1,158 matches
-
ansamblu a vetrei, cu aspect de cuvetă, cât și de ponderea mare a calmului atmosferic (45,9%). Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului XII. Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
marchează nervurile bolților sau anumite contururi. Creșterea substanțială a numărului unitarienilor a făcut posibilă construirea Bisericii din Piața Dávid Ferenc, în Dâmbul Pietros. Stilul ales a rămas la rădăcinile puritane și transilvănene, astfel clădirea face o aluzie la vechile biserici fortificate. Conform recensământului din 1992, după etnie locuitorii se împart în: "84 492" maghiari, "76742" români, "558" germani, "3 259" țigani, "156" evrei, "128" alte etnii. După recensământul din 2002 a rezultat următoarea structură etnică: din totalul de 150041 locuitori ai
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
documentară despre "cetatea țărănească" a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în "Țara Bârsei", a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul "Tâmpa" de la Brașov și de Cetatea Râșnov, care fiind puternic fortificate, au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Începuturile zidirii cetății au fost stabilite la sfârșitul secolului al XIII-lea de către țăranii râșnoveni, pe o stâncă abruptă, accesibilă numai pe latura răsăriteană și nu are un stil arhitectonic
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea controlului asupra drumurilor comerciale în Balcani și în Orient. Comerțul se mai desfășura în Marea Neagră
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a secolului al IX-lea. Soția prințului, Liudmila (care a devenit, după moarte, sfânta patroană a Boemiei ), a fost creștinată de Sfinții Metodiu și Chiril, care au adus creștinismul în regiune, în 863. Borivoj și-a mutat reședința din așezarea fortificată Levý Hradec într-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numită, la rândul ei, tot Praha, locația fiind cunoscută drept Castelul Praga. Începând cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a devenit reședința regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
și pline cu diferite alimente." În 973 a fost fondată în Boemia o episcopie cu sediul episcopal în Cetatea din Praga. Primul episcop de Praga a fost Adalbert, care avea să fie canonizat în 999 în Biserica Romano-Catolică. Alături de așezarea fortificată a Pragăi, o altă așezare fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, la Vyšehrad, în timpul domniei prințului Vratislav II. După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru scurtă vreme, orașul de scaun al
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
973 a fost fondată în Boemia o episcopie cu sediul episcopal în Cetatea din Praga. Primul episcop de Praga a fost Adalbert, care avea să fie canonizat în 999 în Biserica Romano-Catolică. Alături de așezarea fortificată a Pragăi, o altă așezare fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, la Vyšehrad, în timpul domniei prințului Vratislav II. După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru scurtă vreme, orașul de scaun al monarhilor cehi. Prințul Vladislav II, încoronat
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
1190 și care ocupa o pătrime a actualei Curți Pătrate. Planul cetății era constituit dintr-un patrulater cu laturile de 78x72 m, înconjurat de șanțuri, flancat de turnuri și având două căi de acces. În mijlocul cetății se afla un donjon fortificat: Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetății era de a supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317, odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către Ordinul
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
colecții de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei și științe naturale. Orașul se află aproape de Munții Făgărașului - o destinație importantă pentru drumeții - și de stațiunea Păltiniș - o destinație pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de coloniștii sași. Sunt peste 35 de hoteluri și pensiuni în Sibiu. Cele mai selecte sunt Ramada și Împăratul Romanilor, aflate în centrul orașului. Lanțul Continental deține 2 hoteluri în municipiu, unul dintre ele având brand-ul Continental Forum
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
hoteluri în municipiu, unul dintre ele având brand-ul Continental Forum. În centrul orașului se găsesc o serie de lăcașuri istorice de cult: În cele două sate de la porțile vechiului oraș, azi cartierele Turnișor și Gusterița, se află două biserici fortificate: În Sibiu își au sediul: Teatrul Național „Radu Stanca”, Filarmonica de Stat Sibiu, Teatrul pentru copii și tineret „Gong” și Teatrul de Balet Sibiu. În fiecare primăvară în localitate are loc Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (F.I.T.S.), considerat cel
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
ceva extrem de rar în acea epocă, iar cele realizate de Leonardo par a avea o nouă concepție. Printre hărțile realizate atunci, se remarcă cea a văii Chiana, menită să ofere patronului său o imagine de ansamblu asupra teritoriului și pozițiilor fortificate. Harta a fost realizată în strânsă legătură cu alt proiect al său, un baraj înspre mare în Florența pentru a susține alimentarea cu apă a orașului. Artistul a revenit la Florența în 18 octombrie 1503, unde în următorii doi ani
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
