stejari se ridică spre bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt de paseri. Această liniște mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră pe călăreți. - Nu vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului În umbră tăcerilor În umbră tăcerilor prin mireasma valurilor Mă las purtată de-un timp călător , Regretele târzii ce-apun în calea zorilor Ne-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor pe inserat Îți mai sclipesc privirile curate , Când în dânsul stelelor ai răsunat Ecouri târzii prin șoapte picurate. Îmi regăsesc nuanțele pe aripi de vânt, Păstrând în nemurire timpul ce trece ... Și din uitări ascunse îmi iau avânt Prin
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]
-
și-asemeni/ Copacului-țară, sfințim rădăcina// Cu picuri de rouă ce lin se-nfiltrează/ Spre secile-adâncuri uscate de vreme,/ Lumina și Pacea mereu ne veghează/ Iar sita în veci grâul bun îl va cerne.// Din limpezi izvoare îmi iau apa vie/ Și foșnetul frunzei din codru mi-e cântul/ Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul...// Sub raze de Lună o pânză de vise/ Așterne-se tandru-n pridvorul Iubirii.../ Desfac legătura de chei, uși închise/ Deschid
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Georgetei Resteman, așa cum am spus, fiind o poezie stenică, luminoasă, solară, benefică spiritului. Și asta pentru că, așa cum mărturisește autoarea: „Gândesc prea mult, iubesc frumos și poate sper/ În visele frumoase sau limpezimi de cer/ Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze,/ Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze?” (Întrebări). În retortele sufletești poeta păstrează și prepară elixiruri, precum marii alchimiști, din: visări, mângâieri, doruri ascunse, lacrimi calde, speranțe de bine, împletite-n tăceri, toate
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
trupul căzut în brațele maternității În care grăiește taină pruncului satul de sânge . Mi-am rătăcit pașii neconturați în neant Imprimați prin nisipuri amare și uitări ... Prin goana adâncului proptit în amfore, Înfipt în amintiri cu aripi de sticlă. Atâta foșnet e-n strigatul ce trezește o lacrima Și atâta durere în despărțirea noastră .... În mișcarea noastră de a rupe iubirea Imprastiind-o prin aceste nisipuri amare ... Unde firul vieții mele s-a aprins ca să se stingă odată cu ele ... gabrielaenerusu Referință
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
sterpe ne trezim plângând, ca frunza toamna cu nervura arsă. cu liniști moi azurul se întoarce, tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh, e un blestem al vremii de la Parce. ai fost dulceața mea dar și otravă, prin foșnetul de frunze scăpărând, tot mai străină-mi ești și mai suavă... miercuri, 6 august 2014 Referință Bibliografică: sonet / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1314, Anul IV, 06 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu
SONET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361084_a_362413]
-
toamnă de toamnă, ori spre templul lui Isis acolo unde zeița-și primea ofrandele lui Alexandru înaintea campaniei cuceririi Asiei. Privește, ascultă și pășește ușor peste cronicile vii ale Dionului ce continuă să ne stea mărturie! DIN RĂDĂCINI SPRE MUGURI, FOȘNETUL STELELOR Pe malul rîului se reflectă surâsul lunii, pasărea cu aripi de dragoste și tu, cel trezit c-a-ngropat diminețile în fântâna din care vor bea vise călătorii de pretutindeni, ca-ntre timp să devină fulger și lacrimă, mugur
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
She said there is no reason and the truth is plain to see. Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
mi-am simțit inima sarindu-mi din piept și Mâna Neagră mi s-a încleștat pe gat.Nici măcar nu am țipat. Și-mi mai este frică de liniște. Deși iubesc linistea.Dar liniștea ...normală ...cea tulburata de zumzetul unei albine,foșnetul unei frunze...strigatul unei păsări pe care n-o cunosc...râsul unui copil. Liniștea absolută mă înspăimânta. Liniștea de mormânt. Liniștea dinaintea furtunii. Referință Bibliografica: Mâna Neagră / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Copacul-chitară (În memoria Tatianei Stepa) S-a mai frânt un copac. Păsări mii și-au luat zborul să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac. Foșnet calm, tânguit din țărână răzbate și copacul-chitară, drumul ultim străbate. Doar o cruce din el, timpul poate să scoată unic semn, amintind, dureroasa lui soartă. Am crescut ( lui Adrian Păunescu) Am crescut în umbra unui gând din copilărie. M-am
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
fericiri care sunt constituția Împărăției celei noi întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori albe, buchet mare cât
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
Toate Articolele Autorului UNDE AU FUGIT COPACII? „Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, Fără frunze, fără crengi, Fără sunet de tălăngi, Fără flori și rădăcină, Fără zumzet de albină, Fără fragii de la poale, Fără cântece pe vale, Fără foșnete și șoapte, Fără stelele din noapte? Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, De-au rămas culmile goale, De le bate în rafale Vântul rece, nemilos? Unde-i codrul rămuros? Cine-a ascuțit securea, De a doborât pădurea?” Se
UNDE AU FUGIT COPACII? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364150_a_365479]
-
Si..., evident..., mi s-a oferit un pat și ele două au dormit împreună. Numai somn și odihnă nu am avut eu toată noaptea, cu atât mai mult cu cât, până spre zori, am tot auzit oftatul ei dureros și foșnetul cearșafului apretat provocat de răsucirea trupului de pe o parte pe cealaltă... A doua zi, am stat pe plajă foarte mult și în apă foarte puțin, contrar dorinței mele! În apă era aglomerație și trebuia, uneori, să țipăm unul la altul
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
