1,316 matches
-
tiparului, din 1866, sub titulatura generală Datinile poporului român, basme, povești, legende și snoave, balade, doine și strigături, descântece și texte privind credințele, tradițiile, obiceiurile sociale și juridice etc. În paginile revistei au publicat, cu mici excepții, cei mai cunoscuți folcloriști români ai secolului al XIX-lea: At.M. Marienescu, S.Fl. Marian, G. Dem. Teodorescu, Petre Ispirescu, D. Stăncescu, Andrei Bârseanu (în colaborare cu Jan Urban Jarník), Elena Niculiță-Voronca. Li se adaugă Gr. Sima al lui Ion, O. Poruțiu, I.T.
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
, Ion (6.III.1942, Costișa, j. Suceava), poet, folclorist și istoric literar. Este fiul Domnicăi (n. Cucoș) și al lui Serafim Filipciuc, țărani. Face studii medii la Rădăuți și Suceava, după care urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
volum traducerile variantei V. Alecsandri. În principal, el crede că balada își trage „semnele poetice constante” dintr-o „paradigmă ritualică dezvoltată din două culte păgâne anterioare pătrunderii creștinismului în ținuturile locuite de geto-daci”. Poezia lui F. îl amintește organic pe folclorist, fiind una hrănită de mituri și credințe populare. SCRIERI: Răboj, București, 1976; Compunere cu portocale, București, 1982: Vămile cireșului, București, 1983; Mânzul cu stea în frunte, București, 1984; Moara din Costișa, Târgoviște, 1996; Asupra cuvântului „noroc”, Câmpulung Moldovenesc, 1998; Înspre
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
HÂNCU, Andrei (3.VII.1929, Mateuți, j. Orhei), folclorist. Este fiul Olimpiadei și al lui Simion Hâncu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1957) și a obținut doctoratul în filologie (1962) cu teza Balada populară „Miorița”. Din 1962 devine colaborator științific în secția de
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
și epave, Galați, 1935. Culegeri: Mureșule, apa ta... (în colaborare cu D. Boeriu și V. Bogdan), îngr. Andronie Vișan, pref. Vasile Netea, Târgu Mureș, 1971. Repere bibliografice: B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, f.a., 241; Vasile Netea, Folclorul și folcloriștii mureșeni, Târgu Mureș, 1983, 110; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 146; Datcu, Dicț. etnolog., I, 318. A.B.
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
, I. C. (3.IX.1828, Sebeș - 1900, Budapesta), folclorist. Librar, editor și tipograf la Brașov și Sibiu, H., pe numele său adevărat Josef Carl Hintz, publică, probabil în 1875, Întâmplările lui Păcală. O istorioară veselă în 25 de capuri, o culegere de povești și snoave, unele traduse din colecția
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I. C. Chițimia, Timișoara, 1985. Traduceri: [Autor neidentificat], Pățaniile multcercatei Griselde, Brașov, 1876. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877, passim; Ion Mușlea, Un sas brașovean - folclorist român: I. C. Hintz-Hințescu. Contribuțiuni bio-bibliografice, în Omagiu fraților Alexandru și Ion I. Lăpădatu, București, 1936, 561-573; Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, I, 155-168; Dicț. lit. 1900, 438; I. C. Chițimia, Cuvânt înainte, în I. C
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
cercetare a relatărilor făcute de cei intervievați despre viața cotidiană. Pentru a afla alte opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului, H. i-a invitat să-și exprime punctul de vedere pe folcloriștii Mihai Pop, Nicolae Bot și Ioan Viorel Boldureanu, pe semioticiana Pia Brânzeu, pe hermeneutul Ilie Gyurcsik și pe lingvista Luminița Frențiu, ale căror texte sunt incluse în carte. SCRIERI: Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
, Alexandru (1937, Méhkerék, Ungaria), folclorist. Licențiat al Institutului Pedagogic din Szeged, activist cultural al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria (1961-1971), redactor-șef, din 1972, al săptămânalului „Foaia noastră” din Gyula, membru, din 1975, al Asociației Maghiare de Etnografie, redactor al mai multor volume ale
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
