529 matches
-
Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: "Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
simțul umorului, imaginația și tandrețea. • Calitatea pe care o prefer la o femeie: bucuria lucrurilor mărunte, dar și inteligența, vocea plăcută și mîinile frumoase. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: intransigența (inclusiv față de defectele mele), dar și fidelitatea, franchețea și atașamentul deplin. • Principalul meu defect: credulitatea, dar și introvertirea (combinată cu introspecția), romantismul și microfobia. • Ocupația preferată: regizor de film sau de teatru (eventual: medic psihiatru). Visul meu de fericire: este o expresie inventată, se pare, de oameni nefericiți
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pe care, cum e de așteptat, nu fac decât să îl consemnez în aceste pagini, care reflectă discuțiile pe care le avem în sala de curs, împreună cu tinerii colegi de la masteratul de Comunicare și mediere în conflictele sociale. Merită remarcată franchețea cu care profesorul Griffin marchează obiectivul principal al "rudelor sărace" ale profesorilor de literatură engleză: acela al emancipării, al ieșirii, deci, de sub "tutela" acestora din urmă și al afirmării unei identități proprii, autonome. În loc de a rămâne în posturi defensive, argumentând
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în detrimentul tuturor celorlalte posibilități. Ne punem, desigur, întrebarea, dacă Edwin Black însuși ar fi de acord cu acest tip de explorare a posibilităților critico-retorice pe care le-a lăsat moștenire simbolică generațiilor viitoare, în special pentru că ne amintim, cu siguranță, franchețea și hotărârea cu care acesta din urmă elimina, pur și simplu, neo-aristotelianismul, ca posibilitate critico-retorică pe scena cercetării, atâta timp cât acesta nu putea da seama de adresa de la Coatesville sau de alte astfel de acte oratorice remarcabile. Însă ce mai observăm
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
înaintează către "un ton mai pasional"272, în încercarea președintelui de a se folosi de repetiții pentru a "întreprinde o perorație cu adevărat elocventă"273. Astfel, încheie Hill, dacă primele două părți ale discursului lui Nixon sunt dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează "gravitate și impresionabilitate"274. Această ultimă parte, estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului - adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
voință"550. În rezumat, notează William Lewis, cel de al doilea discurs inaugural al lui Reagan se bazează pe o poveste (mitică) despre origini și destinul libertății. În narațiunea sa, cum am văzut, președintele american descrie, clar și cu toată franchețea, consecințele nefaste ale renunțării americanilor la propriul destin, fie și provizoriu, din cauza deturnării atenției dinspre ceea ce este vital națiunii americane din perspectiva înaintării istoriei sale pe calea prescrisa de mit. Astfel, Reagan definește valorile absolut necesare menținerii pe cale - unitatea, libertatea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele lor repetate îi sugerară autoarei că pronunțarea suna, poate, prea sentențios. Ultimul lucru pe care l-ar fi dorit ar fi fost să-l rănească și mai tare pe omul de lângă ea printr-o franchețe excesivă, așa cum fusese cazul la ultima lor întrevedere de dinaintea rupturii. Și, afară de asta, cum e de fapt omul nu se poate ști niciodată... Așa că preferă să se limiteze la comentarii fără caracter personal. "A primi fără să dai e strivitor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
desprinde de evoluția omului total, educația „trebuie să cuprindă viața integrală a individului”, școala, dar și viața extrașcolară unde copilul Învață să-și stăpânească impulsurile. Și dă exemplul colegiilor englezești, unde tinerii „Învață” relațiile umane și atitudinile sociale: curajul, lealitatea, franchețea, umorul, cinstea, Încrederea, setea de ideal. O educație totală, conectând instrucția și educația. Al doilea raport, „Știința ca bază de premenire a omului” (1944) a fost redactat În climatul de ură declanșat imediat după intrarea tancurilor sovietice. Presa comunistă cerea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în serios, să o consolidăm, să o desăvârșim. Cât privește credința dlui Iliescu, după care România ar aparține Europei Centrale, fiindcă ea se află, echidistant, la 2000 de kilometri atât de munții Ural, cât și de Atlantic, scuzată fie-mi franchețea, mi s-a părut mai degrabă logica unui topometru ori a unui... geolog, decât declarația unui om politic cu experiența președintelui român. A doua nedumerire ține de reformele interne. Ce reforme? Deși dl Iliescu a menționat, pe bună dreptate, faptul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
azi a fostului președinte privind lipsa de reacție a societății civile față de erori ale puterii este o farsă de prost-gust. Sau nu avem de-a face cu același Emil Constantinescu care, pe vremea mandatului prezidențial, a încercat, scuzată fie-mi franchețea, să-i pună cu botul pe labe chiar pe „civicii” Domniei sale, când aceștia numeau drept inacceptabile unele din șușele politice în care se implicau dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale? În ceea ce o privește, societatea civilă, în numele căreia a reînceput să tune
