58,766 matches
-
în franceză. A publicat, la Ed. Le Pont de l’Epée, în 1987, sub pseudonimul Daniel Boc, volumul Poèmes à retardement și la Ed. Arcam, în 1995, altă plachetă de poeme, Herbalies, semnată Constantin de Chardonnet - ambele remarcate de critica franceză. l Acasă a debutat abia în 1999 în volum, cu o selecție din poeziile sale scrise în românește, Neume (Ed. DU Style), căci tot ce oferise Editurii Cartea Românească în anii ’70 fusese respins de cenzură. Poate și din cauza tirajului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
jumătate dimineața. Vei bea aceeași cafea, cu ochii pierduți pe pereți. Vei pleca la birou cu troleibuzul 79, unde vei nimeri în spațiul liber din preajma singurului călător care nu folosește deodorante. Vei coborî la Piața Spaniei. Vei trece prin fața Institutului Francez. În fața avizierului îți vei face încă o dată planul să vezi Pianistul deși nici tu nu ești convins că entuziasmul te va ține pînă la ora 18,00. Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-o zi, ne-
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
New Europe College -București. Am descoperit cu mult timp în urmă un articol al lui Italo Calvino intitulat Ochii bufnitei, apărut în La Repubblica, în 1980, cu ocazia comemorării lui Gustav Flaubert. În aparență, nimic deosebit. Un elogiu adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț juste, sau
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
un text, cuvîntul, cu nonconformismul asumat. Primesc adesea vești despre el, citesc în presa lumii despre montările lui. Mereu simt că sînt și eu, prin el, mai importantă, mai vizibilă pe acest pămînt. Despre spectacolele lui de la Paris, de la Comedia Franceză, îmi povestește cel mai adesea tot George Banu. Savurez ideile regizorale ale lui Andrei din detaliile care pigmentează discursul lui Biță. Mă simt, în felul acesta, mai aproape de ei, de anvergura cu care își deschid brațele ca să cuprindă și apa
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
e nevoie s-o spun, de doi bani. Versurile sunt atât de goale încât s-ar putea spune în glumă că poezia lui este... indecentă. Citindu-le mi-am adus aminte de o frază a lui Sartre în care scriitorul francez spunea că oamenii au abuzat în așa măsură de numele Domnului, încât ar trebui pentru o perioadă interzis prin lege. Intențiile lui Nicolae Sinești, exprimate în prefață, sunt onorabile, splendide, sublime, dar poetic vorbind sinistre. În ipostaze megalomane ( "o Rază
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
din epoca Charles de Gaulle și trecuse pe lîngă materializarea unei utopii atît de pervers instrumentată politic. Totuși, intelectualii nu muriseră. Franța rămînea o mare putere, ea continua să exporte cultură. Cît de catastrofală a fost ultima tranșă de teorie franceză exportată cea cumpărată de americani numai astăzi se poate calcula, cînd ceea ce a fost vîndut a ajuns ușor să fie acaparat și incorporat culturii anglo-saxone care, apoi, s-a întors să colonizeze ceea ce mai rămîne valoros din cultura franceză. În
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
teorie franceză exportată cea cumpărată de americani numai astăzi se poate calcula, cînd ceea ce a fost vîndut a ajuns ușor să fie acaparat și incorporat culturii anglo-saxone care, apoi, s-a întors să colonizeze ceea ce mai rămîne valoros din cultura franceză. În anii ’50, așadar, apar Noul Roman și ideologii lui, sau alții, aflați în margine. Printre ei, cel mai abil, poate, Roland Barthes, califică operele proaspătului curent în modul cel mai surprinzător și le conferă o aură la care autorii
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează cu un Zeitgeist dezabuzat, nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern, și nu al oricăruia, ci numai al aceluia care, dacă tot s-au terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să se întoarcă acasă. s-a născut la sat Cred că succesul literaturii de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea în care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară în ficțiunile franceze, simptomatică în același timp: pentru moartea "subiectelor mari", pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
trupului, singur element autentic al ființei, cu atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o înfrîngere a marii culturi europene
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care îl ocupa deja în limba română cuvântul icoană: care evocă inevitabil alt registru stilistic și alte conotații, contrastante cu cele tehnice. Ca și în engleză, în alte limbi occidentale franceză, spaniolă, italiană existau înainte de impunerea terminologiei informatice cuvintele icône, icono, icona cu sensul semiotic și cu cel pictural: doar că în acest ultim sens uzul respectivelor cuvinte era limitat la spațiul religios bizantin. Poziția lor în limbă nu este deci
