1,549 matches
-
și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia spaima de moarte devine spaimă de sexualitate, iar iubirea, „săgeata care a nimerit călcâiul lui Ahile”, nu este decât celălalt nume al descompunerii. Dualitatea
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
de Paște Aceasta este metoda veche de a vopsi ouăle. Înveliți ouăle în foi de ceapă și acoperiți cu folie. Ouăle vor fi aurii. Folosiți ceară de albine pentru a scrie sau desena pe ouă. În timp ce scrieți pe ouă, puneți foi maro și roșii de ceapă într-o tigaie veche și acoperiți cu apă. Încălziți apa până la fierbere. Adăugați ouăle desenate și fierbeți la foc mic 30 de minute. Scoateți-le și uscați-le. O metodă mai simplă și mai interesantă
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
moș Țigău își continuă predica: Ă Deși sînteți niște rechini, foarte lacomi din fire, eu totuși vă zic, dragii mei semeni, că această, lăcomie - nu mai izbiți cu coada, încetați odată! Cum naiba o să m-auziți, dacă plescăiți și vă foiți atîta, afurisiților? Ă Bucătare, strigă Stubb, apucîndu-l de guler, nu-ți permit să vorbești urît, vorbește-le ca un gentleman. Bucătarul își reîncepu predica: Ă Nu atîta pentru lăcomia voastră, dragi semeni, vă fac morală - așa vi-i firea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau în cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noastră de seducție. Paradoxul unei bune comunicări Codurile seducției ne aduc în conflict cu un adevărat paradox al educației noastre. Încă de la naștere, învățăm să ne disciplinăm trupul și dorințele, să ascultăm de regulile de bună purtare: „Nu te mai foi!”, „Stai drept!”, „ Nu pune coatele pe masă!”, „Nu-ți mai legăna picioarele!”, „Nu mai râde ca prostul!”, „Nu mai arăta cu degetul!”, „Nu pune mâna!”, „Nu ține mâna la gură când vorbești!”, „Ridică-ți capul!”, „Nu mai căsca!” Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
il m’a semblé alors voir dans le ciel enfeu se détacher en lettres d’or ces mots: „Pax vincit!”. Comme femme, comme Vice-Présidente du Conseil International, comme Roumaine, j’emporte cette vision precieuse qui contient nos espérances et notre foi en des jours meilleurs. Soeur de Hongrie, nous serons toujours près de vous pour servir avec ferveur le beau et le bien et pour défendre la famille et la société. Arhivele Naționale ale României, Fond Familial Cantacuzino, dosar 102, filele
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
picior peste picior și răsturnă paharul pe care vecina lui îl pusese pe jos. Izbucni în râs, scuzându-se, vecina îi întinse un șervețel de hârtie cu care își tamponă partea de jos a pantalonilor stropiți, toată lumea începu să se foiască, eliberată parcă de acest intermezzo. Și îmi aruncă, aproape pe un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lungimile, neclaritățile etc. Scrisul nu se compară cu sculptura. Greșind, nu stricăm bunătate de marmură sau de granit. Apelați la micile ritualuri însoțitoare scrisului: pregătirea cafelei, o scurtă plimbare în care să vă puneți ordine în idei, mutarea privirii de la foia de hârtie spre fereastră, spre un loc imprecis din perete. Nu intrați în capcana paginii albe. Mâzgăliți ceva, scrieți primele cuvinte care vă trec prin minte. Albul paginii sporește teama de a greși, de a macula inutil perfecțiunea foii. Jose
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
National Security (1999), New World Coming: American Security in the 21st Century (Study Addendum), http://govinfo.library.unt.edu/nssg/Reports/addendum.pdf. NIC (2004), Mapping the Global Future, National Intelligence Council, NIC 2004-13, Government Printing Office (GPO), http://www.foia.cia.gov/2020/2020.pdf. Senat (1976), Final Report of the Select Committee to Study Governmental Operations with Respect to Intelligence Activities (The Church Commission), pp. 94-755. Uniunea Europeană (UE) Comisia Europeană (2001), Communication from the Commission on Conflict Prevention, 11
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Acestea se diminuează sensibil în volumul Cu timpul meu, mai exact în poemele ce prelucrează temele rusticității, ale originilor: „Boii își rumegă așteptarea domoală,/ Amintirea câmpului înrourat./ Când și când mai nechează caii de smoală,/ Șteampurile copitelor bat./ Pe lângă mânji foiește marea mulțime./ Le cearcă mersul, sveltețea de cerbi,/ Numai de bivoli nu-ntreabă nime,/ Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierb.” Inima poetului se simte pierdută/încorporată în dealurile ce par „misterioase morminte” ori resuscită anii petrecuți în incintele sacre
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
