28,018 matches
-
prost-gust. Volumul, intitulat Te-am iubit soldățește, cu dragostea unui întreg regiment, are formatul unei reviste săptămânale - 29/20,5 cm - și îl înfățișează pe prima coperta, în mărime (aproape) naturală, pe autorul însuși, bust, cu o țigară subțire de foi în gură. Pe coperta a patra, surpriză!, acelasi portret de tărănus român cu morgă de magnat american! Volumul ar putea fi atârnat pe pereți în locul carpetelor cu "Răpirea din Serai" aduse din Turcia. Dispariția spiritului critic Revista Apostrof a avut
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
a iubi și de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a seducției pe care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar eseul care rezultă este el însuși o capodoperă a comicului de idei: "Textul de care nu ești mulțumit dispare la o simplă apăsare de buton. Când ajung la editor, foile sunt curate, ordonate, cartea pare scrisă sub dictare, sub dictarea muzei ori a ...sfanțului duh. Ce-i drept, în felul acesta, ceea ce se scheamă manuscris dispare, nu mai are drept la existența. Nu mai rămâne nimic din munca pe text
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
și România literară, îmi exprimăm convingerea că nu-l sărbătorim că lumea pe poet doar prin evocări pioase la aniversări. În orice cultură serioasă, aniversările devin prilejuri de reeditare și de bilanț critic. La noi, dincolo de fotografia poetului pusă pe foaia de coperta a revistelor literare de la mijlocul lui ianuarie și, respectiv, iunie, nu mai e mare lucru. Articolele de pe spatele fotografiei, dacă pot spune așa, sînt lăcrimoase și stereotipe. Ideea editurii reșițene e cu atît mai demnă de a fi
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
toată această încordare, pentru ca voi, bookarestenilor, să vă plimbați liniștiți printre cărți. (...) Tîrgul e în expansiune - sînt ștanduri și la Sala Dalles. E nevoie de puțintica solidaritate. Veniți să cumpărați cărți, să-i vedeți pe autorii preferați sau măcar să luați foaia Tîrgului (...). După ce v-ați înghesuit un an prin autobuze, metrouri sau pe la vreun miting, de ce nu v-ați înghesui și în aglomerația anuală de la Teatrul Național? E cu cărți" (C. Rogozanu). Ceea ce s-a și întîmplat, sub ochii ușor blazați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
găzduit, m-au plimbat, apoi m-au dus la Zirendorf, unde se află un lagăr pentru cei care cereau azil. Eram posesorul unui lucru extraordinar pentru autoritățile germane, luat fără să știu, cu mine, într-un compartiment al portofelului: copia foii de eliberare din închisoare. Era un document rar și prețios în ^69. Evident, n-a fost nici o problemă pentru obținerea exilului, dar a durat ceva mai mult decît de obicei, din pricina cehilor. Era după Primăvară de la Praga și după invadarea
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ai pământului în care m-am născut/ și câteodată propria-mi viața/ în care nu mai știam ce însemn", scribul care notă "Poate că lucrurile pe care nu le-am cunoscut/ sunt la fel de murdare" așteaptă de la mărinimia juriului. Acesta cântărește foile. Pe una din ele stă așternut: "toți abandonau/ am vrut să ajung în finala/ dar m-am împiedicat în proprii mei nervi/ ca-ntr-o pânză de paianjen/ și-am căzut..." Poate că acum spiritul sau chinuit bate mii de
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
un dublu apel la inima cititorului sau, cum spune inspirat într-un vers însuși autorul, un "dublu click". Primul click, cel care orientează atenția cititorului, îi aparține Editurii Brumar de la Timișoara: o ediție de lux cu un format special, cu foaie de cea mai bună calitate, cu cinci desene de Dan Ursachi etc. Interesante sunt notele editoriale contaminate de un aer arhaic și familiar: "Șovăiala iese de sub tiparul editurii Brumar din Timișoara în zilele lui decembrie 1999"(s.m). Al doilea
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
