2,106 matches
-
sugestiile călinesciene. Poezia lui Goga se vrea regia unei suferințe ridicată la rang universal: este o suferință a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală de vers din Apostolul: "Ardealul n-are Dumnezeu" e în măsură să dea rezonanță extraordinară lamento-ului. Afirmația nu trebuie speculată în sensul transcendenței goale. Ar fi exagerat. Credința religioasă e fundamentală în poezia lui Goga. Dumnezeu pune la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor iubirii. 1003. Ce altceva poate să fie apă vieții decât o lacrima a acestei lumi? 1004. Numai visul poate să-ți povestească realitatea luminii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
idei și-a devenit ambasador printre cei buni printre acei ce faima fac românilor TIMP CIRCULAR Sunt avatar a tot ce-am fost și-a ce-o să fiu, Ființa plămădita din gânduri, vise, speranțe și uitare. Nu-s decat-o frântura de cuvânt, Din dialogul mut al Lui cu El însuși pe prea tristul pământ. ȘAPTE 7 zile, 7 stele, 7 pietre de hotar, 7 monezi de-argint tinute-n gură, creștinescului altar 7 Universuri ce nasc unul din altul firesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este desprins fragmentul de mai sus, și întreaga carte se rotesc în jurul acestei ,blestemate probleme insolubile" ce angajează deopotrivă viața și literatura autorului. Traseul biografic, expus sintetic, în câte un desfășurător existențial derulat rapid, sau, dimpotrivă, decupat în episoade și frânturi dilatate de memoria afectivă a protagonistului, se desenează în linie dreaptă, până la actualele porți ale îndoielii. Deși provine, într-adevăr, dintr-un mediu burghez, conservator, înrădăcinat în tradiții religioase și economice, cu gusturi literare îndoielnice (tatăl e un fervent admirator
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
etc., petrecute de-a lungul anilor, totul într-o construcție maraton de 50 de ore, apropo de aniversare. Așa am revăzut prezențe dragi pe micul ecran, emisiuni respectuoase pentru telespectatori (și în ce condiții se lucra pe-atunci!), reportaje, documentare, frânturi de spectacole... Le-am revăzut pe crainicele Sanda }ăranu, Lia Mărăscu, Delia Budeanu, Carmen Movileanu..., la emisiunea ,Meseria - vedetă", prezentată/moderată de Dana Războiu. Câtă frumusețe (la propriu), câtă distincție, cât respect pentru telespectatori! Le-am ascultat cu drag vocile
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
închipuiri. Poate mai grea încercarea, mai fără surle reușita, dar izbânda este adevărată. Iți împlinești destinul tău scriitoricesc, întregindu-1 cu împlinirea unei datorii. Am strâns în plicuri fișele. Am adunat în felurite dosare hârtiile cu ciorne, cu diverse însemnări, cu frânturi de gânduri rămase neduse până la capăt. Am trecut și folderul acestei cărți în fișierul sortit conservării. Arhiva proiectelor încheiate. Am terminat. Răsuflu iarăși ușurat. Și totuși... Și, totuși, ca niciodată, sentimentul dominant nu este de ușurare. Mai degrabă de părăsire
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
de departe încît, la pagina 161, eroul își imaginează cum ar arăta pagina de titlu a cărții pe care... o scrie, pagină reprodusă ,tale quale". Real i se pare naratorului (alter ego al autorului) doar ceea ce el ,inventează" pe măsură ce ,scrie". Frînturi de frază, episoade ale vieții cotidiene, sunt pe de altă parte consemnate arhivistic pe fișe și comentate cu intenția de a fi transformate în literatură, de a furniza eventual începutul unui roman sau al mai multora ce așteaptă să fie
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
sale, și se oprește din loc în loc pentru a respira miresmele și miasmele trecutului, partenerul ei de dialog se concentrează asupra episoadelor recente, focalizând și povestind, literalmente, diferite operații la care participă. Într-o parte avem, așadar, o recompunere din frânturi biografice, clipe fericite și momente triste venind în succesiune; experiențe, (dez)amăgiri, revelații ce dau, împreună, o viață și un portret interior. La celălalt capăt al firului invizibil, descoperim suferințe concrete, fizice, răni și malformații descrise într-un limbaj de
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
