1,207 matches
-
ale limbii române (DEX 1998 și MDA, vol. II, 2002), este vorba despre două cuvinte omonime (cu aceeași formă). Frișcă având sensul de „smântână bătută“ este cel mai cunoscut și figurează în dicționarele citate cu etimologie necunoscută. Omonimul său popular frișcă < magh. fricska, are sensul propriu „vergea, nuia“, iar regional circulă și cu sensurile „bobârnac, tiflă“ (în Transilvania) sau „codobatură“, adică pasărea care bate din coadă (în Banat). Încă din DA (tomul II, partea I, 1934), unde cuvântul este înregistrat o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acesteia, fliș, cu un l expresiv, ce însoțește adesea un f inițial (rom. flacără < lat. facula; rom. flămând < lat. famelicus „înfometat“). De la acest fliș s-a format substantivul flișcă „lovitură, palmă; fluier; femeie vorbăreață“ (toate sensurile se referă la șuierat). Frișcă nu ar fi altceva decât o variantă a lui flișcă „lovitură“, de unde ulterior „nuia“. Cum s-a ajuns însă la sensul de „smântână bătută“? Totul vine tocmai de la faptul că acest produs culinar este o smântână bătută. În sprijinul acestei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fouetté(e) vine de la verbul fouetter „a bate cu biciul“ < fr. fouet „bici“, acesta fiind un diminutiv al cuvântului vechi francez fou „stejar“, cu evoluția probabilă de la fouet „stejar mic“ la „nuia de stejar“ și apoi „bici“. În franceză, pentru „frișcă îndulcită“ se folosește termenul crème Chantilly, cuvântul Chantilly fiind numele unei localități din Picardia, care apare în denumirea unor diverse preparate culinare (poularde à la Chantilly), dar în mod special pentru „frișcă“ (charlotte ~, coupe glacée ~). Cel care a inventat unele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de stejar“ și apoi „bici“. În franceză, pentru „frișcă îndulcită“ se folosește termenul crème Chantilly, cuvântul Chantilly fiind numele unei localități din Picardia, care apare în denumirea unor diverse preparate culinare (poularde à la Chantilly), dar în mod special pentru „frișcă“ (charlotte ~, coupe glacée ~). Cel care a inventat unele dintre aceste denumiri a fost un personaj numit Vatel, șeful chelnerilor domnului de Condé, marele comandant francez din Războiul de Treizeci de Ani. Acesta avea o reședință la Chantilly, unde invita scriitori
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o privea pe Minette cum tăia felii de ștrudel cu mere. Poftim. Minette îi întinse o farfurie când Darcey intră în bucătărie adulmecând. —Maman, știi că poți să faci infarct din așa ceva? Darcey luă o felie de ștrudel înăbușită în frișcă. Cât despre ciocolata caldă... Minette făcea ciocolată caldă de casă, dintr-o rețetă secretă elvețiană, care, într-adevăr, își datora gustul excelent mormanelor de ciocolată neagră pe care le aducea de fiecare dată când își vizita familia în Lausanne. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
S-a dus cu ciocolata caldă înainte de culcare. Păi, poate că asta ne-ar face bine amândurora, zise Darcey pipăind cei câțiva centimetri în plus din jurul taliei. E clar că mi-ar prinde bine și mie să evit ciocolata și frișca. Vrei să vii cu mine la WeightWatchers? o întrebă Minette. —Poate că da. Întotdeauna am avut impresia că slăbitul era numai pentru tipele care umblau după bărbați. Așa că disprețuiam genul ăsta de activități. Încă mai cred asta, întrucâtva. Și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că avem tendința să ne rotunjim simțitor. —Mie mi se pare că ai mai slăbit de când cu accidentul. — Te înșeli, zise ea. Poate că la început am dat jos câteva kilograme, însă maman e de părere că ciocolata caldă cu frișcă adevărată este un element indispensabil vindecării mele, așa că am impresia că sunt mai grasă ca niciodată. Bărbatul râse. De ce vorbim așa? se întrebă ea. Nu-i pasă de mine și de greutatea mea și de maman și de ciocolata caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aceasta încerca o senzație nouă. Și apoi se hotărî să își facă o ciocolată caldă. Nu instant, așa cum făcea de obicei, ci din aceea pe care i-o dădea întotdeauna Minette când Darcey pleca din Galway. Desigur că nu avea frișca potrivită, însă și-o pregăti pe îndelete, mestecând încet ciocolata pe aragaz, savurând aroma ei bogată și îmbietoare. Minette, Tish și Amelie erau încrezătoare în privința mutării ei la Edinburgh. Toate trei erau de acord că promovarea era o performanță extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a unei farfurioare pe care stătea, uitată, o prăjitură. — Care-i baiul? l-am Întrebat așezându-mă. Ți-ai pierdut pofta de mâncare? Neumann fornăi către farfurie: — Exact ca și guvernul ăsta. Arată al naibii de bine, dar nu are nici un gust. Frișcă din Înlocuitori foarte proști. L-am chemat pe chelner cu o fluturare de mână și am comandat două cafele. — Herr Gunther, uitați cum stă treaba, putem să nu ne-ntindem? În după-amiaza asta mă duc până la Karlshorst. — Zău? Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tabără este mai tare. Se făcea că eu eram în mijlocul războiului lor. Când era cât pe ce să mă lovească o bombă acadea, un om de turtă dulce m-a ajutat să mă ascund. Neam dus după un copac din frișcă, iar mașinile din ciocolată patrulau în jurul nostru cu oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Se făcea că m-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia în soare. Era și Toto în visul meu. Ne plimbam amândoi și am văzut o casă de turtă dulce. Era decorată cu frișcă și biscuiți glazurați. Plăcintele erau în cuptor și se coceau. Ce groav! Dar nu ne-am oprit deoarece în poartă era o bătrânică mai ciudată și ne-am zis că nu e bine să intrăm, că să nu fim în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era ghemuit pe banca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
