1,057 matches
-
ocazia acelei colaborări a lui Lupasco la Arguments ? E. M : E vorba mai degrabă de influența lui Lupasco asupra mea. Nu-mi mai amintesc exact cronologia, dar începînd din clipa în care am citit una din cărțile sale, am fost frapat de concepția sa fundamentală despre contradicție, principiul antagonismului și relația dintre actual și virtual. În fond, trebuie să spun că, sub un alt nume, este ideea pe care am reluat-o în ceea ce numesc dialogica, pentru că dialogica presupune o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul verde reprezintă o prezență repertorială dintre acelea care, chiar cînd pot da naștere unor controverse, nu pot trece necomentate cu un interes dublat de pasiune. Autorul pornește aproape banal, de la drama unui cuplu conjugal. Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
le face În mintea și În faptele lor, dar nu se pot schimba, tocmai pentru că pentru aceasta ar trebui să vrea. Dacă nu ar fi cea mai jalnică dintre nefericiri, ar fi cea mai dezgustătoare dintre banalități. Or, ceea ce te frapează din primul moment la domnul de Montesquiou este tocmai voința, Îndemânatică, tenace, imperioasă, atotputernică. Conversația lui este după chipul și asemănarea acestei voințe. Gloria de care se bucură este triumful ei. De Îndată ce Începe să vorbească, te simți dominat de un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Obiectele creștine descoperite prin cercetări arheologice arată cât de profund se înrădăcinase creștinismul, în secolele V-VI, în mentalitatea și comportamentul oamenilor din Scythia Minor, o forma mentis de esență creștină, nota dominantă a vieții spirituale din spațiul pontic-dunărean. Ceea ce frapează la o privire atentă a realităților din Scythia Minor, înfățișate de sursele istorice din secolele amintite, este biruința categorică a creștinismului. Spiritul noii religii se regăsește peste tot: în atitudinea civică, concepția urbanistică, creațiile artistice, viața cotidiană, cu excepția domeniului funerar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost aceasta: Țara Românească este urmarea acțiunii unor barbari nomazi (vezi mai jos).3 Asupra începuturilor statelor noastre medievale, un alt istoric face o serie de considerații interesante. Lucian Boia, în România, țară de frontieră a Europei, scrie: Ceea ce frapează este constituirea tardivă a statelor românești. Românii intră târziu în istorie, nu în sensul că n-ar fi existat înainte, ci în sensul că abia acum devine "vizibilă" prezența lor în Europa și li se aude vocea distinctă. Evul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
astfel și ele se circumscriu mai ales vieții literare bucureștene dintre anii 1905 și 1916 și celei craiovene de după primul război mondial. În rest, C. urmează cu obediență absolută „linia” partidului. Omisiunile și mistificările, utilizarea deseori a limbajului „de lemn” frapează chiar în raport cu memorialistica altora publicată exact în aceeași vreme. SCRIERI: Spre Cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă, București, 1915; Fericirea celorlalți, Craiova, 1920; Povestiri pentru tine, București, [1924]; Lauda vieții, București, 1945; Poezii alese, București, 1957; Versuri, București, 1967; Al.
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
la Budapesta pentru a achiziționa „ceva” ce ar putea fi vândut în România, Marius Chiriac și Cristian Bereș, posesori a vreo 3000 de mărci germane (echivalentul a 1500 de euro), împrumutați de la mai mulți prieteni și de la rude, au fost frapați de oferta diversificată de ochelari de soare. Gândindu-se că în România nu au văzut acest produs, au achiziționat 500 de perechi de ochelari de la un vânzător vietnamez și i-au trimis prin poștă la Brașov. Apoi, ochelarii au fost
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul Sovietic”, în versuri așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuși, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
deja clasicul Țepeneag, M. H. Simionescu, „notre grand MHS”, „ruralul” modern Sorin Titel, G. Cușnarencu și alții. Nu lipsesc, în secțiunea eteroclită a Revizitărilor, poeții („Dimov mitograf”, Marta Petreu), criticii și eseiștii (Valeriu Cristea, E. Lovinescu, Ion Ianoși ș.a.). Ceea ce frapează este „stilul” criticului. Scriind despre biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul revoluției”, așteptând cu înfrigurare „ceasul proletariatului”. „Forța magnetică a socialismului” este invocată și în reconstituirea encomiastică a pateticei
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
a légué L’honneur d’avoir conquis l’amour d’un peuple libre.1 „Onoarea de a fi cucerit dragostea unui popor liber”, replica aceea, care mai întâi era gata să treacă neobservată în curgerea melodioasă a versurilor, ne-a frapat. Francezii, un popor liber... Acum înțelegeam de ce îndrăznise poetul să-i dea sfaturi stăpânului celui mai puternic imperiu din lume. Și de ce era o onoare să fii iubit de cetățenii liberi. Libertatea aceea, în seara de-atunci, în aerul încins
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