de familiaritate, și l-am întrebat dacă bolnavul avea speranțe să se mai întoarcă acasă. A dat din cap cu înțeles, spunându-mi că zilele îi erau numărate. După părerea mea, era imposibil ca poetul să nu fi înțeles - din frânturi de vorbe, priviri fugitive, aluzii și altele de acest fel - că nu va apuca să trăiască până în octombrie, când se anunța numele celui care va primi Premiul Nobel. Ceea ce-mi plăcea la el era curajul, dorința de a trăi
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
literar este însă perfectă. Pentru că în spatele acestui joc textual dez-eroizat, autorul optzecist poate spune lucruri de neimaginat despre adevărata substanță a regimului comunist. Fără să problematizeze și fără să exprime judecăți de valoare, el descrie într-o manieră behavioristă, din frînturi de realitate, absurditatea monotonă a traiul de zi cu zi în regimul comunist. De aceea, impresia ultimă lăsată de aceste texte este aceea de hiperrealism. Astăzi, ca și ieri, mulți dintre cititorii literaturii optzeciste sînt tentați să vadă dincolo de textualism
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
Pro Tv, precum în timpul meciului Steaua-Real, când microfoanele de fond preluau cu fidelitate urletele de pe stadion, iar de comentariile celor doi crainici s-a ales praful. Dar fiind nepotrivit să fiu ipocrit având în vedere că, adesea, se auzeau și frânturi ininteligibile de comentarii, "trebuie să spun" - sintagmă înregistrată la OSIM și obligatoriu folosită cam de toți reporterii de televiziune - că acestea (comentariile), metamorfozau în cuvinte fazele încâlcite (ca să nu priceapă Realul?), puse la cale de echipa noastră... Publicitate - documentar de
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
simboluri, același adevăr ezoteric fundamental. Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
de-a dreptul emoționat, surprins și înlăcrimat. Acesta a salutat publicul și a mărturist că sunt mulți ani de când își doresc să ajungă în fața lor. În timpul interpretărilor dedicate lui Freddie, pe cele trei ecrane amplasate au apărut imagini cu acesta, frânturi din concerte. Nu încape îndială că Freddie a fost prezent pe scenă, în gândurile și inimile tuturor celor prezenți în Piața Constituției. Luminile s-au mutat apoi pe Roger Taylor, care a interpretat una dintre cele mai apreciate piese ale
Queen + Adam Lambert în România – un eveniment extraordinar care ne-a demonstrat că și la noi se poate! [recenzie] [Corola-blog/BlogPost/96583_a_97875]
-
excepție, vorbesc sau devin niște sofiști. Un salon de spital, cârciuma sau o banală groapă de gunoi însuflețesc protagoniștii cu atari dispoziții. Firește că nu totdeauna banchetele, inaugurate de un autor cumva previzibil, dau soluții ingenioase. Poezia cotidianului misticoid și frânturile de retorică neconvențională se revarsă, întotdeauna, într-un discurs îndrăgostit. Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri este structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
cu ataș, un model de după război care se încăpățânase să reziste pe drumurile desfundate ale câmpurilor din Soreni, fu scurtă și accidentată. Accabadora stătea pe locul pasagerului, iar bărbatul care venise să o ia de acasă nu încercase nici măcar o frântură de conversație. Când sosiră la casa aflată în plin câmp, bătrâna coborî în grabă. Lătratul furios a doi câini le anunțase deja sosirea și, în prag, o femeie tânără, îmbrăcată cu un palton din stofă închisă la culoare îi aștepta
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
găselnița lui Răzvan Voncu. Fie că e vorba de anonimi, fie că ne referim la personalități cunoscute (Neagoe Basarab, cronicarii moldoveni, Nicolae Milescu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir), câteva zeci de personaje din l’Ancien Régime apar umanizate prin câte-o frântură de gest. Uneori absolut pasabil (ca în cazul lui Brâncoveanu, care consemna, pe marginea Foletului novel, până și micile intervenții stomatologice), alteori tragic convulsiv (ca în cazul Testamentului lui Negre, cel „scăpat de la tătari tăiatu și plenu de viermi”). Recursul
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
omagiu adus lui Mihai Șora se încleiază în pasta delirului: „cel mai frumos păr/ pe care l-am văzut vreodată/ nici măcar chip/ nu avea.// dar nici eu/ mîini/ care să-l fi putut/ mîngîia”. Firul poemului cedează. Un talmeș-balmeș de frînturi îl cuprinde, ca și cum un ins turmentat l-ar întrerupe, clipă de clipă, pe un orator, luîndu-i locul cu spusele sale fără șir, oratorul și cel care-l bruiază fiind una și aceeași persoană: „Dragostea mea/ de-ai putea vedea și