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
sfîrșit, zidurile despărțitoare au căzut, iar Sylvie, buna prietenă a imigrantei cehe, îi dă de înțeles acesteia că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
este a tuturor emigranților și implicit și cea a lui Kundera. El acostează din nou pe țărmurile istoriei ambarcațiunea numeroaselor digresiuni pe care le face pe parcursul romanului. Comunismul s-a stins în Europa la exact două secole după izbucnirea Revoluției Franceze, ce a adus pe scena istoriei europene figura Emigrantului, a marelui Trădător sau Martir. Anul 1989 a scos de pe scenă personajul și astfel scrie Kundera „marele cineast al subconștientului colectiv a pus capăt uneia din cele mai originale producții ale
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Ion Pop Sub acest titlu a apărut de curând, în limba franceză, la editura L’Harmattan din Paris, o carte a profesorului Gavin Bowd, de la Universitatea scoțiană St. Andrews. Paul Morand et la Roumanie nu e prima sa cercetare dedicată relațiilor franco-române: în anul 2000, el tipărise volumul France-Romania: Twentieth-Century Cultural Exchanges
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
iar apropierea de acest spațiu de interferențe culturale se dovedește profitabilă și pentru noile incursiuni, servite de asemenea de studiile sale precedente, dedicate lui Louis Aragon: de la suprarealism la realismul socialist (în colaborare, 1997) sau relațiilor dintre comunism și intelectualii francezi (L’Interminable enterrement. Le communisme et les intellectuels français depuis 1956 Înmormântarea interminabilă. Comunismul și intelectualii francezi, din 1956 încoace, apărut în 1999). Cele o sută cincizeci de pagini consacrate lui Paul Morand și României se vor un studiu obiectiv
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
asemenea de studiile sale precedente, dedicate lui Louis Aragon: de la suprarealism la realismul socialist (în colaborare, 1997) sau relațiilor dintre comunism și intelectualii francezi (L’Interminable enterrement. Le communisme et les intellectuels français depuis 1956 Înmormântarea interminabilă. Comunismul și intelectualii francezi, din 1956 încoace, apărut în 1999). Cele o sută cincizeci de pagini consacrate lui Paul Morand și României se vor un studiu obiectiv al acestei secvențe importante din biografia celebrului scriitor, îndeajuns de controversat în țara lui din cauza adeziunilor politice
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
lumii românești cu care vine în contact, diversificată și pitorească, schițată cu evidentă simpatie, ar prelungi mai mult sau mai puțin manifest și unele clișee de gândire ale prozatorului-diplomat. Cercetătorul nu uită citind ecourile din presa vremii că viziunea scriitorului francez asupra Bucureștiului și a României n-a fost primită cu prea mare entuziasm de români, care o găseau superficială, fugitivă, prea tentată de elementele de "șoc" publicistic. Fundalul de epocă schițat în capitolul următor, intitulat Fuga înainte, capătă relief din
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Fuga înainte, capătă relief din nou datorită apelului la documentele legate de familia Morand (îndeosebi corespondența Elenei Morand) și la cele oferite de memorialiști. Starea de criză politică, alunecarea spre dictatură, ascensiunea forțelor fascizante, pro-naziste din țară, ca și prezența franceză la noi ( apreciată, aceasta, destul de surprinzător, ca declinantă după Marea Unire din 1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță, de la din nou, Matyla Ghyka, atunci ambasador
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță, de la din nou, Matyla Ghyka, atunci ambasador la Londra, la Ernst Jünger, sau la Jean Mouton, director al Institutului francez din București. Cuplul Hélène-Paul Morand nu scapă de eticheta colaboraționismului, simpatiile lor pentru Hitler sunt în afară de îndoială, adeziunea la politica guvernului de la Vichy e certă (exemplele din articolele scrise atunci de Morand sunt edificatoare), însă imaginea se nuanțează totuși, căci
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
1939, pe la Galați, ca membru al Comisiei Dunării și că, sub ocupație, dirijase comisia de cenzurare a filmelor numită de guvernul de la Vichy. În orice caz, când sosește la București, în iulie 1943, scriitorul diplomat are sentimentul că o prezență franceză mai consistentă este dorită tocmai pentru a o contracara pe cea nemțească, membrii misiunii de la Institutul Francez sunt majoritar pro-gaulliști, iar semnalele din presă (e citat, de pildă, Pamfil Șeicaru) sugerează că, în ciuda alianței româno-germane, simpatiile pentru Franța rămân profunde
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]