19,543 matches
-
aminte că am uitat să spun tocmai ceea ce ar fi trebuit să arăt în primul rând: sunt ardelean. Asta-i tot. De vreo zece ani am venit în țară. Dincolo fusesem un biet nimic îndrăgostit de scrisul românesc. Sună a frază goală adaosul acesta, și totuși, câte doruri naive cuprinde... Numai cel ce a trăit între străini vrăjmași știe și poate simți și prețui cu adevărat nostalgia cea mare și copleșitoare. N-am găsit iubirea pe care o aduceam eu de-
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
evident, și gloria... Abia fusese declarat al doilea poet național, după Eminescu... Fusesem de față. Văzusem cu ochii mei festivitatea din aula Universității. Când îi făcuse elogiul însuși G. Călinescu, - în derâdere, împungându-l de la distanță cu degetul după fiece frază a lui lung cântată, cum avea obiceiul, ca și cum l-ar fi acuzat, de fapt. Am fost atent. Extrem de atent. Știind că scena va intra în istorie... Era o capodoperă. O demonstrație histrionică, rară. Nu știu ce ar fi făcut, în locul lui, Manolescu
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
șase ori în finală. Trebuie spus că între critica literară de specialitate și aparițiile de pe piața de carte literară nu există o legătură evidentă. Ultimele interesează publicul larg exact prin ceea ce o lasă indiferentă pe prima. A scrie îngrijit, cu fraze scurte, metaforic, a dramatiza clișee și a zugrăvi tablouri exotice înseamnă tot ce poate fi mai prăfuit pentru un critic literar care l-a iubit pe Barthes și îl plînge pe Derrida, dar reprezintă totul pentru un cititor care visează
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de ,centru magnetic al noii literaturi", de ,veritabil leagăn" al generației optzeciste, îndelungata, penibila sa prestație ,realist-socialistă" fiind reflectată într-o jumătate de frază. Lui Ion Ianoși, ,spirit profund interogativ", i se reproșează doar că ,rămîne de văzut, odată ce regimul comunist s-a prăbușit ce nu a putut spune (.) în cărțile sale memorialistice". La fel se trece în zbor razant peste ,cazul" ,apoliticului" Eugen
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
poetul și prozatorul au fost bine primiți de critica de întîmpinare, ba chiar Claudiu Komartin a primit mai multe premii de debut (inclusiv cel al revistei noastre). Așa "dușmani" să tot ai. Cît despre furie, ea nu răzbate deloc din frazele lor publicate sub mari poze. Mihai Iovănel "e echilibrat, obiectiv și cu bun simț", scrie: "Vîrsta nu are nici o legătură cu literatura. Iar tinerețea funcționează de prea multe ori ca scuză pentru ignoranță și belicoșenii interesate în parvenirea rapidă ca să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
care se luptă cu anchiloza cum se zbate să scape mintea cuprinsă de amnezie. Memoria corpului este o gîndire "epidermică", expusă, o plastilină în care lasă godeuri toate experiențele. Siluită apoi, prin scris, ca printr-o autodenunțare, se destramă în fraze grave, neduse pînă la capăt, ca de Carte a Morților. Copii bolnăvicioși, cu corpurile lor străvezii, albicioase ca fantomele, bîntuiți de gînduri nefirești, de senzația morții apropiate, de frica de spital, de boala care diseminează necontrolat, populează o proză care
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
conținînd texte extrem de curajoase despre esența malignă a dictaturilor. Sub pretextul totalitarismelor sud-americane, Iordan se referă la dictatura ceaușistă intrată în cea mai oribilă fază a ei. Cine mai vrea să știe azi ce însemna să publici - în 1984! - următoarele fraze: "Utopia contemporană oferă o variantă destul de stranie a unei filosofii în care tocmai filosofii lipsesc, singura filosofie admisă fiind cea a Teoreticianului Șef, formulată în ordonanțe, sentințe, decrete, imperative, interdicții și suspiciuni de tot felul, care vor reglementa pînă și
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
