1,005 matches
-
grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii. Cu inima bătându-i foarte puternic încă, sir Wyndham se admonestează că este atât de fricos. Minty își răsucește pălăria în mâini, încercând să-i aranjeze acul cu perlă care o ținea prinsă de păr. Nu se uită la el. Păstrează ordinea și echilibrul. Încă una dintre maniile ei. Sir Wyndham își îndreaptă borul pălăriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2. Căci n-am avut de gînd să știu între voi altceva decît pe Isus Hristos și pe El răstignit. 3. Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. 4. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5. pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
foi de nuc, pelin sau indrușaim degeaba. Mirosul Începe să moară abia după trei zile. Vorba asta cu parfumul de porc am auzit-o de la unul, Oaie, șofer de camion la CAP și om cuminte de felul lui. Chiar nițeluș fricos. Spun oamenii despre el că, atunci când conduce hârbul și se apropie din sens opus altă hărăbaie, el Își trage curul așa, mai spre dreapta, Înghesuind pasagerii ca, În caz că se ciocnește cu ăl din față, să fie cât de cât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era palid și-și mușca buzele. Văru-său: „Ho, mă, fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
storcită și, din găinușă, pe o bucată de coșcovelniță din care nu izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare, să vă Îmbrobodesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos. Noi, ceilalți, ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos, iar Oaie mergea așa de Încet, Încât vântul produs de viteza lui nu ne-ar fi pus nicidecum sănătatea În pericol. Eram patru: eu și Hristu - pe bază de șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își dăduse, desigur, seama că lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să nu se mai Întoarcă de frica de a nu o vedea iară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o pornise Înapoi ca o rachetă, trecuse, fierbinte, pe lângă sprânceana dreaptă - pe care o și pârlise puțin - a lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-Ți pasă că pierim?" 39. El S-a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vîntul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40. Apoi le-a zis: "Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?" 41. I-a apucat o mare frică, și ziceau unii către alții: Cine este acesta de Îl ascultă chiar și vîntul și marea?" $5 1. Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul Gadarenilor. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mîinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea, și să zică: "Mîna mea m-a izbăvit." 3. Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de muntele Galaadului." Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors, și au mai rămas zece mii. 4. Domnul a zis lui Ghedeon: "Poporul este încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu mine la mare, două săptămâni. Fricosul nu a răspuns, dar știa că nu va mai putea evita multă vreme... Toamna nu s-a mai putut abține, i-a telefonat, fie ce-o fi. Răspunse inginera Silvia Isabela, sora mai mică: Ira se măritase. Când cum de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dumneata e doar stres și viață sedentară! Arătai altfel când făceai teren, dar nu te poți plânge că ai fost avansat... Și tot așa, tranca-fleanca-mere-acre, s-a gargarisit Felcerul. Vorbește ca să fie auzit ce principial e! Face pe el de fricos, de când l-au băgat În sistem și i-au dat și pistol. E drept, clădirea e echipată, de sus până jos, cu tehnică de ascultare, dar cine-și pierde vremea cu unul ca el și cu sticluțele care le primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu vă doresc să vă simțiți scoși dintr-odată În afara regulilor ocrotitoare ale lumii noastre! Și, cunoscându-mi toate reacțiile, eram perfect conștient că pericolul de a se petrece ceva fatal creștea În fiecare secundă. Iar atunci când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
colegii mei de lagăr din Rusia - dintr-un vagon de dubă, dintr-o Închisoare de tranzit, din lagăre de muncă; și Basarabenii noștri, adunați În „Centrul” de la Sighișoara... Aceeași omenire, reprodusă, reprezentată: cu bunii, răii, cu cei curajoși, cu cei fricoși, cu “Înțelepții”, totdeauna gata să se aranjeze cu dușmanul. De parcă ar gândi În locul aceluia, cu... ne-politicii, care, ca să-și ascundă lașitatea, În loc să spună că, le e frică, că n-au curaj, ei pretind că nu vor să facă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
haidăi - toți călări... Tata, om blajin din fire, s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar nu fricos - Însă nu voia să-i Înfrunte pe grecotei cu mâna goală... Nu pentru el, dar așa, pentru mama... A vrut să evite... În fine, iar În al doilea rând - cel puțin așa se vorbea prin sat, când se vorbea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țara la haos pentru că ne îndepărta din guvern pe noi, prietenii lui intimi. Nu, Hassan - negă hotărât - , nu încerca să mă înșeli, că te cunosc de mult timp. Realitatea e că puterea, anii și comoditatea te-au făcut moale și fricos... Puteai fi erou când nu aveai nimic altceva de pierdut decât speranța într-un viitor mai bun. Dar nu când trăiești într-un palat și ai un cont în Elveția cum ai tu... Nu nega - i-o tăie scurt. Amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la bani ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura din palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi satisface toate poftele, răspunse ea. Mi-a trecut și oboseala. Pizza a fost extraordinară! — Ia ascultă, chiar nu e nimeni acasă la tine? am întrebat-o. — Pe cuvânt că nu e. Sora mea e la prietenul ei. E foarte fricoasă și nu poate să doarmă singură în casă. — Atunci să nu mai mergem la hotel, am spus eu. N-are nici un rost. Hai să mergem la tine! Poate găsești un așternut și pentru mine, nu? Midori s-a gândit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au fotbaliștii cînd sînt scoși de pe teren pentru că-s fricoși. Cei doi bărbați cu haine de piele și chipuri teșite stăteau lîngă noi ca să facă loc tancurilor. — L-ați găsit pe tovarășul pe care-l căutați? Îl Întrebai În franceză pe tipul mai Înalt. — Da, tovarășe, mulțumesc, Îmi răspunse cercetîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Felix Nicolau Tandru și rece roman „pre fricos să nu spăriem, că mai îndrăzneț să va întoarce” (Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică) „Poate că la noi Dumnezeu arată ca un naș mafiot cu girofar nu pentru că noi trăim în zonă, ci fix pe dos - adică deasta trăim noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefoane. Ăla i-a zis că o să facă verificări, dar că, până la rezultatul anchetei, era mai bine să achite factura. Tanti Cucu, deși poreclită Piratu’, nu făcea cinste steagului ei negru cu un craniu și două ciolane încrucișate. Era o fricoasă clasa-întâi. Mi-a zis că va reveni în București și că va trebui să plătim factura. Aiurea! S-o creadă ei! N-aveau decât să taie telefonul. Până atunci, însă, trebuia să comunic. Așa că vorbeam până se înroșea firul telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai repede, în râsul celorlalți. — Ha!ha!ha!așa de fricos erai? De ce te-ai așezat în primul rând?îl întreabă Teofana în hohote de râs. — Dracu’ știa că apare locomotiva. — Ce-a zis tatăl tău? — Ce să zică? A ieșit după mine râzând și întrebându-mă dacă mă doare piciorul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]