biata ei fetiță. —Nici eu. Mă sperii când mă gândesc ce viață o fi având micuța. Mi-ar plăcea să cred că mititica de Claudia are probleme hormonale când e gravidă, dar mă Îndoiesc, zise Ronnie și Începu să Întindă frișcă pe un blat Pavlova. Știi, acum că mă gândesc, chiar era irascibilă la cursurile prenatale. Era ciudat. Pe urmă, am ajuns să discutăm dacă poți să Îți dai seama după forma burții dacă o să ai băiat sau fată. Erau chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la Marseilles. Niciodată, nici chiar înainte de război, nu mai văzusem atâta mâncare. Oale imense cu supă, coveți cu salată, plite pline cu carne, pește, pui și legume, munți de farfurii cu plăcinte colorate ca niște pietre prețioase și torturi cu frișcă. Era câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deschis larg brațele de-a lungul spătarului canapelei în semn de invitație pentru amândouă. Haideți, am repetat. Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai, scumpo, m-am rugat eu. Betsy mai făcu un pas. —Cu frișcă deasupra. Coborî ultimele două trepte și se repezi spre canapea. Abigail așteptă până ce sora ei se cuibări în brațele mele. Ea era mai precaută, prima mea născută. Când se convinse că nu era o capcană, că nu o să mă transform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici un dubiu că m-aș putea îndrăgosti de acest bărbat, dacă nu mi se întâmplase deja. Am găsit o masă în fața unui șemineu și am luat o cină anticipată constând în plăcintă cu pește urmată de ruladă cu gem și frișcă. De probă, mi-am întins brațele deasupra capului. Nu s-au întins perfect, dar măcar m-am convins că era posibilă o recuperare completă. Niciodată nu am înțeles sensul drogurilor, am zis. Nu pot să cred că Ecstasy sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în bălegar laolaltă cu porcii și tot nu aș fi remarcat. Și atunci de ce ai mai pus uleiurile? — Nu-mi mai pune întrebări complicate. Sunt prea bolnavă ca să gândesc. Mi-e și foarte foame și am nevoie de scones 1, frișcă și cel puțin 15 cești de ceai. Ed își scoase mâna din apă și-și împleti degetele cu ale mele. Crezi că ai fi dispusă să-ți faci puțină poftă de mâncare mai întâi? În scurtul răstimp de când mă cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul violet, fără game, pare o ficțiune, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii lor. Pretutindeni erau afișe cu „Dușmanul ascultă!“ și „Economisiți cărbuni“. Vitrinele împodobite sărăcăcios cu mărfuri greu vandabile. În prăvălia mamei, un înlocuitor de frișcă pe nume Sekosan se comercializa la liber. De la gara principală, pe podul Mottlau și pe insula Speicher, în preajma șantierului naval Schichau și de-a lungul lui Hindenburgallee, jandarmii de front și patrule ale Hitlerjugend controlau persoane civile, militari în permisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În eleganță, pe Pardo Bazán În rafinament, pe Pereda În modernitate, pe Valle-Inclán În doctrină și pe Azorín În spirit critic“; presupun că oricare altul În afară de mine i-ar fi oferit lui Ricardo un zer, și nu o astfel de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1914; criticii, asurziți de bubuitul tunurilor, nu i-au dat nici o atenție. Același lucru avea să se petreacă cu Basca (1916), volum În care se resimte o oarecare răceală, atribuibilă, poate, oboselii pe care i-o producea Învățarea limbii basce. Frișcă (1922) este opera sa cea mai populară, deși Enciclopedia Bompiani a văzut În ea punctul culminant a ceea ce s-a numit prima perioadă loomiană. O boală duodenală trecătoare a sugerat, sau impus, subiectul lucrării antemenționate; laptele, remediul instinctiv al ulcerosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fildeș, literatura angajată, realismul, originalitatea, servila imitare a clasicilor, Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din șase vorbe: Urs, Prici, Bască, Frișcă, Lună, Oare. Așa o fi, dar În spatele vorbelor distilate de creator, câte experiențe, cât avânt și câtă plenitudine aflăm! Nu toți au știut să asculte Înalta sa lecție. Lada dulgherului, cartea unui așa-zis discipol, nu face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bust la groapa comună de la Chacarita, operă a sculptorului Zanoni, care va consta, aplicând sculpturii modulele regretatului poligraf, dintr-o ureche, o frunte și o pereche de pantofi. Un multilateral: Vilaseco E de la sine Înțeles că cele mai Înaripate pene, frișca și caimacul tuturor acelor Sexton Blake ai criticii, acreditează ideea că multipla operă a lui Vilaseco exprimă ca nici o alta evoluția poeziei de limbă spaniolă de la Începutul secolului până În zilele noastre. Prima sa creație, poemul Durerile sufletului (1901), pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]