satul Drăghești fiind desființat și inclus în satul Băbeni. În comuna Topliceni se află mănăstirea Dedulești din satul Dedulești, mănăstire care datează de la 1620, monument istoric de arhitectură de interes național. Ansamblul ei cuprinde biserica „Pogorârea Sfântului Duh” și turnul fortificat. În rest, în comună mai există alte trei obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local, toate ca monumente de arhitectură. Acestea sunt biserica „Înălțarea Domnului” (secolul al XVIII-lea) din satul Băbeni; biserica
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
dovadă certă a unității vetrei etnice de dincoace și de dincolo de Carpați. Fiind aproape și chiar conducând către granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca, pe Plaiul Domnesc, să fi existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului militar acordat Plaiului Domnesc. Strâns legat de punctul Straja, bătrânii satului spun că aici ar fi existat o cetate subterană situată între două vâlcele, și ele prevăzute cu diverse lucrări fortificate construite din piatră și pământ. Luând în discuție perioadă ce a precedat prima împroprietărire a țăranilor, efectuată de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
evidență existența unor așezări în mai toate zonele de relief (Cazaci, Băjești, Pucioasa-Șerbănești, Cobia, Mătăsaru, Speriețeni și multe altele).(Extras din: Scurt istoric - Consiliul Județean Dâmbovița) În zona satului se află un sit arheologic unde s-a descoperit o așezare fortificata din Epoca Bronzului. Extras din registrul istoric al Regimentului IV Ilfov nr. 21 privind operațiile efectuate în Muntenia (6 martie-5 aprilie 1907): Abia la 27 martie un pluton din Compania a 6-a se deplasează spre a merge spre Speriețeni
Speriețeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301190_a_302519]
-
este denumirea dată primei perioade a epocii fierului când dispar cenușarele și se cunosc în schimb întinse așezări de bordeie, unele întărite cu valuri de pământ, așa cum s-a constatat a fi și așezarea de la Cetățuia-Pocreaca, considerată de specialiști așezare fortificată neolitică. „Cetatea de pământ de la Pocreaca face parte din categoria fortificațiilor din prima epocă a fierului, larg răspândite pe teritoriul României, a căror amplasare se bazează mai ales pe apărarea naturală oferită de teren, de obicei un platou înalt sau
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
ambele fiind construite de voievodul Petru I Mușat (cca.1375 - cca.1391). Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății. Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetății. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el incendiază toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, ""făcând pre cuvântul
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
fost transferat în Transilvania, la IR 64 din garnizoana Deva. La 16 iunie 1863 a fost numit comandant al IR 64 și a fost avansat la gradul de colonel. Pe 20 aprilie 1866, în timpul războiului austro-prusac, a primit comanda insulei fortificate Lissa de la Marea Adriatică, făcându-și remarcată abilitatea strategică în timpul Bătăliei de la Lissa. La 20 iulie 1866, baronul a fost decorat pentru acțiunile sale la Lissa cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 2-a cu decorație de război (KD
David Urs de Margina () [Corola-website/Science/300121_a_301450]
-
data aceasta de ostași ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul. În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră și de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 și1755. În 16 septembrie 1599 biserica fortificată a fost cucerită și prădată de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat. În 1690 se ține în biserica fortificată o adunare a Dietei Transilvaniei, ocazie cu care nobilul Emerich Tököly a fost ales principe al Transilvaniei. În 1719, în biserică se construiește un nou altar, în stil baroc. În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populația satului scade drastic
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
martie-iunie 1945, prin reforma agrară, populația germană a fost deposedată de pământuri (din care în proporție de 98% au fost date populației românești), pierzând și cetățenia și dreptul de vot. În 1972-75 s-a trecut la ample reparații ale bisericii fortificate și la îndepărtarea efectelor cutremurului. Din 1974, Nicolae Ceaușescu a inițiat emigrarea populației germane din Transilvania. Din cei 2.640 de sași existenți în Cristian în anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
vremea celui de al Doilea Templu și în perioada ocupației romane, Haifa era cunoscută ca un oraș cu populație mixtă, unde alături de evrei sau iudei locuiau și alte etnii și comunități religioase. Romanii au creat la periferia sa un cartier fortificat samaritean numit Castrum Samaritanorum, ca un fel de contrapondere la prezența evreilor. S-a păstrat amintirea a mai multor învățați evrei precum Iosif din Haifa (Yosef Haheifaní), asistentul lui Rabi Yehuda Hanassi și învățatul amorà Avdimi din Haifa (Avdimi deman
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
au fost înregistrați 1.213 locuitori, dintre care 633 români, 541 germani, 33 țigani, 5 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 539 luterani, 377 ortodocși, 291 greco-catolici, 12 baptiști ș.a. În localitate se găsește o biserică evanghelică-luterană fortificată, din anul 1523.
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]