779 matches
-
dorește să se prezinte ca un exponent al vorbirii obișnuite. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, oralitatea poate prezenta mai multe dimensiuni ce țin de fonetică, morfologie, lexic, structurare discursivă, punctuație etc. Aceasta presupune că metoda de analiză trebuie adaptată situațiilor concrete, iar mijloacele identificabile permit în mică măsură concluzii general valabile. V. conversație, discurs. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001. RN ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ. Teoria despre "orientarea argumentativă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la fel ca fenomenul pe care-l produce. Altfel spus, sincopa discursivă este segmentul cuprins în structura unui discurs ce nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu semantismul cuvîntului grecesc originar. Admiterea sintagmei terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și editorul celor mai importante publicații în domeniul analizei critice a discursului: "Discourse and Society" și "Discourse Studies". Wolfgang U. DRESSLER (n. 1939), lingvist austriac, profesor la Universitatea din Viena. Activitatea sa a vizat mai multe domenii ale studiului limbii (fonetică, morfologie, lingvistica textului). Lucrări de referință: (ed.), Current Trends in Textlinguistics, Walter de Gruyter, Berlin - New York, 1977; Textlinguistik, Wisseschaftiche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1978; Einführung in die Textliguistik, Niemeyer, Tübingen, 1981; (în colab. cu Mayerthaler, W. et. al.) Leitmotifs in Natural Morphology
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Avant-Scène Théâtre, col. "Mémoire du théâtre", Ed. des Quatre-Vents, Paris, 1994; Les termes clés de l'analyse du théâtre, Seuil, col. "Mémo", Paris, 1996. Emanuel VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968; (în colab. cu Golopenția-Eretescu, Sanda) Sintaxa transformațională a limbii române, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de ideile mari pentru care se războiește, își spune părerea, cu vehemență, în chestiuni felurite, de la „sufragiul universal” și „legea rurală” până la ortografie și fonetică, el fiind un zelator ireductibil al lui Heliade (Statua lui Heliade, 1882). Nu s-a împăcat cu ideea înscăunării unui domnitor străin (Principe străin sau domn român, 1863). Una dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
a surprinde esența culturii românești, felul de a fi și de a simți al românilor. Demersul lui preliminar scrierii dicționarului este unul care poate inspira orice etnolog, antropolog sau sociolog, el concepând un chestionar cu ajutorul căruia a colectat date despre: "fonetica poporană, [care este] temelia dialectologiei și despre credințele cele intime ale poporului, obiceiele și apucăturile sale, suspinele și bucuriile, tot ce se numește astăzi în lipsă de un alt cuvînt mai nemerit cu vorba engleză, folklore". Scopul lui era acela
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
de optsprezeci veacuri, așa cum s-a străcurat el prin mii și mii de înrâuriri etnice, topice și culturale"73. Bogdan Petriceicu-Hașdeu vedea în limbă o oglindă a spiritului unei națiuni, cercetarea acesteia putând scoate la lumină informații nu numai despre fonetică, vocabular, gramatică, ci și despre tradiții, obiceiuri, valori, moduri de gândire și de comportament. "Dicționarul unei limbi trebui să fie pentru un popor o enciclopedie a traiului său întreg, trecut și prezint. În limbă, o națiune se privește pe sine
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în favoarea unei largi deschideri europene, orientare imprimată, desigur, de Iorgu Iordan. De altfel, volumul al III-lea va fi dedicat memoriei lui A. Meillet, W. Meyer-Lübke și H. Tiktin. Cel mai activ colaborator este Iorgu Iordan, care semnează studii de fonetică, dialectologie, onomastică, toponimie, stilistică, recenzii la cărți de lingvistică, românești și străine, curiozități lingvistice, note, polemici etc. În volumul al IV-lea (1938) se tipăresc patru studii despre argoul românesc, semnate de Valentin Gr. Chelaru, C. Armeanu, Gh. Agavriloaie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