și cu o influență arhitectonică atât germanică cât și franceză, ne-am îndreptat spre Cetate, punctul nostru terminus. Până sus în vârful cetății am urcat pe serpentine într-o zonă împădurită de munte și plină de liniște și verdeață. Doar foșnetul roților tulbura acea liniște monumentală și torsul liniștit al motorului, lăsat să urce agale. Zidurile groase ale cetății ne însoțeau în tot timpul, întreaga cetate fiind înprejmuită cu acestea, foarte înalte și groase, construite din piatră și străjuite din loc
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
evitând un răspuns banal sau aparent banal: aștept umbră geamănă aștept. ridicarea fanionului întârzie pentru următoarea cursă gardurile sunt pregătite am obosit să alerg ca un cangur zăpăuc printre trăiri și de multe ori mă gândesc tăcut la trecere la foșnetul ei și apoi la aparenta liniște a sufletului. spunea undeva că există un spital al sufletelor înainte de moartea lor și transcederea în spirit. poate că este camera curățării, vindecării, nu știu ce este dincolo de frontiera ultimei respirații, de ultima notă a simfoniei
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi,/ În rătăciri fugare ca picurii prin ploi”; „Sunt starea de stâncă din grota adâncă/ De munte surpat ca un vis uitat,/ și nemângâiat...”) și în versurile de dragoste („Dacă mă cauți / Prin foșnetul din munte/ Când cu parfumu-i te va încânta,/ Mă vei găsi/ În florile mărunte/ și-n stropii de izvor ce te vor alinta”). Corelativ însă, creând un uimitor echilibru, liniile de forță ale poeziilor născute din contemplarea naturii constau în
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
MAI PLÂNG Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului S-au așezat, pe umbră, frunze moarte, Cândva altar al verdelui divin. Ca un ecou, venit de prea departe, Se-aude iarnă,-n foșnetul puțin Copacii dorm, doar înveliți în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe care frunza l-a făcut, căzând. S-au așezat, tăcerile, în mugur, O hibernare luată cu-mprumut. Iar în licoarea, lacrimii
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte,/ doar foșnetul clipelor și sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie). Conștientă că „există un timp pentru toate”... poeta încearcă să păstreze „copilăria„ în suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
pentru Podul lui Apollodor și Podul lui Saligni de la Cernavodă, pentru Părintele Stăniloae, Părintele Iustin Pârvu și Părintele Arsenie Papacioc, pentru Răscoala din 1907, pentru Junimea și Badea Cârțan, pentru Cheile Turzii și Pasul Tihuța, pentru Irina și Benone, pentru foșnetul stejarilor seculari și Cenaclul Flacăra, pentru mieii, măgarii, oile, vacile, caprele, porcii, boii și caii de pe pajiști și de prin grajduri, pentru hramurile, botezurile, nunțile și maslurile ortodoxe, pentru Mica Țiganiadă, Cel mai iubit dintre pământeni, Jurnalul Fericirii, O scrisoare
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
fi fost construită deopotrivă în amintirea domnitorului român, dar și a fiului reginei, Mircea, mort prematur. În fața vilei, vis-a-vis se află o cișmea cu o stemă a cărei semnificație nu reușim să o descifrăm. Ne continuăm drumul pe alee, în foșnetul plăcut al unei cascade care coboară pe dealurile terasate de pe partea stângă a direcției de mers, îndreptându-se spre mare. Auzul și privirea vizitatorului sunt încântate deopotrivă de foșnetul ei fin, de pânza ei argintie, pură și revigorantă. Pe partea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
nu reușim să o descifrăm. Ne continuăm drumul pe alee, în foșnetul plăcut al unei cascade care coboară pe dealurile terasate de pe partea stângă a direcției de mers, îndreptându-se spre mare. Auzul și privirea vizitatorului sunt încântate deopotrivă de foșnetul ei fin, de pânza ei argintie, pură și revigorantă. Pe partea dreaptă în clădirea unde s-a aflat Camera de oaspeți a reginei astăzi este un restaurant unde pot fi servite diverse băuturi bulgărești, unele cu gust de smochine, altele
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
este sau nu în floare, magnolia te fascinează prin noblețea, frumusețea, suavitatea ei delicată, oferindu-ți un loc de contemplație, visare, de percepție sinestezică a naturii. Auzul îți este captivat de susurul izvorului care cade cu zgomot din zid, de foșnetul mătăsos al mării, privirea de verdele matur al magnoliei, de albul, rozul și roșul trandafirilor crescuți în grădina ce merge paralel cu marea, de albastrul cu nuanțe de smarald al mării, reflexele aurii sau roșietice ale soarelui, mirosul de parfumul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
povestea sângeroasă a cetățiilor dace, la care strămoșii săi vegheați au fost martori muți, ecoul. Strigătelor de luptă și zăngănitul armelor a așternut amintirea câtorva zeci de generații, vuietul de ieri nu a ajuns până azi decât tăcerea muntelui și foșnetul adânc al codrilor. Am avut prilejul să ascult în acea liniște zguduitoare a unei după-amiezi aproape unice, descrierea pe care ne-a făcut-o un pădurar pe nume Samoilă: „Dacă pui cap la cap viețile omenești trecute, te întorci în
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii alergau printre flori și gâzele. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare, sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Liniștea era spartă doar de foșnetul fagilor și al molizilor, în adierea molcomă a vântului de amiază. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă la pământ și stând pe spate, întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ION DOREL ENACHE ANDREIAȘI (1948-2006) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Eu Acum când foșnetul gândului curge Și înaltul care a fost se rostogolește Se duce, se tot duce risipindu-se Și timpul care nu stă și nu-mi mai Dă răgazul să aspir și nici să respir Să-mi judec trecutul și să mi
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]