domniile voastre o limbă străină, și simțim aici un fel de dorință de a vă împărtăși mai adânc din gustul și spiritul francez... „Limba noastră!” Pe deasupra paginilor pe care ni le citea bunica, sora mea și cu mine ne-am privit frapați de aceeași străfulgerare: „... care nu este pentru domniile voastre o limbă străină”. Asta era, așadar, cheia Atlantidei noastre! Limba, această materie misterioasă, invizibilă și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Marguerite Steinheil... Fraza aceea a pus capăt copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor... toate astea-s cu neputință. Anume cel dentîi, oratorul, ne frapează cu deosebire prin fond și prin modul cum acel fond prinde în el formă proprie și creatorie. În orator totdeuna se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni se prezintă ca o ființă de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Augustin cel Nou. - Ce legătură are asta... Abatele ridică mâna și-i făcu pe toți să-i privească degetele descărnate. - Când am ajuns în satul oamenilor ăștia, eu și Mariile am văzut ceea ce nu aveați cum să observați. M-au frapat întîi fețele care mi se păreau familiare. Apoi i-am urmărit cum sunt organizați și, în sfârșit, am profitat de câteva fire de păr furate pentru a face o analiză. Airam s-a furișat până la ascunzătoarea noastră, iar tulburarea pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
decât în maniera în care ea este exprimată (conștientizată, n.n.) acum”. Cartea egipteană a morților arată că, chiar eliberat (ajuns în anturajul lui Ra), omul nu și a încheiat evoluția, care continuă spre “adevărata lumină de zi ”. Ca o paranteză, frapează similitudinea “adevăratei lumini de zi” cu “lumina clară primordială” din Bardo-Thödol. În Parinirvanasutra se afirmă: “Toate ființele (s.n.) posedă [virtual, n.n. ] natura lui Buddha: iată ce este atman. Acest atman, de la început e mereu acoperit de diverse pasiuni: iată de ce
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
e foarte clar expus în : “Cuvintele (s.n.) de Putere, smulse din mine (omul, n.n.) sunt singura hrană ce în viață te ține”; sau: “Eu, scribul Osiris Ani, în Ființa mea, aduc o substanță care poate fi dată zeilor, ca ofrandă”. Frapează similitudinea cu cele menționate în Upanișade, privind menținerea în viață a zeilor de către oameni (v. §II.4.3.7). Atunci când, după câteva reîn“carnări” de acest fel, corpul cauzal atinge nivelul subplanului superior atmic, va avea loc un nou salt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și dă multe exemple; astfel ne putem da seama de încărcătură semantica și stilistica a unui cuvânt sau altul. 2. Studiul numelor divine în Islamtc " 2. Studiul numelor divine în Islam" Cine deschide Coranul nu are cum să nu fie frapat de multitudinea calificativelor atribuite lui Dumnezeu, unele reluate de peste o sută de ori (‘alm, ra≤m, ‘azz), așezate cel mai adesea două câte două la sfarsitul versetelor și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Vechiul Testament. În majoritatea traducerilor însă, care au optat pentru transferarea lui cu o vocabula ce traduce de fapt pe ’A:Än"y, respectiv kýrios, ce a ajuns să-l înlocuiască în cult (în românește „Domnul”), singularitatea acestui nume nu mai frapează, ca în original, ci se apropie de coranicul Rabb/Rabbun "313. 4.4.2. Šaddai (3.1.1.4.), nume divin străvechi, probabil de origine mesopotamiana, cu semnificație controversată, este și el transferat cel mai adesea cu un nume divin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dialogul Hippias minor este unul dedicat posibilității rostirii falsului și că, pe de altă parte, dialogul Republica conține un model politic în care ni se vorbește despre distribuția posesiei adevărului într-o societate autarhică, identitatea celor două sintagme ne poate frapa, iar meditația asupra acestei identități ne poate conduce la o eventuală înțelegere a valorii mesajului politic al Republicii. Să clarificăm însă valoarea opoziției din dialogul Hippias minor. A-i opune pe cei doi eroi homerici înseamnă, pentru Platon, a ridiculiza
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai bine ceea ce îl interesează. Iată, presupuneți că, într-o excursie organizată, autocarul se oprește în vârful unui deal și călătorii sunt invitați să privească peisajul. Un pictor va percepe coloritul splendid al pădurii din apropiere. Un botanist poate fi frapat de existența unei specii de arbore care n-ar trebui să fie prezentă la această altitudine, pe când un inginer silvic se va indigna că pădurea nu e bine păzită, fiind evidente multe tăieri clandestine de copaci. S-a putut deci
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
În cel al samavolnic pretinsei „creștinătăți” (politicile de epurare rasială și etnică). Pe lângă marele gol creat de un dezinteres prea răspândit pentru etica raționalistă În viața publică, atât de necesară Într-o lume eterogenă religios, unul dintre lucrurile care mă frapează adesea În reflexele noastre Încă intolerante este gradul dramatic de scăzut al deschiderii spre empatie. Cum este cu putință, mă Întreb, să nu ne gândim că e o pură Întâmplare că ne-am născut femei, și nu bărbați, albi, și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
părților disparate din cadrul tabloului simplificat, în așa fel încât să se poată spune lucruri noi și relevante despre acel domeniu - în cazul de față, politica internațională. Waltz pornește de la sesizarea caracterului sistemic al politicii internaționale și, în acest context, îl frapează continuitatea vieții politice internaționale de-a lungul secolelor, comportamentul uniform al unor unități (spre exemplu, statele-națiune) extrem de diverse din punctul de vedere al trăsăturilor interne. Evidența regularității nu le era în nici un caz străină unor teoreticieni precum Morgenthau, după cum nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o structură compozițională insolită, la probleme de „tehnică”: lat. ars = gr. tehné. Dar toate aceste eforturi și invenții meșteșugărești sunt relativ repede asimilate, și cu toată mai multa sau mai puțina dificultate a lecturii, pe nimeni astăzi nu-l mai frapează Proust prin „inovație”, ci mai ales prin încadrarea lui în marea tradiție a romanului. La urma urmei, și despre Ulysses al lui Joyce aproape că se poate spune același lucru (oricât de ilizibilă și fără alți cititori decât snobi și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]