noutate este de semnalat inițiativa lui Iorgu Iordan de a da la iveală, în paginile buletinului, cursuri sau fragmente de cursuri universitare, ușor accesibile studenților și publicului larg, îmbrățișând, prin tematica lor, aproape toate compartimentele limbii (de la gramatică istorică, la fonetică și fonologie). Buletinul se înfățișează ca o publicație europeană, dând seama de nivelul înalt pe care l-a atins lingvistica românească în perioada interbelică. Alți colaboratori: Dimitrie Găzdaru, Petru Caraman, Gr. Scorpan, G. Ivașcu, Emil Condurachi. Buletinul reapare din anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
formalizată inaugurată de lingvistica structurală și le-a extins la o problematică mai largă. Ea a cuprins analiza și în latura de conținut a limbii, a desființat ierarhia dintre nivele, integrând într o rețea de reguli și sintaxa, semantica și fonetica, a pus mai clar în evidență asemănările și deosebirile dintre limbi, găsindu-și aplicări în cercetările tipologice și în cele privind universaliile limbii, ea a lărgit universul studiilor lingvistice reluând, pe baze noi, legătura cu psihologia"70, fiind considerata cea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
odată cu sosirea primilor sclavi în America și explică varietăți ale limbii engleze americane contemporane. Numele pare să aibă legătură cu sunetele varietății limbii engleze vorbite de oamenii de culoare (ebony abanos, un lemn foarte negru, phonics compartimentul de sunete al foneticii și fonologiei), dar se referă la ceea ce unii ar dori să considere a fi o limbă distinctă de engleza americană standard. Termenul a apărut într-o carte de psihologie socială a profesorului Robert Williams, Ebonics: The True Language of Black
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care locuiau în teritoriile ocupate de arabi, încît s-a păstrat diferența dintre v și b (în spaniolă cele două sunete avînd o redare unică), iar secvențele finale latinești care aveau în componență pe n au evoluat la ăo. În fonetică, portugheza se remarcă printr-un sistem vocalic bogat, alcătuit din vocale orale și nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte limbi pentru a denumi realități din alte continente. Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice Dintre compartimentele limbii, gramatica, în mod deosebit morfologia, prezintă trăsăturile cele mai numeroase și mai convingătoare pentru gruparea limbilor din punct de vedere genealogic. Fonetica, deși nu este neglijabilă sub acest aspect, reflectă în mai mare măsură acțiunea substratului prin baza de articulație și are, după transformarea limbii-bază în limbile succesoare, tendințe evolutive care nu rămîn de obicei fidele situațiilor originare. O mobilitate deosebită caracterizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinanților (articol sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Antilele Olandeze, iar, pe cel asiatic, în Indonezia. Neerlandeza este apropiată în morfologie de limba engleză și, ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba literară germană reprezintă un factor unificator important, asigurînd posibilitatea de înțelegere între toți germanii. Limba germană a folosit o lungă perioadă de timp scrierea gotică, care a fost înlocuită cu cea latină abia în anul 1932. Ortografia este preponderent fonetică, cu unele elemen-te etimologizante, dar cu reguli precise de pronunție, alcătuind, din acest punct de vedere, un tip împreună cu neerlandeza și norvegiana, căci celelalte limbi germanice au ortografii preponderent etimologizante, fără reguli precise de pronunție. Limba engleză este cea mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale demonstrativului, dar sugerează totuși înrudirea: engl.: art. the, pron. dem. that; neer.: art. gen comun de, neutru het, pron. dem. gen comun die, neutru dat. Cînd articolul hotărît a devenit enclitic, el s-a îndepărtat formal de demonstrativ, datorită foneticii sintactice, dar s-a depărtat și de tipul general germanic al antepunerii determinanților în raport cu determinații. În legătură cu articolul hotărît din limbile germanice există aspectul special al formării pluralului în idiomurile nordice, acolo unde el este enclitic, căci în limbile în care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a înțelege deplin problemele limbii și de a deprinde folosirea corectă a ei în mod conștient prin înțelegerea normelor. De altfel, tinerii de liceu se află în situația de a fi asimilat în anii anteriori unele cunoștințe de gramatică, de fonetică, de vocabular etc. fără a-și putea explica la ce folosesc, fiindcă literatura nu se prezintă ca o artă a cuvîntului, ci ca o construcție