idei, delirul grandorii sau autodenigrarea excesivă: ambele, forme de narcisism! Ca și în "fragedă pruncie", nu eman decât atunci când "îmi vine", când simt nevoia. Și, slavă Domnului, am simțit-o aproape non-stop! C. P.: Al. I. Ștefănescu a scris o frază tulburătoare despre dumneavoastră: "Tu ești ca marea (...) frumoasă și ucigător de voluptuoasă în larg". Este, doamnă Nina Cassian, marea, arhetipul ființei dumneavoastră? În câte feluri se risipește la țărm o mare? N. C.: Multă vreme am crezut (sau am știut
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
gândi că homosexualitatea este un păcat..." Omul își exprima o părere ce consuna cu educația sa religioasă, având grijă să precizeze: "Dar asta nu are nici o influență asupra politicii mele, atât timp cât nu consider homosexualitatea faptă penală". Ei bine, pentru această frază cariera europeană a lui Rocco Buttiglione a luat sfârșit. Știu că în organismele internaționale domină, în clipa de față, un snobism și-un fariseim respingătoare, știu că prefăcătoria a atins cote incredibile și că sub umbrela "corectitudinii politice" se comit
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
Scriitorilor, pentru traducerea "operei" în alte limbi, pentru prezentarea ei în manualele școlare. Momentul apoteotic îl constituie apariția (și ea aranjată) a unei monografii despre ambițiosul autor, monografie în care sunt transcrise la sfârșit, tot felul de "referințe critice", inclusiv frazele binevoitoare rostite, la chefuri, de diverși critici literari, ca și fotografii din albumul familiei, însoțite de explicații de genul: "mama scriitorului, privind în zare, cu gândul la regatul cuvintelor peste care va domni fiul ei"). Având acte de identitate de
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de "centru magnetic al noii literaturi", de "veritabil leagăn" al generației optzeciste, îndelungata, penibila sa prestație "realist-socialistă" fiind reflectată într-o jumătate de frază. Lui Ion Ianoși, "spirit profund interogativ", i se reproșează doar că "rămîne de văzut, odată ce regimul comunist s-a prăbușit ce nu a putut spune (...) în cărțile sale memorialistice". La fel se trece în zbor razant peste "cazul" "apoliticului" Eugen
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
adică i-a afectat doar memoria evenimențială, autobiografică. Și întrucât cealaltă memorie (aceea pe care neurologii o numesc semantică) a rămas intactă, Yambo se dovedește capabil a cita fără dificultate toate versurile pe care le-a citit vreodată, titluri și fraze întregi din romanele și povestirile care i-au căzut în mână, date, nume de locuri și personaje din cărțile de istorie, indicații din ghidurile turistice (de pildă atunci când vine vorba de Milano, orașul său natal, e în stare să recite
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
acesta este și secretul cărților în care mătușile (Sanseverina și Verona, în acest volum) sunt absolut memorabile, iar Relu pare tot mai mult un personaj de ficțiune. Textele sunt scrise splendid de un virtuoz care construiește silabă cu silabă muzicalitatea frazei (se văd lecturile "grele" din franceză) și, în același timp, o umple și cu semnificațiile unor contraste extraordinare. În ciuda caracterului lor compozit, alternând confesiunea cu articole de ziar, cu poeme sau cu proză propriu-zisă, textele au fiecare un scop foarte
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul, statul - dușmani. Serviciul militar - un coșmar. Idealurile și ideologiile - fraze goale. Iar cel mai rău, mai fals și mai infatuat eram eu însumi". După examenul de bacalaureat, pe care-l trece în 1922 cu destulă dificultate, numai cu aprobarea ministerului, obținând două note maxime (5+ la polonă și franceză) și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
o proză puternică, după cum îndrăzneam să afirm la început, una zi de zi cu sfințenie citită îndeosebi în ceremoniile religioase ale puritanilor noului continent, lectură pătrunzând prin forța ei narativă și în scrierile anglo-saxone moderne, cu sondajul lor , cu abisul frazei, tipice autorilor crescuți sub semnul Bibliei ...și l-aș aminti aici în primul rând pe Faulkner, - înrâurire structurală, stilistică, mai degrabă, nu metafizică așa cum întâlnim la marii prozatori ruși ai secolului al XIX-lea ; ...vreau să spun că o astfel
