1,352 matches
-
neîntreruptă și la sânii goi ce se zbăteau în același tempo. Când a recunoscut‑o pe Amalia, a rămas blocat. Nu‑i venea să-și creadă ochilor. Ea se unduia în jurul unei bare verticale, cu ochii întredeschiși și cu buzele fremătând, cu părul despletit, lăsat să măture dușumeaua când trupu‑i se îndoia pe spate, în timp ce genunchii‑i strângeau bara aceea albă, lustruită de atâta frecuș. Preț de cinci minute a privit fără să clipească, orbit de furie și gelozie. „Ce
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
imaginației poetei, trăiri transpuse în versuri. Iubirea este permanent căutată în “mugurii cu flori”, ori “albul zăpezilor din văile adânci ale munților”, sau în “lanul cu maci arzând de culoare”. “Să te găsesec, aș vrea.../ în creanga de mălin ce/ freamătă sub fereastra mea,/ ascuns între petalele/ de cais și gutui/,”...”în mirosul busuiocului din luncă,/ pierdut în grădina cu trandafiri roz...”( Să te găsesc aș vrea). Fără dor și poate, locul acela unde poeta trăiește este plin de mult har
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
ninge și ninge, dar nu din tristețe fulgi mari peste sufletu-mi cad. Zăpada se-așterne ca o tinerețe căci orișice fulg e-un răsad. Mi-e inima plină de cald și de bine, surâsu-nsorit este blând de când din destin, fremătând, către mine vin noi primăveri surâzând. Nu-i oare prieteni o mare minune că sunt plin de cântec și rod, când viața ce astăzi aproape apune de-un nou început o înnod? Veniți să ciocnim cristaline pahare în care speranță
ŞI NINGE ŞI NINGE ŞI DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346128_a_347457]
-
în noblețe, putere și importanță. Urmează clipe când visele se unesc în căutări și erori, suprapuneri și împliniri, când micul prinț cotropește abisurile romane ca un dac hotărât. Penisul tău romantic și muzical mă pătrunde în adâncimea sânilor, cucerind vaginul fremătat de viață, foame și mulțumire. Corpul femeii întotdeauna este deschis unei recunoștințe fie ea chiar și în fața unei superiorități. Pictura: Maia Martin - Vara iubirii http://www.youtube.com/watch?v=6wLti06X Bc Referință Bibliografică: Slipul negru absorbind soarele din ochii femeii
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂRUTUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ascult cum freamătă stejarii Sub verde crud, amețitor, Vag, cerul se încrunt-a ploaie, Noi doi ne sărutăm pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se arcuiesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Lin, transcendând furtuni
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
Iubire > SĂRUTUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ascult cum freamătă stejarii Sub verde crud, amețitor, Vag, cerul se încrunt-a ploaie, Noi doi ne sărutăm pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se arcuiesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Lin, transcendând furtuni sau soare, Din viitor înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții, Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc lumină Unindu-și ramuri
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
în firea ei - puteri nebănuite se-ascund sub fruntea-ți unsa cu mir de taină sfậntă, de-ntậiul dintre zei - lumină din lumina mă-nvăluie, din zori, pe rug și simt cum ma străbate fiorul din cuvậnt, cum liniștea mă soarbe, cum freamătă iubirea, si, de-oi muri, vreodată, le-oi cerne pe pămậnt - privesc cu luare-aminte alesu-ți trup și văd cum<< viul lampadar >> coboară din icoana, cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie, cum vindeca păcatul și cea din
ELOGIU SFÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356255_a_357584]
-
Decât aceleași tandre jurăminte Rostite-n van, baloane de săpun. De m-ai iubi, ai rătăci cu mine Pe-un câmp de maci, desculț, deși n-ai ști: Acordurile dulci de violine Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii. Și, fremătând, nu ai simți cum timpul Își zbate pleoapa peste amintiri, Nu te-ai mai teme, azi, de anotimpul Ce-adună gheața aprigă-n priviri. În ochii tăi ar crește nori de stele, Toți munții de uitare-ar dispărea, Ar înflori