din repertoriul povestitorului, ale cărui povești - după cum le caracterizează Agnes Kovács, cea care adnotează ambele volume - nu au variante apropiate nici în tezaurul de basme populare românești, nici în cel maghiar, fiind reprezentative pentru un strat arhaic al basmului fantastic. Folcloristul are o contribuție prețioasă și la semnalarea specificului local al jocurilor populare românești din Ungaria. Nefiind coregraf și nici muzicolog, el tratează jocul din perspectiva obiceiurilor, și de aceea culege și publică strigăturile de joc din satul său natal în
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
, Andrei (19.VIII.1942, Dângeni, j. Edineț), critic literar și folclorist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), după care, între 1965 și 1974, a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, unde și-a susținut doctoratul în filologie (1973
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
HODOȘ, Enea (31.XII.1858, Roșia Montană, j. Alba - 25.VII.1945, Sibiu), prozator, istoric literar și folclorist. Component al unei „dinastii de cărturari ardeleni de rasă” (I. Breazu), din care mai făceau parte Nerva Hodoș și Alexandru Hodoș (Ion Gorun), frații săi, H. provenea dintr-o familie cu vechi tradiții patriotice și cărturărești; tatăl, Iosif Hodoș, membru
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
vreme de aproape două decenii, fiind apreciat ca „unul din cei mai străluciți profesori ai Ardealului de dinainte de Unire” (I. Breazu). La Sibiu (1886-1888) devine membru al cercului de la „Tribuna”, ziar în paginile căruia va și debuta, în 1888, ca folclorist, cu trei snoave populare auzite de la George Coșbuc și Ioan Paul. Mai târziu, profesor de limba și literatura română la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeș, H. devine un fel de reprezentant al intereselor tribuniste în localitate și în zonă, obținând chiar
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
G. Coșbuc, B. Delavrancea, Al. Vlahuță ș.a.), istorică, pedagogică etc., volumul consacrat lui Eminescu, Câteva poezii (1901), fiind considerat „singura culegere de versuri eminesciene apărute în Transilvania înainte de Unire” (Elena Stan). Mai importantă este însă activitatea de scriitor și de folclorist a lui H. Format la școala realismului european (Turgheniev, Zola, Dostoievski) și împărtășind idei junimiste, compune, în volumul Schițe umoristice (1897), câteva „copii de pe natură”, inspirate din viața micii burghezii provinciale. Cartea i-a atras ostilitatea unor prelați bănățeni (de unde
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
a se vedea la pensie (La masă). Cea mai realizată rămâne schița Bătrâna, care creionează mediul meseriașilor bănățeni. Preocuparea dominantă a lui H. este însă folclorul, „căruia i-a adus servicii atât de prețioase” (I. Breazu). S-a format ca folclorist sub imboldul acțiunilor întreprinse de I. Al. Lapedatu și I. Micu Moldovanu, profesorii săi de la Brașov și Blaj, care întocmiseră împreună cu elevii lor importante culegeri folcloristice. Stabilit în Caransebeș, apelează și el la ajutorul elevilor săi, 103 la număr, ajungând
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
colecție reprezintă „cea mai de seamă culegere lirică bănățeană, care întrunește deopotrivă valoarea estetică a materialului cu exigența științifică a alcătuirii ei” (Ovidiu Bârlea), aprecieri ce pot fi extinse, în bună măsură, și asupra celorlalte. H. a lucrat ca un folclorist riguros, indicând principalele detalii tehnice ale culegerii: culegătorii și profesia acestora, localitățile cercetate, ba chiar și informatorii, vârsta, profesia și sursele lor, deși în ceea ce-i privește pe aceștia folcloristul n-a fost atât de consecvent. Remarcabilă și cu totul
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
bună măsură, și asupra celorlalte. H. a lucrat ca un folclorist riguros, indicând principalele detalii tehnice ale culegerii: culegătorii și profesia acestora, localitățile cercetate, ba chiar și informatorii, vârsta, profesia și sursele lor, deși în ceea ce-i privește pe aceștia folcloristul n-a fost atât de consecvent. Remarcabilă și cu totul nouă în epocă este notarea, în cazul câtorva descântece, a gesticii informatoarei. Pentru volumul de povești H. se indică pe sine drept culegător. Nu este însă mai puțin adevărat că
