11,345 matches
-
să-ți lași destinul în mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță figura unei oralități devoratoare. Mai întîi, pentru ca să cauți refugiu înseamnă în lumea poveștii să cauți o compensație pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față în față.Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
cînd noaptea se lăsa, văzu o lumină, se apropie de ea și se trezi în fața casei în care locuia o vrăjitoare. "Dă-mi adăpost pentru o noapte, ceva băutură și mîncare, îi spsue el, căci de nu, voi muri de foame. - Ehei!, îi răspunse ea, cui i-e milă de un soldat care fuge de la datorie? Și totuși mie o să-mi fie milă de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu încet la ușă. Ei îi strigară să intre, ea intră în încăpere și se așeză pe o bancă aproape de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult o bătătură aridă, fără pic
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
gânduri, nici nu-și dădu seama că a ajuns pe malul apei Moldovei. Un zăvoi des se întindea de-o parte și de alta a râului. Lăstarii încâlciți îi împiedicau înaintarea. Tot mai spera să poată găsi leacul. Cu toată foamea ce-l chinuia, continua să înainteze prin hățișul sălbatec. Deodată simți în nări miros de tutun. S-opri în loc. Cine putea să fumeze tocmai în hățișurile astea? Cuprins de curiozitate înainta precaut. Auzi niște glasuri. Vorbeau încet de nu se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
albume de pictură postcezanniană, în special aceea a începutului de secol care cuprinde cubismul, expresionismul, pe Fernard Leger, pe Chagal, pe Braque și, evident, de data aceasta, pe Picasso cel adevărat doar cînd a ajuns mare. O energie lăuntrică, o foame de spațiu și o spaimă de vid, o bucurie a enunțului și o năzuință certă spre performanță există în această convulsie cromatică și în instictul arhitectural angajat în imagine, dar totul coboară în bizarerie și în insolit, departe de orice
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
care nu le pot achiziționa le provoacă un simțămînt stînjenitor, de rușine. Dar chestiunea mizeriei nu se reduce la neputința de a cumpăra cărți. Atunci, cînd, în Cluj, s-a sistat editarea revistei Tribuna, am văzut, realmente, scriitori muritori de foame. Astăzi, cînd săptămînalul atît de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș mai scoate, intermitent, numere, puținii redactori rămași o fac în continuare fără a nu primi nici un ban, fiindcă majoritatea s-au reprofilat în alte slujbe. (Dintotdeauna, Echinoxul, dacă e
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
astfel își mai poate petrece, încă, vacanța de vară, la mare, își poate plăti întreținerea casei pe cîteva luni ori poate achita taxele studențești ale copilului său! Revista Apostrof a realizat acum cîțiva ani o anchetă despre scriitorul muritor de foame, pornind de la sintagma kafkiană a "artistului foamei". Deși cei care au răspuns au glosat mai cu seamă livresc, scepticismul repondenților a răbufnit: da, scriitorul român o duce greu, fiind, în cîteva cazuri, cu adevărat muritor de foame. În ce mă
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
de vară, la mare, își poate plăti întreținerea casei pe cîteva luni ori poate achita taxele studențești ale copilului său! Revista Apostrof a realizat acum cîțiva ani o anchetă despre scriitorul muritor de foame, pornind de la sintagma kafkiană a "artistului foamei". Deși cei care au răspuns au glosat mai cu seamă livresc, scepticismul repondenților a răbufnit: da, scriitorul român o duce greu, fiind, în cîteva cazuri, cu adevărat muritor de foame. În ce mă privește, ca și atunci și acum, deși
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
scriitorul muritor de foame, pornind de la sintagma kafkiană a "artistului foamei". Deși cei care au răspuns au glosat mai cu seamă livresc, scepticismul repondenților a răbufnit: da, scriitorul român o duce greu, fiind, în cîteva cazuri, cu adevărat muritor de foame. În ce mă privește, ca și atunci și acum, deși sună barbar, îl văd pe scriitorul român în ipostaza de "mațe goale". Personajul lui Kafka flămînzea, pentru că nu găsise o hrană pe gustul său artistic, cu alte cuvinte el consimțea
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
gustul său artistic, cu alte cuvinte el consimțea la flămînzire ca artă. În timp ce actuala ipostază de "mațe goale" a scriitorului român ține de o flămînzire impusă de mizerie, de o lege nescrisă a înfometării. El este un grevist silit al foamei. Romanul lui Knut Hamsun poate fi trăit, la propriu, astăzi în România. Iar vorba hîtră-înțeleaptă care spune că ideile trec și prin stomac, își are rostul ei. În 1992, a fost publicată o antiutopie de sertar care viza trecutul regim
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
consultant, îi zice în glumă Eating Program. Și într-adevăr, toți ne invită pe la casele lor somptuoase, oferindu-ne cu larghețe de mâncat și de băut, ca unora veniți din Răsăritul famelic. În America, nimeni nu poate să moară de foame, decât dacă ar ține morțiș. Problemă rezolvată de mult. Paul Engle, soțul directoarei Hualing, este un yankeu cărunt, cu ochi albaștri de porțelan. Băutura lui favorită este Bourbon, whisky-ul american pe care-l degustăm ori de câte ori se ivește prilejul. M-