DE M-AI IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368936_a_370265]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NUMELE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Când îți rosteam numele, fremătau brazii, cu bujori de foc îmi înfloreau obrajii. Zâmbetul meu de fericire îl aruncam peste lume năvod, dar ai scăpat din plasa mea de iubire și ai tăiat-o, cu sabie de Irod. Noaptea număr stelele, turmele și numele tău
NUMELE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368963_a_370292]
-
e sărbătoare! Autor Urfet Șachir Azi, de sărbătoare, măndră Romănie, Să îți aduni fiii de prin băjenie, Căci ei îți sunt sănge, leac și bucurie, Nu-i lăsa să-nghită colb de pribegie! Dorul lor de țară, dor de Eminescu, Freamătă prin codri și tremură pe prund Prin apa cristalină de izvor iubit De poetul nostru ce mult a pătimit. Cheamă iar la tine brațele vănjoase Să-ți refacă haina ‘ceea de mătase, Să adune glia noastră strămoșească Sub același cer
AZI E SĂRBĂTOARE! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369071_a_370400]
-
în care cuvântul de ordine este BUCURIA. Indiferent dacă versurile sale alcătuiesc pasteluri sau evocă frumusețea timpurilor trecute, poezia lui GHEORGHE VICOL este, prin ea însăși, un motiv real de bucurie. O poezie sinceră, curată, cu nuanțe coșbuciene, în care freamătă dorurile și visele unui copil, ajuns, prin trecerea nemiloasă a timpului, la vârsta nostalgiei pentru acea unică perioadă a vieții. Publicul cititor va aprecia, fără îndoială, acest nou volum, ce poartă semnătura olografă a poetului dornean. (GHEORGHE A. STROIA); * * * 7
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic pătimirile și prigonirile sale, alături de ale multor camarazi prezenți în supliciu din întreaga comunitate naționalistă cu care a urcat Golgota românească, peste care se presară miresmele de
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
ai nici poșetă darmite portofel. Îți spun trecutu' și viitoru' cum mă vezi, cum te văz! Iote, ești o femeie dulce-n miez ca harbuzu'de septemvre. -Adică?! ... se auzi întrebând tânăra, dezmeticindu-se pe dată și, cu nările fine fremătând, adulmecând pericolul ca o iapă ce naște în sălbăticie. Trăia, pentru prima dată și pe viu, o stare de excitare, emoțională, de un primitivism ocult și care îi exacerba funcția neuronilor. Ea, raționala, femeia cu minte, care nu crezuse nicicând
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > GÂND DE IARNĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului GÂND DE IARNĂ Decembrie își numără zilele-n calendar Se aud pașii desculți ai anului ce vine, Freamătă vântul prin ramuri de stejar Clipe se pierd, se aud pe alei cu tine. Gânduri desculțe se zbat printre gratii O lacrimă din ochi se scurge pe drum, Atâtea secrete ascunse sub mantii Transformă speranțe din jar în scrum. Pe
GÂND DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370952_a_372281]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PE COAPSELE CU... PERLE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pe trupuri împletite, ce freamătă-n mătase Luna-și odihnește geana de lumină. Rotunjimi muiate-n sudoare cristalină Tresar de fericire sub mângâieri duioase Un freamăt ca de aripi de fluturaș în zbor Se-mprăștie-ntr-un geamăt de fior iubit Suspin muiat în lacrimi de extaz vrăjit
PE COAPSELE CU... PERLE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369822_a_371151]
-
vor aminti ce mult ei m-au iubit. Cu frații mei, adesea, rătăceam prin lunci Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie, Cireșul care fremăta la geam mereu Și doinele horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă îmbrăcasem cu umbra ta și fremătam! adunam închipuirile trăite de mine în ne-prezența ta și, le rezemam pe obrajii mei îngustați de lacrimi. soarele mușca din amiază,și mă mișcam împreună cu tine, cea nevăzută, cea de mine iubită în șoaptă, peste movile,peste munți, acolo
