9,707 matches
-
cu zeci de citate și exemple, demonstrează această realitate". Vectorul antireligios al concepției în cauză stă în atenția specială a cercetătorului: "iluminismul ardelean nu a fost numai religios, a fost și laic. Prin acest culoar au venit traduceri din laici francezi și germani. O carte foarte raționalistă a lui Șincai, publicată relativ recent, în perioada ceaușistă. Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, era o prelucrare. Dar o carte profund laică, profund antitradiționalistă. Ce poate fi mai modern?". În descendența iluminismului se
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
întrecând până și faima manevrelor militare ce aveau loc din când în când în împrejurimi... Într-o bună zi, un scamator, un mare iluzionist din stirpea bucureșteană, anunțase pe niște afișe mari lipite pe obloanele prăvăliilor că împăratul Napoleon al francezilor avea să le facă urzicenenilor o vizită pe data cutare, la orele cutare, în punctul de atracție al eroilor cinstiți de patria română. Era într-o duminică. O ploaie violentă căzuse de dimineață. Lumea înota prin noroiul gras, noroiul bărăgănean
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
zbat mii de kilometri să-și depună icrele undeva în lacul Frazier din nordul Alaskăi. Eseu fantastic... Tot timpul, urmărind documentarul, am în fața ochilor rugbiștii români căznindu-se, cu mari eforturi, să depună balonul țuguiat pe linia de fund a francezilor, să înscrie eseul. O zbatere la fel de dramatică și de pasionantă ca a somonilor jupuiți, schimonosiți, jigăriți, desfigurați de marșul lor îndărătnic de a ajunge la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
să plece și ei pe alte meridiane peste 20-30 de ani. Sub zodii mai bune pentru România, ei ar fi rămas în patria lor, și poate, aidoma ca în secolul al XIX-lea, s-ar fi stabilit în țara noastră francezi, italieni, germani - din rândul cărora a venit la București, în jurul anilor 1850, Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei școli de sculptură românească prebrâncușiană. Fiul acestuia, Frederick Storck - tot sculptor - i-a fost apropiat lui Constantin Brâncuși, de la care a
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
inima ei largă: n-a dispărut bine unul dintre ei, chemat de Dumnezeu sau de alte obligații, pe meleaguri străine, că-și declară aceeași dragoste veșnică celui menit să-i ia locul. Inspirîndu-se din experiența faimoaselor saloane ale secolului 18 francez, idealul ei în viața, steaua ei polară, mobilul ei major rămîne de a deveni o Madame Récamier sau o marchiză du Deffand a Askelonului. De fapt este o internaționalistă care se ignoră: dacă la ultima ei serată n-a strălucit
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
citit în Jurnalul lui Sebastian pagina celebră despre felul în care un comunist ca Belu Silber și un legionar ca Mihail Polihroniade se întîlneau în aceleași medii din Bucureștii anilor '30, spre marea surprindere a lui Léon Pierre-Quint, un critic francez astăzi uitat, aflat în trecere prin țara noastră. Știam mai demult, din alte mărturii, că situația relatată de Sebastian nu era singulară. Sebastian însuși ținea la Nae Ionescu și-i ceruse prefața la De două mii de ani, era prieten intim
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
Eco, Minunea Sfântului Baudolino, trad. Sorin Mărculescu, Humanitas, București, 2000, 177 pag. Fericirea? Cea mai mare corvoadă! Dacă Eco se salva prin umor de capcanele alienării contemporane (micuțe, ele, dar multe), lui Pascal Bruckner îi vine mai greu să râdă - francezul exersează în schimb, într-o bună tradiție, zâmbetul nimicitor. Miza este, oricum, mult mai înaltă: fericirea. Nu cumva e ea și cea mai înaltă? Ei bine, nu. Goana contemporană după fericire pare să aibă, la o privire atentă, tocmai efectul
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
în lumea ocupată. Adevărul e că nu puteam să public tot ce voiam cînd trăiam în lumea ocupată. Dar de scris, am scris întotdeauna ce-am vrut. Cum vă raportați la literatura americană? Cred că-i iubiți mai mult pe francezi, recunoașteți! Întîi de toate, trebuie să fac o precizare: cea mai importantă influență asupra momentului în care am deschis ochii întru literatură a avut-o mama mea, Maria Magdalena Popa-Levandovschi, doctor în medicină, pianistă de concert, traducătoare a lui Rainer
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