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vedea nicio legătură între actul sexual și romantismul ei (pe care uneori îl considera desuet) și consideră actul sexual că pe un fel de gastronomie; ceva despre care se putea discuta că despre un meniu oarecare. Afișa mereu o oarecare franchețe când era vorba despre sex, desi acest lucru o făcea să piardă din farmecul unei eventuale mari iubiri. Părțile corpului bărbătesc erau pentru ea substantive comune, iar acțiunile erau verbe, se simțea mereu obligată să le analizeze minuțios fără a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând, lipsit de orice rezistență la efort fizic, temător, ezitant și având, ne spune textul, „doar puțină sănătate”. Cu alte cuvinte, un cumul de slăbiciuni, pe care personajul și le mărturisește cu franchețe și un candidat ideal, pentru un parcurs de inițiere menit să-l transforme și să-i sporească puterile atât fizice, cât și psihice. De altfel, parcursul pare a nu avea sfârșit. Sfârșitul său, întrevăzut prin intrarea în monahism a tânărului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în paginile revistei "Astra". Laurențiu Ulici practică în acei ani o critică de metodă, sedusă oarecum de structuralism, cu dese izbucniri de umoare impresioniste, ceea ce-l făcea foarte frapant în ochii tinerilor pe care, de altminteri, îi cultivă cu o franchețe nu lipsită de un anume rigorism. Ne-am văzut de multe ori, fie la București, unde discutăm de predilecție probleme de teorie a criticii pe marginea colecției foarte apreciate de traduceri apărute în acei ani, în serie, la Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au devenit cunoscute în Occident. Dar în același timp gnosticismul, pe jumătate păgân, pe jumătate creștin, a beneficiat de marea sa renaștere în romantismul german, francez și suedez. Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nepermis de mult, „bolnăvicios” de mult, pubertatea, adolescența și post-adolescența mea, a fi calitatea supremă a unui individ - cu mult peste celelalte calități cărora li se dă atâta importanță: inteligență, forță de muncă, capacitate profesională, sau celor morale, precum onestitatea, franchețea, generozitatea, simțul datoriei sau al onoarei. Nici azi nu-mi vine ușor să o definesc, acea autoritate care a vegheat ca o rigidă și augustă fantomă-judecătoare și definitivă a lungii, lungii mele copilării și adolescențe. Poate era vorba doar de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu de adeverit sau de dezmințit. Nu și-a ascuns niciodată atracția față de anumite persoane. O asemenea franchețe era rară, iar, pe la 1900, morala victoriană (simbolizată de propria bunică a Mariei!) o excludea cu desăvârșire, cu atât mai mult Într-o familie regală. Se crede că cel puțin unul dintre copiii Mariei, principesa Ileana, nu ar fi fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de tequila într-o limuzină albă care avea megafoane atașate pe aripile din față în timp ce gonea prin Texas. „De ce a lipsit Bret de la lectură?“ era luat la întrebări Paul Bogaards. După un interval de tăcere Paul răspundea cu obișnuita lui franchețe evazivă. „Hm, oboseala...“ Altă abordare: „De ce a amânat Bret întreaga etapă a turneului?“ O nouă tăcere îndelungată, apoi: „Hm, alergii“. Apoi o pauză și mai lungă înainte ca jurnalistul confuz să remarce timid: „Dar suntem în ianuarie, domnule Bogaards.“ Finalmente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Voi face tot ce vrei. Ce ți-ar place să fac? O voi face. Dar nu te mai juca. Nu mai minți. Speram ca această recunoaștere a vulnerabilității mele îl va face pe Robby să se simtă mai puternic, însă franchețea ei l-a făcut de fapt să se simtă într-atât de stingher încât se zbătu să scape de mine. - Tată, termină. Nu vreau să faci nimic... - Robby, dacă știi ceva de băieții ăia, te rog să-mi spui. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte aproape unul de celălalt. Cu nervii gata să explodeze. Iar tensiunea e cu atât mai mare, cu cât părțile sunt mai aproape una de alta, de o parte și de cealaltă a zidului despărțitor. De fapt, îmi place această franchețe a frontierelor "Ceea ce avem mai profund în noi, obișnuia să spună Valéry, e pielea". Și tot așa cum nucleul unei celule, codul lui secret, poate fi citit încă de pe membrana care-l acoperă, eul profund al unui popor se revelează începând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe morminte se pun pietre. În latura Isus, crizanteme. Aici Dumnezeu se numește "stânca lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul Gesturi și personaje, în 1982, o carte scrisă cu mult înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ci modul în care aceștia nesocotesc istoria, valorile materiale și morale, nevoile ancestrale și viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de vitejie și glorie soarta Europei întregi ar fi fost cu siguranță alta". Tocmai de aceea trebuie apreciată "franchețea cu care Eminescu și-a exprimat în această creație sentimentele", precum și "lipsa de echivoc în privința opiniilor sale față de politicienii vremii". Un alt segment al studiului este consa crat imaginii lui Ștefan cel Mare în viziunea istorică a lui Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să învețe, să dobîndească experiență, omul are copilăria cea mai îndelungată; în timpul acesteia el învață să-și readapteze activitatea la noi condiții. Capacitatea de învățare nu trebuie să dispară odată cu copilăria. Adultul trebuie să-și păstreze curiozitatea naturală, reacția imparțială, franchețea gîndirii specifice copilului. În concepția pedagogului american, cultivarea capacitații de a învăța, de a forma deprinderi, de a readapta activitatea la noi condiții, poartă numele de creștere. Acțiunea prin care se oferă condițiile care asigură cultivarea capacității de a învăța
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
subordonează executivului, desemnarea unor judecătorii numiți care să legalizeze anchetele de corupție politică este o practică obișnuită (Williams 1987: 108), deși nu invariabilă. Raportul judecătorului Warioba asupra corupției agresive din Tanzania, de exemplu, a atras admirația internațională pentru complexitate și franchețe (Tanzania 1996), dar a fost o excepție de la regula generală. Impactul intern a fost minor. În mare parte din America Latină (Buscaglia 1997) și Africa Subsahariană (Hibou 1999: 101) justiția este coruptă pe față. În Indonezia, însuși ministrul Justiției a admis
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]