a luat ființă la București Societatea "Orientul", de pe lîngă revista Albina Pindului, din care a făcut parte și tînărul poet. În a doua jumătate a lunii aprilie, M. Eminescu, împreună cu Scipione Bădescu și V. Dimitrescu (V.D. Păun), tustrei tipăresc o foaie volantă, în care fiecare publică cîte o odă funebră (M. Eminescu: La moartea principelui Știrbey.) M. Pascaly a pregătit pentru primăvara și vara acelui an un turneu în Moldova: București-Galați-Iași-Cernăuți (în Bucovina) - Botoșani. I.L. Caragiale a afirmat: "Primăvara următoare a
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
ani înainte, de constructorul Turnului parizian ce-i poartă numele. Pielea verzuie de oxizi a Zeiței, trupul înalt de peste cincizeci de metri cîntărind 90 de tone, creatorul ei de fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
tînărul jurnalist american, de la un ziar local, pe care țin minte că-l chema Charles și care rîndul trecut voise să știe cum arăta în realitate Fidel Castro. Ziaristul, care mă luase în simpatie de cînd cu țigările mele de foi cubaneze, ținuse să-mi arate mai întîi bucătăria gazdei - formidabilă ca un laborator spațial, - un profesor în vîrstă foarte cumsecade (nu mai știu ce fel de profesor) în orice caz, unul dintre cei ce iau premiul Nobel cînd nici nu
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
vamă, de fapt fusesem întrebat de formă, dacă am în bagaj ceva interzis, alcool, țigări, tutun, iar eu, decis încă de la București să mă port în SUA cu o cinste ireproșabilă în totul, spusesem da, sigur, am niște țigări de foi străine, - și precizasem chiar că erau cubaneze. În fața unuia care îți declară din capul locului că te prezinți la vamă cu o marfă interzisă, reacționezi de regulă amuzat (o fi avînd și el acolo vreo cinci-șase trabuce!). Noroc că nu
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
unui tiran. În seara aceea, ca și în cea următoare, devenisem un fel de erou al fumătorilor... De exemplu, tot grecul, făcuse sus și tare elogiul trabucelor fabricate la Havana și care, calitativ, nu se putea compara cu țigările de foi din celelalte țări capitaliste, apăsînd glumeț pe cuvînt, și dînd de înțeles că dacă o țară trebuie să fie iertată, în jocul politic mondial, măcar să fie că produce cel mai bun trabuc din lume. Și explicase asistenței captivate cum se
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
apăsînd glumeț pe cuvînt, și dînd de înțeles că dacă o țară trebuie să fie iertată, în jocul politic mondial, măcar să fie că produce cel mai bun trabuc din lume. Și explicase asistenței captivate cum se produce această țigară de foi exemplară. Ia negresa, muncitoare, despuiată, în soarele cubanez, - ia tutunul, îl plimbă și-l răsucește pe pulpa ei fierbinte, asudată, dezgolită, care sudoare, proletară! atenție! să se știe că intră în conținutul respectiv și, așa tratat, tutunul capătă forma precum și
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
soarele cubanez, - ia tutunul, îl plimbă și-l răsucește pe pulpa ei fierbinte, asudată, dezgolită, care sudoare, proletară! atenție! să se știe că intră în conținutul respectiv și, așa tratat, tutunul capătă forma precum și gustul imbatabil al faimoaselor țigări de foi fără concurență în lume. Nu-mi amintesc, exact; și nu aș vrea să exagerez; dar, dacă au fost, nu ar fi rău să spun că fuseseră și multe aplauze... La una din petrecerile următoare, - nu peste mult timp, - făcînd socoteala
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
aplauze... La una din petrecerile următoare, - nu peste mult timp, - făcînd socoteala tezaurului meu de trabuce, mă hotărîsem să le produc o plăcere noilor mei prieteni milionari de pe cel mai puternic continent al lumii. Alegînd vreo douăzeci de țigări de foi Romeo și Julieta și aranjîndu-le cu grijă într-o cutie elegantă de aluminium, al cărei pocnet, la deschidere și închidere, scotea un sunet elocvent, le împărții pe toate sponsorilor de seamă spre profunda lor surprindere și încîntare. Lăsaseră de-o
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