12 ani, anul de grație 1961, îmi aduc bine aminte, fiind în vacanță la Olănești, unde biblioteca publică era înțesată de traduceri din literatura sovietică (oroare indusă firesc din familie!) dar și rusă, am avut revelația lui Cehov și Gogol... Francezii au venit la început din biblioteca de acasă și mult mai tîrziu sistematic, cînd eram în facultate. Fiind la Română-Franceză, am urmat traiectoria unei școli încă destul de bune, devorînd Malraux, Gide, Maurois, Proust dar, mai ales atunci, noul val francez
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
efectiv în orice orășel...) Pe de altă parte, am văzut sub o altă lumină subtilitatea umorului lui Mark Twain sau profunzimea analitică a lui Faulkner, alegorismul lui Updike. Mă întreb, unde mai rămîne loc să-i "iubesc mai mult pe francezi"? Colecția literară universală a fiecăruia dintre noi cred că nu cunoaște neapărat, cum am înțeles, în timp, de la tata un "cititor" în toată puterea cuvîntului!, granițe naționale. De cînd trăiesc în America, de pildă, îi înțeleg poate mai bine pe
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Haider e un nume ce apare des în relatarea călătoriei lui Jacques Le Rider în România și la Cernăuți; e perioada boicotului internațional la adresa unei Austrii unde F.P.Ö. participa la guvernare, și ziarele din care își ia informațiile germanistul francez sunt scena înfruntărilor de opinii între cei care condamnă alianța cancelarului Schüssel și cei care acuză Uniunea Europeană, neînțelegătoare și nedreaptă față de Viena. Pentru cei care cunosc participarea profesorului la Bookarest 2000, notațiile din jurnal completează interviurile pe care le-a
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
delegați ai centrelor PEN din Anglia, Franța, Norvegia, Portugalia, Republica Moldova, Slovenia, Ungaria, Bulgaria, Israel, un membru al Centrului PEN catalan și unul al Centrului PEN maghiar din România. Din partea conducerii PEN-Clubului Internațional au venit doi vicepreședinți, englezul Francis King și francezul Alexandre Blokh, precum și secretarul general, suedezul Terry Carlbom. Avîndu-se în vedere tematica dezbaterii, a fost invitat și un reprezentant al Consiliului Europei, directorul departamentului Itinerarii Culturale Europene, Michel Thomas Penette. Ca proaspătă membră a acestei organizații, am asistat pentru prima
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
rău. Ce nu înțelege românul de rând (și, din păcate, nici politicianul de rând) e că străinătății (dacă e să acceptăm acest termen vag) nici măcar nu-i pasă de noi! Pentru belgianul, olandezul sau neamțul obișnuit, ba chiar și pentru francezul dominat de triada métro-boulot-dodo, adică pentru cel majoritar, România e doar un nume din manualul de geografie. Destinul popoarelor - să fie clar! - e stabilit de mâna de profesioniști (politicieni și oameni de afaceri) pentru care toate aceste lucruri au importanță
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
Cronicar Borges sau întîlnirile întîmplătoare Cronicarul a făcut, de data aceasta, o plimbare ceva mai lungă, dar cu pauze, prin paginile gazetelor. Francezii au o expresie pentru asta: à bâtons rompus. Am putea-o traduce în mai multe feluri, niciunul satisfăcător: cînd și cînd sau pe ici-pe colo, cu ideea la nimereală, fără continuitate (nici în timp, nici în spațiu). A cules, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
răspîndește pe aceeași treaptă cu animalele. Franceza deosebește și între cancan (măcăitul rațelor) și potin, o bîrfă ce nu e neapărat calomnioasă ori înjositoare și se referă mai ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat din god-sib, adică nașă. În rusă, "umblă vorba că" se spune "babușca scazala", adică "bunicuța a zis că" Cumetre, nașe, vecine, bunice: o întreagă tradiție europeană - un zvon persistent - unește strîns femeile și bîrfa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
Picon am comunicat foarte bine, s-a legat chiar un fel de prietenie. M-a invitat de cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă, deloc sărăcăcioasă, plină de tablouri ale unor mari pictori ai secolului XX francez. Și, ca din orice atelier cu acoperișul de sticlă, se vedeau de acolo acoperișurile celorlalte case pariziene, cu o mare deschidere spre panorama Parisului. Era deci o atmosferă foarte intimă și acest om avea un fel de tandrețe care permitea
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
România, în centrală, dacă în București n-a fost în stare. Mai mult ca sigur că cele întîmplate la Ambasada franceză va fi făcut să tresară cîteva piepturi de aramă din Ministerul de Interne român, de satisfacție că au și francezii pe Garcea al lor, care n-a fost în stare să-l recunoască pe "inubliabilul" Pașcu. * Potrivit ideii dragă autorităților române că totdeauna e mai bine mai tîrziu, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare înaintat de prim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