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor Ghibu, Chestiunea manualelor în școalele noastre secundare, T, 1913, 3; Ion Breazu, Literatura Tribunei (1884-1895), DR, 1934-1935, 86-88; Ion Breazu, Iosif Hodoș, T, 1941, 7-8; Enea Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, AAF, 1945, 7; Ion Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, SL, 1948; Marin Bucur, Din folcloristica bănățeană, O, 1957, 2; George C. Bogdan, Amintirea unuia dintre primii editori ai lui G. Coșbuc, O, 1959, 2; George C. Bogdan, Primii traducători
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
G. Coșbuc, O, 1959, 2; George C. Bogdan, Primii traducători bănățeni din clasicii ruși, O, 1959, 4; Vrabie, Folcloristica, 285; Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, Cluj, 1969, 33; Bârlea, Ist. folc., 303-306; Dicț. lit. 1900, 440-441; Virgiliu Florea, Folcloristul Enea Hodoș, Cluj-Napoca, 1995; Datcu, Dicț. etnolog., I, 317-318; Dicț. scriit. rom., II, 513-514; Nicolae Manolescu, O istorie a literaturii române, RL, 2002, 1. V.F.
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, Sofronie (3.XII.1850, Măidan, azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin - 3.X.1929, Măidan, azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), folclorist. După terminarea primelor clase în satul natal, învață la Oravița și la Arad, revenind la Măidan ca învățător. A fost un harnic colaborator al lui At. M. Marienescu, trimițându-i balade din Măidan, între care șase variante despre Novăcești. În
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
Dar nu numai această descriere, ci și altele care prezentau tipicul nunții țărănești încărcate de obiceiuri și simboluri prinse în producții lirice autohtone (emice) în cântece de genul „Ia-ți mireasă ziua bună” sau chiar în descrieri și interpretări ale folcloriștilor au o tot mai slabă acoperire în viața socială actuală. Căsătoriile la sat și între tinerii țărani sunt tot mai rare, în primul rând pentru că posibilii miri s-au împuținat (demografic) drastic. Tinerii de vârsta căsătoriei au școală profesională, liceu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
, Mihail M. (16.X.1928, Mioveni, j. Argeș), folclorist. Este fiul Zoei (n. Năstase) și al lui Mihai Robea, țărani. După studii liceale la Pitești (1942-1952) și universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1954), devine profesor de limba și literatura română la școli din Breaza (1954-1957
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
REZUȘ, Petru (22.VI.1913, Rădăuți - 7.V.1995, București), poet, prozator, folclorist, istoric literar și traducător. Este fiul Domnicăi (n. Popadiuc) și al lui Alexiu Rezuș, țăran. A urmat Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din orașul natal (1924-1931), apoi Facultatea de Teologie și Facultatea de Litere și Filosofie de la Cernăuți (1931-1935), desăvârșindu-și studiile
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
față de oameni și înfăptuirile ce înfruntă efemerul. Autorul își însușește mai multe surse folclorice, le utilizează direct (Miorița) sau aluziv, proiectându-le, fără siluiri intelectualiste, într-un orizont estetic în parte inedit. R. are, de altfel, o valoroasă activitate de folclorist, ilustrată de culegeri ca Dochița împărătița („basme și poezii populare din Țara de Sus”, 1972), Frumoasa Frumoaselor (1973) sau Dacă poți râde, să râzi (1974), cuprinzând peste șase mii de proverbe și zicători în versuri din Banat. S-a încercat
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
Pann, apărută în anii ’50, fusese puțin atinsă de sociologism, cartea impunându-se prin soliditatea ei, până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera, istoricul literar vorbește pe larg și în deplină cunoștință de cauză despre cântărețul de strană și despre folclorist, despre moralist, fabulist, editor și povestitor, despre influența și impactul critic al scrierilor lui în posteritate. Se fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]