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
o datorie de conștiință față de Basarabia și de literatura basarabeană, datorie pe care mi-o impun eu însumi ca o exigență morală, ca pe o formă de onestitate intelectuală și de comunicare culturală. Însă nu pot minți, nu pot spune fraze frumoase, festive, panglici de cuvinte, simple sau spectaculoase, numai pentru a fi politicos, circumstanțial, înțelegător și îngăduitor, numai pentru că circumstanțele politice au fost și sunt ingrate, insurmontabile. E oare decent să-mi exprim aceste temeri și acest scepticism? Nu știu
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
perfecționist, care își lucrează îndelung și conștiincios textele. Lucru pentru care are toată considerația mea, cu atât mai mult cu cât puțini sunt scriitorii tineri de azi (pot fi numărați pe degetele de la o mână) care știu să scrie o frază de câteva rânduri, complicată dar cu ritm, fluentă și armonioasă. Un detaliu stilistic, poate, pentru alții superfluu, dar care ar trebui să facă diferența. Fraza prea multor scriitori tineri e comună, seacă, indistinctă! Prozele scurte ale lui Bogdan Suceavă sunt
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce frazele de alură infailibilă au fost formulate, ca și cînd acestea n-ar fi fost vreodată formulate." Nu surprinde, atunci, totalul său dispreț față de un eventual circuit al ideilor primite în cultură. De aceea, Calea de acces nu este, decît prin
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură perversă, alcătuită din imagini culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate cade. Cine îl ridică? Drumul spre înalta societate" Dacă ăla care l-a enervat așa tare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
propriile greșeli, mai nou. Nu au iertat niciodată nici gafele sau erorile postului Prima, unde este difuzată și Cronica lor săptămînală. În felul acesta, totul este credibil, nimeni nu este sus-pus în fața greșelilor, vai, inadmisibile de limbă, de accente în frază, pe cuvînt, de intonație, de bîlbe gogonate, de vorbe, vorbe, vorbe, prea multe și mult prea goale. Urmărindu-i, plîngi de mila bietei noastre norme literare, de sărăcia vocabularului cu care se redactează știri, se emit păreri și fițe. Cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
modelează, bucată cu bucată, pentru a inventa propriul caleidoscop. Sorin face literatură cu lama de ras. Taie, sadic și nepăsător, în carne vie. În carnea moale și flască a textului, desigur, pe care îl obligă, astfel, să iasă din inerție. Fraza lui S. e un tratament cu șocuri electrice. Are ritmul și forța unui toboșar. Sorin este, fără doar și poate, percuționistul grupului. Urmează ochelarii fumurii, cool, ai lui Manolo. Nici el nu procedează fair-play în pariul cu autenticitatea. Vrea să
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce tâmpit sunt". Se teme de blasfemii (mistice, livrești), de aceea revine mereu, scrie lung și anevoios, frazele au un răsunet prelung, un ecou perpetuu, dincolo de punctuație și chiar de punctul final (care, la Cosmin, ca și la ceilalți "colegi de formație", nu prea există). C.M. este (trebuie să fie!) ghitara-bas a grupului. Barba monahală a lui Ciprian
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
clasa mea, de pildă, clasa la care am fost dirigintă, aproape toți sînt în străinătate, împrăștiați din Germania și Spania pînă-n Canada și S.U.A. Dar studenții... Cei de la filosofie sînt, firește, cu pretenții, chiar dacă cei mai mulți nu știu să facă o frază corectă. Eu încep în fiecare an cu un mare elan și cu o puzderie de iluzii, dar în sesiune, cînd le corectez lucrările, mă calmez: bravii mei studenți nu pot construi o frază, fac greșeli de ortografie, și, bineînțeles, nu
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]