fac cu grijă, știu că am șansa să conserv în interiorul poveștii și semnele lui Dumnezeu. Cred că în Marfa și banii, în povestea lui Ovidiu, există semnele compromisului, există semnele păcatului și nu mi se pare că par hasard criticii francezi, exagerînd poate, dar fără să se înșele, au trimis, în comentarea filmului la Festivalul de la Cannes, la un pact cu diavolul. (Continuarea "Manifestului" într-un număr viitor)
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
puține pe cît am fi tentați să credem, judecînd după ce ne-a mai rămas astăzi din ele. Atît doar că, ceea ce noi am numit, mai ales prin secolul al-XIX-lea (dar și înainte, sau după) grădină nu semăna deloc cu ceea ce francezii înțelegeau, în secolul al XVII-lea (epoca de grație a grădinilor lor), prin jardin. Pare un fapt paradoxal că un dat pe care l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde, dar paradoxul acesta nu
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
de gîndire ce ne-a lăsat moștenire atîtea spații verzi cît se ne întrebăm dacă am avut, vreodată, grădini. Dolores Toma - Despre grădini și modurile lor de folosire. Polirom - col. Plural. Iași - 2001. 240p. O țară soră România, care, pentru francezi, e o țară soră...cu un destin nefericit ...o națiune sacrificată...figuri de martiri și de sfinți...costumul țăranilor e curat și mîndru...victimă a străinilor ce -au invadat țara...ospitalitate... Traduc din franceză, în dezordine, cîteva dintre locurile comune
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
anume punct de vedere: antologia aceasta pornește, fără a fi o reeditare, de la o mai veche selecție de texte pe aceeași temă, Les français et la Roumanie, apărută în Bucureștiul interbelic, în 1937. Autorii ei erau nu români, ci doi francezi, Paul Desfeuilles și Jaques Lassaigne, hotărîți să manipuleze discursul francez despre România în favoarea românilor. La Roumanie vue par les français d'autrefois - choix des textes et notes par Paula Romanescu. Editions de la Fondation Culturelle Roumaine. Bucarest - 2001. 328 p.
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
istoria și miturile acelor țări pe cât am fost cu România. Dacă criticii mei români ar citi acele articole, poate că asta le va ușura suferința. Fiindcă veni vorba, ar fi interesant de comparat corespondența mea cu oameni din aceste țări - francezii, în special, împărtășesc aceeași exagerată sensibilitate la comentariile străinilor. în acest sens, vechea alianță București-Paris e fermă! D.R.P.: Acceptând o parte a criticilor (de exemplu, amănuntele istorice), credeți că imaginea de ansamblu a articolului "România: la fundul grămezii" ar fi
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
a cules, în consecință, cîteva premii cu ecou: The John Llewelyn Rhys Prize, Le Prix du Meilleur Livre Etranger, The Writers' Guild Best Fiction Award și Le Prix Médicis. Faptul că două dintre aceste distincții i-au fost oferite de francezi spune multe despre calibrul epic al lui Coe. Cu puține excepții (Julian Barnes, Peter Mayle), amabilitățile schimbate peste Canal strălucesc prin absență. Ca să fii englez și să te premieze francezii, trebuie să ai și har, nu doar talent. Capitol la
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
că două dintre aceste distincții i-au fost oferite de francezi spune multe despre calibrul epic al lui Coe. Cu puține excepții (Julian Barnes, Peter Mayle), amabilitățile schimbate peste Canal strălucesc prin absență. Ca să fii englez și să te premieze francezii, trebuie să ai și har, nu doar talent. Capitol la care Jonathan Coe stă grozav. în prima fază a carierei lui literare încap trei cărți: The Accidental Woman (Femeia întîmplătoare, 1987), A Touch of Love (Un strop de dragoste, 1989
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
învață limbi străine, iar bărbații americani se "feminizează" pentru că le lasă. Ele, oricum, tot despre rochii și mese în societate vorbesc tot timpul. Ei, despre știință și artă. Bărbații italieni, despre care plana suspiciunea că ar fi mai virili decît francezii, sînt denigrați ca fiind caractere slabe, și în stare să discute numai despre cai. Autorul se plînge că ieșirea femeilor din casă și participarea la "toate acele primejdioase picnicuri, excursii și banchete care nu le erau îngăduite" înainte este sursa
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]