680 matches
-
schimb, de "bărbați îmbrăcați în haine slinoase" și (motiv predilect, devenit clișeu) "unguroaice durdulii". Unele amănunte rămân, totuși, pur decorative, fără alt rol decât acela de a fixa cadrul și de a sugera atmosfera. La hotel, un "gligan îmbrăcat în frac" te conduce în odaia, inevitabil, "proastă", mobilată cu "un enorm pat de lemn, pe care trebuie să te opintești ca să te poți sui". Dar, odată retras la adăpost, călătorul uită de necazuri și se arată dispus să încerce finalmente, de la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii, pieptul deveniră libere, ușoare, uitarea cuprinsese trupul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea colegul. Ți-am văzut bagajul deja făcut. Mi-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putut, zbughind-o către bănci. A urmat plậnsul și scrậșnirea dinților, căci domnul ne-a “altoit” frumușel pe toți. Ariton rămăsese acolo, în cușca lui de sufleur dar el mai avea un frate în clasă cu noi: - Cậșule, unde-i frac’tu? izbucni nervos Domnul. Deodată, cupola magică a sufleurului începu să se miște, iar Ariton dezechilibrat ca un om beat, din cauza întunericului, alerga bezmetic prin clasă, căutậndu-și locul în bancă. Domnul a apucat nervos clopoțelul greu de aramă, cu coada
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
într-o epocă în care a fi un mare poet nu mai este, pur și simplu, posibil. Și, tocmai fiindcă nu mai era posibil, el l-a impersonal, așa cum odată Mateiu impersona un dandy de mult dispărut plimbîndu-se scorțos, în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș) era reprezentată de redingotă și de jachetă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sînt lungi, acoperind bine glezna și chiar jumătatea superioară a gambei. Reverele sînt scurte, iar gulerele adeseori de catifea. Apare și aici buzunarul exterior (ca acela de la jachetă) care adăpostește batista albă fină. Cămășile sînt din mătase, dejalenă sau poplin. Fracul (purtat cu papilon alb) și smochingul (purtat cu papilon negru), cămașa albă din pichet scrobit și pantofii negri de lac constituie ținuta obligatore de seară, chiar atunci cînd se cinează (supează) în cadrul familial. Vara domnii se îmbrăcau în haine albe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
John Beeton. *************** Ne cerem scuze cititorului, dar trebuie să mărturisim că de peste o jumătate de veac ne irită să constatăm cum, la dineurile de gală la Curtea Angliei, dar și la alte Curți Regale mai modeste, în timp ce amfitrionii bărbați poartă frac și decorații, iar reginele (mai ales Elisabeta II) își onorează gazdele purtînd diademă, alte bijuterii, ordine și decorații, președinți ai unor state socialiste sau (pretins) social-democrate țin să facă o notă total discordantă vestimentar, probabil dintr-un gest calculat de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la vremea aceea ministrul Culturii, povestea într-un cerc de prieteni intimi cum, în tinerețe, participînd la Balul Operei din Viena (și azi unul din evenimentele mondene ale anului cultural vienez), a constatat că era singurul care purta jachetă în loc de frac, devenind din această cauză centrul atenției generale. ** Joben este un cuvînt românesc și derivă de la numele unui pălărier francez din București, Jobin. Churchill a purtat joben pînă către anii '30, iar Chamberlain pînă la moarte. *** Cuvîntul este contribuția Franței la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
să-i sperii nițel, crima cu premeditare e o infracțiune capitală. Aproape sigur atunci când la mijloc sunt și foarte mulți bani. Am văzut cândva un bărbat decapitat - la Închisoarea de la lacul Ploetzen. Goelpl, gâdele, poartă chiar și mănuși albe și frac atunci când Își face treaba. O chestie care te unge la inimă, nu credeți? Aruncă arma, Herr Gunther, dacă nu ți-e cu supărare. Vocea din ușă era răbdătoare, dar condescendentă, ca și cum i s-ar fi adresat unui băiețel neastâmpărat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei! Am o iubită, Sue pe ea o cheamă și de i-o tragi sub coadă, te stoarce rău de zeamă. Hei! Hei! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ridicat și politicos pe care îl folosea când vorbea cu portarul sau la curățătorie. Russell o cuprinse ușor de talie și o conduse spre ușa de la intrare. I-a întâmpinat imediat un bărbat de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în frac, care păru să-l recunoască pe Russell. Au discutat câteva clipe în șoaptă, maître d’ aplecându-se spre Russell, apoi amândoi bătându-se pe umăr. O clipă mai târziu, acesta îi făcu semn unei tinere într-un costum mulat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau caricaturi, Îl făcea Nell Cobar, „unchiul Sam” cu joben și frac și pantaloni vărgați și stătea pe o cruce dintr-un cimitir ruinat și devastat de bombe care nu mai știi dacă era Coreea, China, Cuba sau Zanzibar. Sunt multe țările lumii. Și multe, războaiele. Sunt multe și cimitirele, ruinate, devastate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strigă jovial, cu chipul strălucitor ca soarele: - Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă. - Am înțeles, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui e târfă și chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă a cepei. După o drumeție mai lungă prin pădurea de conifere și foioase, întunecată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
final, făcut cu Champagne, a mers pe mâna Înmănușată a doctorului Montenegro. Peste tot dădea În clocot epigrama, dacă nu Franz și Fritz. Vecinul meu de masă, așezat Într-un colț al ei, chiar unde Tantalu’ ăla de spaniol În frac ne-a lăsat fără felu’ trei, s-a nimerit să fie un tânăr provincial numai moderație și prudență, care n-a ajuns niciodată la căile de fapt, pe când io-mi dădeam talente cu privire la artele plastice. Să recunoaștem că, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în capul oaselor, cam palidă și respirând greu. Avea febră mare. Nu-i era foame, dar îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar că va veni cât de curând. Am ajutat-o pe Fiona să se urce în pat. Respira superficial, dar mai bine. M-am întors în apartamentul meu, am oprit cuptorul și am stins lumânările. Pe urmă mi-am scos fracul și m-am întors să stau cu ea. Era atât de frumoasă... Doctorul a ajuns pe la zece și un sfert. Am încercat să mă înfurii pe el pentru că venise atât de târziu, dar mi-a fost greu pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șoc de alarmă văzând ce se întâmpla în biroul lui, acel șoc nu s-a citit în ochii lui. S-a uitat cu atenție, asigurându-se că n-a interpretat greșit imaginea. Dar era suficient de clar. Un bărbat în frac era aplecat asupra biroului lui. Reușise să deschidă broasca și un set de hârtii era întins pe tăblia biroului. Bărbatul avea o cameră mică de luat vederi și înregistra încet, plimbându-o pe birou, conținutul fiecărui document. Când termină, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la mașină și ne-a deschis portiera, iar Emily a coborât. M-am Întrebat de ce nu lăsam pur și simplu Cartea și hainele la el. Din câte știam eu - și nu știam prea multe, mai ales despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]