ș-a scos din sertar un cuțit, s-a dat după ușă și l-a înfipt acolea în podea. Când s-a sculat Iordache dimineața și s-au uitat după ușă, ce credeți că vede ? în jurul cuțitului, grași și negri, foia ca o căciulă de pureci. „învață-mă și pe mine, om bun”, s-a rugat Iordache de gazdă. Strângând din umere, gazda i-a zis: „Apăi nu mai ști și dumneata, omule, că destul păcat am eu”. Iordache Cărăușu stupi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce este copilul. Nu tu... Scenele acestea se perindau prin mintea mamei mele În timpul slujbei interminabile de duminică. Congregația se ridica În picioare, apoi se așeza la loc. În strana din față, verii mei, Socrate, Platon, Aristotel și Cleopatra, se foiau. Părintele Mike ieși cădelnițând din altar. Mama Încerca să se roage, dar nu reușea. De-abia reușea să supraviețuiască până când sosea vremea cafelei. De la frageda vârstă de doisprezece ani, mamei Îi fusese imposibil să-și Înceapă ziua fără ajutorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi), auzeam În minte vocea domnișoarei Barrie: ― Copii, definiți-mi, vă rog, acest cuvânt: hipospadias. Folosiți-vă de rădăcinile lui grecești sau latinești. Școlărița din capul meu se foia În banca ei, cu mâna ridicată. ― Da, Calliope! Domnișoara Barrie mă asculta. ― Hipo. Sub sau dedesubt. Ca În „hipodermic“. ― Minunat. Și spadias? ― Mmmm... ― Poate cineva să o ajute pe sărmana noastră muză? Dar În sala de clasă din creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inconfundabil de piscină. Aici? În Clubul 69? Adulmecă aerul. Flora, fata din brațele lui, spune: ― Îți place parfumul meu? Dar domnul Go nu răspunde. Domnul Go are obiceiul să le ignore pe fetele pe care le plătește să i se foiască În brațe. Cel mai tare Îi place să aibă o fată În brațe și să se uite la alta cum dansează În jurul stâlpului lucios de pe scenă. Domnul Go e multilateral dezvoltat. Dar În seara asta nu e În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încremeniți. În urma mea venea Velail, iar în spatele lui intrau în cancelarie cei de care am fost însoțiți. Ce s-a schimbat decorul de când am fost dimineață aici! În momentul în care m-am așezat pe scaunul gol, câțiva s-au foit în ale lor, în semn de protest, dar nici unul nu a zis ceva. Atât așteptam. Un motiv de nemulțumire, o voce, un sunet, dar nu a venit. Până acum nu eram supărat. Nu aveam nici un motiv. Eram doar curios. Curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
infirmeriei erau paturi și între ele erau puse diferite măsuțe cu multiple instrumente pe ele. Ne-a ajutat băiatul ăla francez... Perir? Da! A vorbit cu Mihail și Gavriil și au dărâmat pereții dintre sălile de clasă ca să nu deranjăm foindu-ne inutil pe hol. Apoi Mar și Mari ne-au ajutat cu paturile. Sunt foarte drăguțe. Cam ciudate, dar drăguțe. Apropo... cred că Mar îl place pe Perir. Chicoti și, plimbându-se spre celălalt capăt al infirmerie, continuă: Sarah a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
l-am primit și m-am uitat la el. Ce era special? Avea un lanț un pic cam grosolan și de el atârnă un colț lung și galben... de la un animal. Ascunde! Restiak!" zise Baronul. I-am simțit pe ceilalți foindu-se agitați și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar se putea crede că erau niște lucruri de la sine Înțelese. Nu v-ați căsătorit niciodată? — V-am răspuns deja. Nu sînt destul de proastă pentru asta. Și, Întorcînd capul spre fereastră, prin care putea fi zărit Însoțitorul ei care se foia la volanul mașinii roșii, adăugă: — Uitați ce șmecher pare... — Trăiți totuși cu el. — E angajatul meu. De altfel, un coafor foarte bun. Locuim separat, pentru că nu mi-ar plăcea să mă Împiedic de el zi și noapte. În vacanță, treacă-meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea patului. — Spune-mi, ce griji te frământă? Îi înconjoară umerii cu brațul. — Azi-noapte, când mă foiam în pat de durere, te-am simțit de câteva ori venind tiptil până la ușa mea. — Am venit într adevăr, murmură ea. — De ce n-ai îndrăznit să o deschizi? O strânge afectuos la piept și suspină: — În doi, noaptea ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să spun că e necesar să-i cruț, pur și simplu, pe cei care se fac vinovați, mormăie împăciuitor Augustus. Doar că răzbunarea, departe de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu este deloc mirat. Încuviințează în tăcere. Să fi avut Pollio darul de a prevedea viitorul? Uite că ideea lui a prins și merge. Încearcă să-și continue discuția începută: — Mai sunt și soldații auxiliari... — Ce-i cu ei? se foiește neliniștit principele. Secretarul arată pe rând, cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă stăpânirea noastră era atât de nepopulară încât guvernul nu îndrăznea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu pe el. Augustus își stăpânește cu greu un zâmbet de satisfacție când îl vede foindu-se, ușor panicat. Plăcile masive de metal și încuietorile solide îl împung probabil în părțile moi. Lasă să treacă un timp, apoi spune cu severitate: — Despre ce e vorba? Pământiu la față, Ianuarius are puterea să se uite în ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pună diseară pe astea tinere să citească cu voce tare din istoria cultului lor, ca ea să audă și ele să învețe. Dă drumul unui nou suspin. Cunoașterea nu te face fericit. Dar alungă ceva din frica de necunoscut. Se foiește. După părerea ei, Amata e legat mai degrabă de verbul a iubi. Căci Vesta ne iubește pe noi toți. Nu e normal ca epitetul Zeiței să treacă și asupra slujitoarelor sale? Simte o smucitură ușoară. Asinia o trage de tunică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în lesă, dar este totuși responsabilitatea ei ca ceremonia să se desfășoare în liniște. Asinia tot nu se astâmpără. Ba se foiește, ba o trage de mantie. Îi simte degetele până și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă până la urmă principele! Ezită. Ce să facă? Într-un final, se decide. Scoate de sub cingătoare o calotă emisferică de piatră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe Agrippina. N-o agreează deloc. Puțini sunt cei care o plac pe Agrippina. Tânăra se foiește neliniștită, căci nu are darul de a răspunde prompt și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]