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
valabilitatea și, paradoxal, par a constitui pilonii edificiului umanității și progresului, binemeritate prin muncă, imaginație, stăruință și, în general, unificarea mentalităților, travaliului, existenței de fiecare zi. Modelele de rang înalt propagă - s-ar zice - dreptatea, corectitudinea, principiile alese. Elitele împlinesc foamea de adevăr, ele fiind locomotivele care tractează întreaga garnitură. "Actualitatea" marelui Will e străveche, de neclintit, imuabilă și veșnic dinamică. În străbunul cîntec bisericesc, adevărul răsună astfel: "Și soarta a făcut,/ Și Domnul a știut./ Și mai departe/ A fost
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de sens îl dorește mai limpede". Este ceea ce intenționez să aflu și eu de la dvs. acum, domnule Ion Pop, adică personajul care sînteți, omul care se ascunde dincolo de cărți. Invariabil, atunci cînd mă gîndesc la dvs. sau cînd vă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
că o să se dea bine cu comuniștii, treaba lui - îl va îngropa într-o zi pe bătrân când acesta era gata să împlinească optzeci și opt de ani... iar Mihuț, nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
instinct colectiv, românul a trecut, prin ideea sa atât de săracă despre bunăstare, la o maximă asceză și contracție, care merge uneori până la moartea prin înfomentare. Cu o asemenea concepție eutanasiantă despre viață, chiar și cei foarte bogați suferă de foame în rând cu cei săraci. Bogăția lor are un fundamental deficit de realitate. Faptul se vede clar din crisparea și din conformismul cu care își cheltuiesc banii, chiar când e vorba de bani mulți. Nu există mecenat, nu există, precum
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
A mâncat ceva cu foame de lup și, contrar stării surescitante În care se afla, a adormit pe loc. A dormit până către dimineață când câteva bătăi discrete În ușă, apoi mai puternice l-au trezit din somn. „Cine este?“, s-a auzit vocea lui
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
ajunge îngrijitor la parcul zoologic din Bârlad, ,,parc" vorba vine, dar așa i se zicea. E chemat urgent în altă localitate din Moldova mizeră, înfometată și pleacă într-acolo cu personalul și cu echipa lui... Pe drum, li se face foame și mănâncă cu toții, împărțind în felii egale salamul fatal, bun pentru stârpirea șoarecilor, în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
binecuvîntă mareea de piatră care mă-nconjoară/ cînd vine seara aprind pietrele și pietrele ard ca lumînările/ mi se scurge pe mînă ceară de piatră și carnea arde ca și cînd ar fi de bumbac/ și cînd mi se face foame ființă omenească fiind ronțăi friptură de piatră și cînd mi se face sete făptură perisabilă știindu-mă beau bere de pietre: (poem de-ncheiere la cartea/ moartea asta frumoasă). Nicolae Țone: nicolae magnificul, Ed. Vinea, 2000, 188 pag., preț nemenționat
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
de probleme național(ist)e - relațiile cu Transilvania, de exemplu. Mai delicată însă e problema României, unde d-na Douglas-Home a ajuns tîrziu, în 1987, cînd situația era deja foarte gravă, începuse de ceva vreme plata datoriilor externe, frigul și foamea erau o realitate de fiecare zi, iar Ceaușescu pornise "sistematizarea" Bucureștiului. Informîndu-se înainte de a pleca din Anglia despre disidenții români, a aflat că nu prea există, după ce dictatorul român primise felicitările președintelui Carter pentru expulzarea lui Paul Goma. La recomandarea
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
România, activist al Kominternului, ținînd să-și ia și un doctorat la Leipzig în sociologie economică. Pseudonimul său de partid era Andrei și face prima oară închisoare în 1924, nescăpînd de acolo decît după o lungă perioadă de grevă a foamei și a setei, împreună cu fiul lui Gherea, Alexandru, și el comunist. Acesta din urmă a fost ucis după un proces stalinist, în URSS, în 1938. Pătrășcanu va avea aceeași soartă în 1954, după ce a trecut prin cea mai îndelungată anchetă
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
curățenie morală, ignoră sursa principală a banilor cu care își plătesc oamenii și armele: și anume drogurile. Să nu știe ei că Afganistanul e prima producătoare de heroină și că singura cultură din țara unde milioane de oameni mor de foame e macul opiaceu din care se face heroina? Să fie devoții lui Alah atît de naivi încît să creadă în vreo imaculată concepțiune a banilor de care dispun? Să fie C.T.P. atît de inocent încît să parieze pe inocența acestor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
de chiar faptul de a fi scriitor, adică de a nu suporta să fii nici unde ești, nici ce ești, nici ceea ce faci... Cred că dacă ești funciarmente scriitor e tocmai pentru că nimic nu îți este îndeajuns, pentru că ai o foame excesivă, dorești să faci mai mult, să vezi mai mult... în același timp, știm foarte bine - și aici e, poate, ceva "postmodern" - că avem (eu o am, în orice caz) un fel de nostalgie a Enciclopediei, de fapt imposibile, fiindcă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]