1,882 matches
-
destule accidente și au murit oameni. Crucile negre de fier stau și acum mărturie. Șoferii străini de părțile noastre nu cunoșteau șoseaua și se trezeau brusc, după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze, dar au fost și destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era să străbată cei cinci kilometri și apoi să se arunce În primitoarele brațe ale curvelor. Ca să le treacă drumul mai ușor, s-au Înzestrat cu o damingenuță de cinci litri. Când să iasă, clătinându-se, din curte, Repetentu a frânat brusc, de l-a trântit În troscot pe multîncercatul Baronu, și a declarat sus și tare, printre bolboroseli neinteligibile, că el nu pleacă nicăieri fără leagănul iubirii. Ideea asta tâmpită a fost Îmbrățișată cu entuziasm și așa se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spate. Hideyoshi, însă, care înaintase până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale, se opri chiar înainte de Moyama. Tabăra asta e sub comanda lui Maeda Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol, pe pragul ușii. Chiar domnul Dominic, aiuritul ăla de la hotelul TRANZIT!... cum să nu-l recunoști. Apariția zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce vasăzică arta șoferilor bucureșteni!... Domnul doctor își scoase portofelul, dar Tolea îl bătu protector pe spate. Lasă, nene, eu plătesc. — Fii serios, dom’ profesor! A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uitându-mè peste umèr, pe culoar, cèutând capul cu pèrul inelat, n-o vèd, unde o fi dispèrut?! încerc sè-mi amintesc de toți colegii mei de liceu, trebuie sè aibè vreo legèturè cu liceul dacè m-a întrebat despre liceu, trenul, frânând, intrè în garè și, purtat de șuvoi, urmèresc șirul celor ce coboarè, mi-am pus rucsacul pe umèr, în mână dreaptè țin geamantanul femeii vârstnice, o ajut sè coboare, ea cèutându-și din ochi cumnatul, eu cèutând-o din ochi pe fatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se va termina totul. Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i-a spus lui Janice, reluând discuția de dinainte. Probabil că Derek ți-a povestit deja. — Mi-a zis că poliția Îl cam hărțuiește, a zis, cu buzele strânse și coborându-și vocea pentru ca Devon să nu o audă. Autobuzul frână și opri cu o smucitură În stația Kentish Town. Era unul din acele modele micuțe și roșii, cam de dimensiunile unei dubițe, ale căror șoferi erau de obicei mai puțin gravi decât cei care conduceau chestiile alea mari, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sate, cu misiunea de a comunica autorităților orice deplasare suspectă de persoane cu aspect de suferinzi În stare de moarte suspendată. Hotărârea de a interveni sau nu urma să fie analizată de la caz la caz, de vreme ce guvernul nu urmărea să frâneze total acest avânt migrator de tip nou, ci să dea o satisfacție parțială Îngrijorării guvernelor din țările cu granițe comune, suficient ca să se liniștească pentru un timp reclamațiile. Nu ne aflăm aici ca să facem ce vor ei, spuse cu autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele, căci frînară brusc și blindatul se smuci Într-o parte. Începu să dea Înapoi cînd Îl lovirăm cu bazooka, iar ambele echipe Începură să tragă din ascunzișurile lor. Și tipii din blindat aveau mine și se grăbiră să-și facă propriul blocaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul văzură ibișii bătÎnd ritmic din aripi și aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în pronaos. Unii îl văd pictat în locul lui Iisus: Stoica pantocrator, Stoica înmulțind pâinea și peștii, Stoica la nunta din Cana Galileii, transformând apa în Feteasca Regală. Pe la prânz se apropie de Casa de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația de lângă Sere dădură buzna vreo douăzeci de bărbați în sacouri negre și pantaloni de stofă gri: biletele la control! Hai, rapid, toată lumea arată biletu’! Cum autobuzul era ultraplin, controlorii îmbrânceau oamenii, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cî ajunji șî șăfu’ poliției, să-i depună o coroană. Popa o luă înainte, pe o alee lăturalnică. Mergea repede și, ca să nu cânte, fredona ceva ce semăna cu hop! ș-odată stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă. În următoarea răspântie se opriră iarăși, complet pierduți prin noianul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și peștele; pentru că Întîrzie În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vegetale, mai ales atunci cînd vîntul cald clatină coroanele. Și mai sînt În acest peisaj zgomote domestice, se adună Într-un zumzet calm din care uneori se ridică țipete vesele, scîrțîit de uși străvechi sau zornăit de farfurii - o mașină frînează violent În stradă. Și ce mai avem? Încrederea că o să fie bine... MÎine, există mîine, mîine e o zi bună de trăit. — Gata, bă, ho, terminați odată, vin acum! strigă Rică rîzÎnd. SÎnt stăpînul lor, nu se culcă pînă nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse virajul frânase instinctiv. Scoase un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată treaba de la capăt? Ar fi vrut să piară tot ceea ce ținea de el! Mâinile îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acceptați ca „ai ei“, aveau mai puțină însemnătate. O admira, o invidia și o compătimea pe Stella. Îi plăcea, o interesa și o enerva Alex. Ținea mult la Tom, în legătură cu care Brian avea sentimente atât de amestecate, dar ea își frâna afecțiunea, ca nu cumva Adam să încerce cea mai vagă undă de gelozie. Tom i se părea un băiat nesofisticat și cu totul inofensiv. Asemenea lui Brian, îl invidia pe Tom pentru veselia lui, dar îl invidia în numele lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atingea sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]