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
și cenușa asta? Cum să reproducem întâia lor ființă? Cum limba noastră ar putea să primească Fără blestem mamelonul sfânt? * Nu știu cât timp mai am încă în trup, Tăcerea vieții se insinuează Cu fibre smulse, voci ricoșând Din memorie în memorie, frânturi Aspre de nefericită bucurie. Și acum străfulgerarea Din clipa ce își închide ochii Surâde printre lacrimi. * Te am pe chip deasupra altor chipuri Prin care am fost viu. Nu măști, create de înfățișările Lumii celeilalte, acolo unde m-am născut
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
prieten de-al unui cuscru de-al unui fost coleg de grădiniță, pe care am văzut-o de două ori în viață (dintre care, o dată, într-o poză) are un amant. Cum? Pur și simplu, corelăm fără ajutorul rațiunii niște frânturi de informații și ne rezultă concluzia, care se și confirmă, la scurtă (sau lungă) vreme, printr-un divorț al prietenului prietenului cuscrului. Ne folosim, va să zică, intuiția. Există și o explicație științifică a acestui fenomen. Se pare că, la femei, “corpul
Avantajul de a nu fi prea bună prietenă cu logica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18565_a_19890]
-
Fisiune nucleară versus H&M și țoale Simona Tache Vorbeau colegii mei, azi, după ședință, despre fizica nucleară. Va redau frânturi, cât am apucat să notez: îl pui acolo, si se evaporă e un termos fără dop tu ai văzut “aer lichid”, nu? da, aveam la laboratoare dacă turnai pe jos, începea să ningă în camere la vreo cinci atmosfere e
Fisiune nucleară versus HandM şi ţoale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18570_a_19895]
-
meu, ușor rușinat, mai mult bulversat de întrebare, exclama: “Aaa, acum o oră!”. “Va rog domnule, luați loc pe ultimul scaun...” Asistență a plecat înspre ușa doctorului râzând în hohote, iar prietenului meu cred că i-a sărit și ultima frântura de somn între timp. ” Codrin: “În birou, cu colegul de birou, tensiune maximă, termene limită de la sediul central...ce mai...belea. Intra șeful local și ne adresează o solicitare complet idioata, neprotrivita cu momentul... iese dar lasă ușa deschisă...eu
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
odihnii,oprindu-mi gândul Printr-un declic viața mi se arătă, Devin clipa,observatorul ei tăcut. Mă plimb pe-alei de amintiri Ciudat,le simt străine mie De ce oare s-au schimbat acum? Lumina cade altfel-n asfințit Reliefuri din frânturi de zile Mă apasă cu-a lor umbră. Desfac ceru-n rugă să primesc O mană a Tatălui ceresc! Adormite cad frunzele de ani, Resemnate sărută cu gratitudine Pământul, Ele descoperă frumusețea din Rai, Pe care-am uitat-o ,ignoråndu-mă
FLORI DE VIAȚA-N ASFINȚIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373691_a_375020]
-
clipa vie vreau s-o consum în armonie să gust din mierea de salcâm, pe-al dragostei dulce tărâm . Drumețule, mai lasă-mi zarea să văd cât mai departe cărarea vreau să colind prin univers, să-ți cânt pe note, frânturi de vers. Drumețule, mai lasă-mi speranța, furtuna din mine înclină balanța mă ard în suflet - săgeți de foc, sentimentele sunt joc de noroc. Drumețule , ascultă-mi povestea, să duci tu cât mai departe vestea să scriem în prolog ,o
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
nopțile, spărgând liniștea cu vaietul lui agresiv. Doresc să nu mă gândesc la nimic; încerc să-i impun gândului aceeași nemișcare cu a trupului, legănat ca o coajă de nucă pe ape. Din când în când un vers sau o frântură de cântec mi se strecoară subversiv în minte - pur hazard - și buzele, animale docile, o repetă o vreme în neștire: ...Meduzele, când plimbă sub clopotele verzi... Meduzele când plimbă... sau Nous avons toute la vie pour nous amuser, nous avons
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
apele căruia se aprindea soarele în amurguri roșii ca focul. Notasem într-unul din caietele din vremea aceea că „o iubeam, mă gândeam să scriu despre ea odată, altădată, în altă viziune a lumii”. Timpul acela a venit acum. Însemnasem frânturi ale întâlnirii noastre, fără să readuc în lumină faptele sau numai iluziile ce-au urmat și care mă fac s-o mai aștept pentru că nu m-am împăcat nici azi cu plecarea ei definitivă. Pentru că mai cred și acum că
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]