a închipuirii, deseori scăpate de sub controlul rațiunii. Dacă activitatea criticilor ar fi într-adevăr eficientă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Art, Timișoara, 2002 Oprea, Ioan; Nagy, Rodica, Istoria limbii române literare. Epoca modernă, Editura Universității Suceava, 2002 Oțetea, Andrei, Renașterea și reforma, Editura Științifică, București, 1968 Pamfil, Carmen-Gabriela, Alexandru Philippide, Litera Inter-național, București, 2008 Reiheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică. Lexic. Fonetică. Morfologie, Bic ALL, București, 2001 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Rovența-Frumușani, Rovența, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Sala, Marius, De la latină la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
măhăcene, Legenda Duminicei, Legenda lui Avram, Texte bogomilice, Balada Cucul și turtureaua, Povestea numerelor etc.), însoțite de studii privind filiația textelor și circulația motivelor respective în literaturile altor popoare. Dacă primele două volume stau la baza gramaticii istorice românești (inclusiv fonetica și vocabularul, cu nume comune, nume proprii și derivate), a literaturii populare comparate sau a arheografiei, cel de-al treilea tom este o sinteză laborioasă a problemelor de bază ale lingvisticii teoretice, construită pe eșafodajul a tot ceea ce se publicase
Editarea textelor vechi rom?ne?ti - o preocupare constant? a activit??ii ?tiin?ifice a lui B.P. Hasdeu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83579_a_84904]
-
Hipoacuzie= scăderea acuității auditive (surditate parțială) Implant= organ, țesut (sau aparat) care se introduce pe cale chirurgicală sub piele sau în mușchi Kinestezic= totalitatea simțurilor corpului omenesc, bazate pe sensibilitate, fără participarea văzului Labiolectură = citirea pe buze Olivă= piesă folosită în fonetica experimentală, pentru a înregistra nazalitatea sunetelor Ortofonie= domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a sunetelor de către elevii deficienți de auz Pavilion= extremitate în formă de pâlnie care intensifică vibrațiile sonore, parte exterioară a urechii Proprioceptiv= despre senzații
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
din Limba română în jurnalele din Austria, B., în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni. SCRIERI: Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme), Brașov, 1913; Dr. Alexandru Bogdan, Brașov, 1926; Morții vii, Brașov, 1938; Iluzie și realitate, Brașov, 1940; Doctorul Nicolae Comșa, Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
tendința sau firma); - fake (rom. fals este din ce in ce mai puțin folosit în contextul modei, în speță al falsificărilor articolelor de îmbrăcăminte de firmă); - top, t-shirt ( articole de îmbrăcăminte echivalente cu rom. bluză, tricou). Un alt aspect important al anglicismelor este adaptarea fonetica și grafică. Aceasta depinde de momentul intrării în limba, dar și de conștiință lingvistică a vorbitorului. Cunoașterea limbii engleze reprezintă o piedică în adaptarea acestor împrumuturi la normele fonetice și grafice ale limbii române. În acest sens menționam cuvântul clovn
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
Ion Creangă nu se oprește aici. Inimosul institutor, sfătuit de Maiorescu și de Eminescu, hotărăște să scrie una din cele mai originale și inovatoare lucrări metodice privind predarea limbii materne în învățământul primar ,,Povățuitoriu la cetirea prin scriere după sistema fonetica” ( 1876) după ce publicase în 1871 ,,Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cu litere, slove și buchii cuprinzând învățături morale și instructive. „Gândindu-și cartea, se vede clar că autorul era profund pătruns de ideea potrivit căreia vocația unei
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a avut partea lui de contribuție În „coruperea“ limbii latine și Îndreptarea ei spre limbile moderne respective. Așa se explică, probabil, unele particularități comune românei, bulgarei și albanezei (trei limbi care, altminteri, aparțin unor familii complet diferite). De pildă, În ce privește fonetica, Închiderea lui a În ă, vocală atât de caracteristică românei, ca și celorlalte două limbi balcanice. Cu aceasta, discuția despre limba română Încă nu s-a Încheiat. Mă voi opri puțin mai departe asupra procesului de occidentalizare declanșat În secolul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]