primească o replică pe măsură din partea autorităților și a societății civile românești, am scris că toți ar trebui să strigăm: în cazul acesta și noi vrem să fim săpun virtual! și noi suntem evrei! Acum, când aflu, nu dintr-o foaie de scandal, ci din Les temps modernes și din Le Monde, că (nu Vadim Tudor, ci) Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu sunt marii antisemiți români și după ce în același Le Monde se spune că nu avem voie să alăturăm (cu
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
cărți, se simțea "exilat în deșert" sau "izgonit din lumea mea adevărată". Ca de pildă, în anii de închisoare, cînd zgîria nume proprii ori cuvinte pe bucăți de săpun. În domiciliul obligatoriu, a reînceput lecturile. Prima reluare de contact cu foaia albă este descrisă memorabil. Ca și neputința de a se mai despărți de cărți: plimbîndu-se pe cîmp cu Montaigne sub braț sau traversînd înot Borcea cu o Enziklopädie de filosofie ținută într-o mînă deasupra capului. (Eu însumi l-am
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
avanposturile lunare au semnalat apropierea inamicului. Armata selenară, lăsînd de-o parte infanteria, trupele aliaților și artileria, era formată din optzeci de mii de călăreți pe vulturi și douăzeci de mii de călăreți pe păsări care în loc de aripi aveau imense foi de salată; flancurile erau asigurate de aruncători de usturoi; pe de-asupra selenarii mai aveau la dispoziție treizeci de mii de călăreți pe purici de dimensiunea a trei elefanți și infanteriști capabili să zboare fără aripi. Armamentul era următorul: coifuri
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
străini în cunoașterea celeilalte realități (căci, se știe prea bine, poezia prin chiar natura ei, mizează foarte mult pe o relație de tip special între text și destinatar, pe intimitatea care se stabilește între cei doi, în spațiul protector al foii albe, eventual la lumina veiozei de pe noptieră, ceea ce înseamnă până la urmă foarte mult.) Însă, deși reprezintă ea însăși un fel de limbă universală, un idiom sui generis, poezia spre deosebire de artele vizuale de pildă, are nevoie de intervenția unui mediator: traducătorul
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am văzut-o eu, în 1980), pusă de Academia Franceză (așa mi s-a spus, atunci, și așa am depistat lespedea, ghidată de foaia de vizită turistică vândută de paznic - pe atunci cu "2 frs"). Enescu a vrut, vrea, să fie în pământul Moldovei, "la Tescani" - împreună cu "soția mea". Aceasta este actualitatea permanentă. Și dacă nu o scriem, răspicat, brusc, "din senin", ca să pară
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
după cărți și autori de notorietate, în jurul unor evenimente narate în memorii. Să mai spun că acestea nu pot fi comentarii cum se cuvine la o ediție științifică? Ediția pe care o comentez nu e deloc, așa cum se precizează pe foaia de titlu, una critică, ci una de întîmpinare. Nici măcar lungile, prea lungile citate din text, transcrise de autor în limbile germană, franceză, italiană nu sînt traduse, în note, cum s-ar fi cuvenit. Dar bine că măcar, după opt ani
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
Geo Șerban Mai șunt doar cîteva saptamani pînă la împlinirea a o sută de ani de la ivirea pe lume a lui G. Călinescu. După toate aparențele, sorocul va veni și va trece, aproape nebăgat în seamă. O foaie în calendar, ca toate celelalte. Nici un freamăt pregătitor nu pare să conecteze coloanele presei. Editurile, cu scuză sărăciei endemice, au cam băgat capul între urechi, n-aud, nu văd. Și cît ar mai fi de lucru din partea tuturor! Practic, nu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie ontica a anorganicului: "pe
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
cel dintîi cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui și craniu/ cunoscător/ ce se poate roți că un glob pămîntesc pentru studiu/ o furnică urcînd golgota/ o cruce-n spinare// umbre de femei agață rufele pe frînghie,/ ameste-că-n oale/ sub foi de finic pregătesc cină/ pentru învingători și învinși" (Infern cu floarea soarelui). Așadar nu doar Lumea apare că Infern, ci și Infernul că Lume. Ceea ce s-ar putea interpreta că o consolare... 2. Dintr-o dispoziție similară, desi recurge la
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]