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
Timpul" din tipar va ști să grăiască Eternitatea gândurilor sale. De doru-i doinește lira în cuvânt, Iar iubirea îl cheamă din vecie, Când flori lăcrimează pe mormânt, Cu tristețea ce plouă-n poezie. Dorul tremură-n unde pe izvoare Și freamătă-n păduri cutreierate, Iar codri-și lasă dorința în chemare, Cu ploi de frunze-n toamne repetate. Tristețea vibrează-n suflet fremătând, La confrați români, când e omagiat Poetul cu suflet de doruri flămând Și de poezie, veșnic însetat. Dar
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
Când flori lăcrimează pe mormânt, Cu tristețea ce plouă-n poezie. Dorul tremură-n unde pe izvoare Și freamătă-n păduri cutreierate, Iar codri-și lasă dorința în chemare, Cu ploi de frunze-n toamne repetate. Tristețea vibrează-n suflet fremătând, La confrați români, când e omagiat Poetul cu suflet de doruri flămând Și de poezie, veșnic însetat. Dar „Geniu pustiu..." vitregit de soartă, Regretul în lacrimi ascunde sub nor. Cu chip preschimbat în Lucefăr pe boltă, Alături de zei este nemuritor
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
drept, la nivelul apei, l-am scos ușor din apă, fără să fie nevoie de minciog și l-am introdus în juvelnic. Această activitate a trezit dintr-o dată interesul partenerei mele de pescuit, căruia nu-i mai era somn și fremăta nerăbdatoare pe lângă mine, să-i pregătesc scula de pescuit. - Să-mi montezi și mie fixa, sau prăjina - cum îi spuneți voi, pescarii! Vreau să prind și eu pește, doar de asta suntem aici! - Imediat, iubito, se rezolvă! Credeam că dorești
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
iubirea-n valuri câteodată? Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. Mă pierd în ceață ca o destrămare; Misterul tău, încă, nu m-a străpuns, Rămâne-vei în veci o întrebare! DINCOLO DE NOI În cerul tău călătoresc cu fluturi, Eternitatea freamătă-n viori, O ramură de vise când îmi scuturi, Lumina prin vitralii o cobori. Perdeaua nopții rătăcind cuvântul, Ceasornicul e trup și asfințit; Mă cheamă-n zări argintuite vântul Ce-n toamna de cleștar m-a învelit. Când te ascunzi
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
în țărână! Doamne, cât ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară M-ai sfințit în românesc izvor De cuvânt și dragoste de țară. RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU Semne de toamnă - tăcerea din grinduri, Sălbatice valuri mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând, Altar de cenuși frământate sub ruguri Și ruga ce curge-ntr-un șipot de
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
al unui cuc. Dar magnetismul miraculos al parcului se datora tufelor de trandafiri de la roșul purpuriu al sângelui și dragostei, la albul curat al nevinovăției și sincerității. Nicolae rupse un trandafir roșu și-i prinse Elisei în păr. Frunzele copacilor fremătară ordonat sub mângâierea blândă a vântului. Nicolae avu senzația că parcul se transformase într-un tărâm magic, al cuplului primordial. Amândoi nu scoteau nicio vorbă. Deși de obicei erau firi sociabile, Nicolae și Elisa, nu erau prea vorbăreți de fel
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
oarecum diferită, ivirea ei neprevăzută, bruscă, precum „ două fuioare de ceață răsărind dintr-un lac? Sau dintr-un râu?” (p.27) Apa se dovedește încă de acum a fi simbolul central al narațiunii, izvoditoare de dragoste, element primordial în care freamătă de la începuturi viața. În altă secvență eroina trăiește revelația că iubitul ei însuși, cu privirea lui verde fosforescentă, e o zeitate acvatică, „imaginea perfectă a unui râu întrupat” (p.28), că trupul său degajă „un miros discret, de ape curgătoare
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]