515 matches
-
picioare, ovaționându-l pe Watson, iar pentru o clipă Vasco nu-l mai văzu deloc pe Tolman. Dar numai pentru o clipă ... acum, Tolman se îndrepta spre ieșirea centrală. Vasco se întoarse pe loc și ieși pe ușa laterală în foaier, chiar în clipa în care apărea și Tolman, clipind în lumina strălucitoare a holului. Puștiul se uită la ceas și porni pe coridorul îndepărtat, pe lângă geamurile mari de sticlă ce dădeau spre turnul din cărămidă roșie al Campanilei din San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre intrare. — Mi-a spus că poartă patruzeci și doi ! strigă Connor neajutorat după mine. Ce Înseamnă asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămân. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai multă greutate vorbelor mele. În clipa În care dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicându-mă de grăbită ce sunt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucând-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste cap În direcția lui Mick, care tocmai Închide ușa biroului În urma mea. Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gând să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rândul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversând grăbit curtea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dintotdeauna a lăsat impresia că m-ar plăcea. Prin anii șaizeci vedea în ei, în Ossie și Martina, cuplul ideal. O ajuta întotdeauna să coboare din Landrover, după care înalta pereche intra, ținându-se de mână, în cort sau în foaierul unui teatru, sau într-un depou transformat, sau pe ușa restaurantului preferat, sau într-o cârciumă ordinară, sau într-o patiserie unde mâncau plăcintă și țipar. Toate privirile se îndreptau spre ei. În parte, farmecul lor consta din faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis de laborator? Tremura toată, în ciuda durității afișate. Am îndrăgit-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înțeleg de ce te-ai cufundat așa În lumea teatrului, Henry. Trebuie să fie o senzație amețitoare să știi că toate astea ți se datorează. Și făcu un gest cu mâna Înmănușată, Îmbrățișând mulțimea scânteietoare și gureșă de dedesubtul candelabrului din foaier, care mânca Înghețate, fuma țiarete și Își făcea vânt cu programele de sală. — Nu la fel de amețitoare ca o repetiție dimineața, Într-un teatru Întunecat și friguros din Sheffield sau Portsmouth, te asigur. Vorbise cu buzele apropiate de aparatul auditiv, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva mai calm. Farsa lui Field trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Îndepărtă pentru a saluta un alt prieten. — Toată lumea mă crede milionar de când cu Trilby, mormăi Du Maurier. Cea mai mare parte a spectatorilor aleseră „să se dezmorțească“, la fel ca familia Du Maurier, Împrăștiindu-se la bufet și În foaier, În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie colegii critici, care Își Înregistrau impresiile după primul act. George Bernard Shaw nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își Înregistrau impresiile după primul act. George Bernard Shaw nu zăbovi mult, sărind În picioare după câteva minute și pornind grăbit pe interval. Herbert Îi urmă exemplul, În speranța de a prinde un moment pentru a se prezenta, dar În foaier avu surpriza de a da peste Harry Cust și un coleg, Înscorțoșați În cămășile apretate și costumele de seară. Cust zâmbi, salutându-l puțin vinovat. — Cum ți se pare piesa? Îl Întrebă el. — Om trăi și-om vedea, Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau de pe scaune și ieșeau Încet În foaier. La toaleta pentru domni, Edmund Gosse se găsi alături, la pisoar, de William Norris. — Un act nu la fel de bun ca primul, spuse el. — Nu, zise Norris. Dar am impresia că la galerie sunt câțiva turbulenți. Nu lasă nici o șansă piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un critic, presupuse. — E... e... e... se bâlbâi tânărul. Herbert nu mai așteptă să audă și restul propoziției, ci se grăbi să Își continue drumul. Era conștient că se purtase nepoliticos, dar pusese ochii pe un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Eu știu foarte puțin. Mă Întrebam ce părere aveți despre piesa de astă-seară... și despre huiduieli. Shaw Îl privi scrutător. — Unde locuiești, domnule Wells? — În Mornington Crescent. — Și eu mă Îndrept În aceeași direcție. Dacă dorești, putem merge Împreună. În foaier, Gosse se Întâlni cu Norris, care tocmai se Încheia la palton. Avea o expresie funebră. — Ce afacere proastă, spuse Gosse. — A fost oribil. Erau amândoi, În mod inconfortabil, conștienți că, fără să vrea, contribuiseră la umilirea prietenului lor. — Dacă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de suferit prin omiterea scenei cu băuturile, ba chiar decurgea firesc și natural. Sala era aproape plină și, la sfârșit, actorii primiră aplauze calde, ieșind de mai multe multe ori la rampă. Se amestecă În mulțimea de pe trepte și din foaier, auzind mai multe comentarii pozitive la adresa piesei. După aceea, se duse În culise și vorbi cu Alexander, care Îi spuse că fusese „o sală bănoasă“, adică se dăduseră puține bilete de favoare, și Îi Înmână vreo două cronici, de Archer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exagerează durerea. Hotărâse să asiste la ultimul spectacol din seara aceea, pentru a-și lua adio de la actori și, poate, pentru a coborî cortina asupra acestui nefericit capitol din viața sa. Dar, când ajunse la teatru, Shone Îl aștepta În foaier ca să Îi spună că reprezentațiile se prelungeau cu o săptămână, dat fiind că piesa lui Wilde nu avea să fie gata timp de altele două. Era evident că se credea aducătorul unei vești bune, dar pentru Henry acesta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, și iată-i și acum: mai bine le-ar fi țiuit o ureche decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire scurtă de jur împrejur, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și ale Operei, forfotind la ore fixe prin parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pare că merg lucrurile. Da, bine. MM se uită la ceas. — Se poate într-un sfert de oră? Mai am doar câteva lucruri de revăzut, după care vă stau la dispoziție. — Bine, vă înțelegem, zise Denise. Atunci ne întâlnim în foaier în cincisprezece minute? Sau aveți nevoie de mai mult timp? — Nu, e bine așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vin cu tine? mă oferii eu. Încă n-am văzut-o până la capăt. — Super. Trebuie să văd atât de multe piese singură și urăsc chestia asta de fiecare dată. La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
l-am asigurat eu, dar dacă ai de gând să mă legi de pat, restul e în mâinile tale. — La propriu, zise Hugo cu un zâmbet de plăcere la acest gând. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Când ne-am întâlnit în foaierul teatrului, Janey n-a adus vorba decât foarte aluziv despre micile neînțelegeri dintre Helen și Hugo din seara de dinainte. Era o seară frumoasă, cu cer senin și dacă am fi fost la Curtea Regală sau la oricare dintre teatrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]