1,748 matches
-
val de urlet.Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit,Copacii triști și mohorâți de peste dealuriSe lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi.O nouă răsuflare rece iarna-și trimite,Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute,Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți,Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți.Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitateOstilităților ce au gesturi necontrolate,Până-mprejur armistițiul se instalează,Iarna puterea absolută și-o demonstrează.Ca un tunet în ... XXVI. SUNT
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
explic. Sunt poate un pic confuză. Multe lucruri din viața mea sunt cum ar trebui să fie, altele nu sunt. - Dar ai doar douăzeci și șase de ani după câte știu. Ce lucruri așa de importante pot să-ți dea frisoane la vârsta aceasta? - La orice vârstă pot exista probleme, dar hai să nu mai vorbim de ele, ce zici intrăm aici? - N-are importanță unde, zise Sebastian un pic iritat de modul fetei de a privi lucrurile. Îl deranja vădit
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
spuneai: „Ești mai presus decât acest cuvânt. Ești gândul care îmi înconjoară sufletul și mi-l face senin. Tu știi să mă vindeci când sunt răcit, ceaiul pe care mi-l faci cu multă lămâie și miere îmi topește toate frisoanele răscolite în mine, ciorapului din lână îi simt mângâierea și a mâinii tale care mi-l croșetează pe picior. Nu știu cum faci tu, dar atunci când stai culcată pe pieptul cu urechea lipită de piele parcă îmi smulgi toate declarațiile de iubire
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
zilișoarele, care nu erau de ieri de azi, l-au făcut să le considere ca ceva obișnuit. Atunci când îl sâcâie, își zice-n sinea sa: „Iar le viniră dracii, n-am decât să aștept până mă lasă...” și, istovit de frisoanele durerii, se așeza unde putea ca să-și tragă răsuflarea. Nu mai era chip să facă vreo mișcare, amorțeala punea stăpânire pe el, și devenea ca un om paralizat pentru câteva zeci de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ontologică, tradusă prin viziuni ale splendorii scenariului, îmbibate de profetism: “M-așez grandiose în palmă de gând,/poemele-mi fug adesea de sub creion,/ crucea timpului încerc s-o ascund,/ sub sceptrul de flori, zic lui Domnu`,pardon! “(Umbra ce doare ). Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape puternică a simțurilor, poetul se înalță în zonele tainice ale spiritului, precum într-un impuls magic.Alchimia verbului declanșează viziuni deosebite, iluminări fantaste ale eului și ființei. Întreg vizionarismul lui Puiu Răducan
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
gura într-un sărut pasional cu gust sărat de la apa mării. Ana își simți prin tot corpul un ușor tremur și nu mai era din cauza temperaturii apei ci a sărutului, temperatură ce se propaga cu iuțeală. Cânt o lua cu frisoane, când cu călduri. Își aminti de rugămintea ei de azi noapte, ca Gelu să privească cerul senin și să-i descopere prezența ascunsă într-o stea. Însemna că îl privise și o descoperise, dacă astăzi se sărutau. Oare ce va
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
vede pune-n jos ochii ăia albaștri, de zici că pică de rușine! Îl... respectă și ea! Le arăt eu respect la amândoi! Ptiu! Spurcații! Este de-o seamă cu fii-sa! Ora târzie, strecoară prin fereastră șerpi de răcoare. Frisoane scutură trupul înțepenit în gânduri lângă frereastră. Fiorii amorului s-au retras... Buzele au gust de lacrimi... Dacă nu-mi răspunde la telefon, mă... omor! Asta merită! Așa, o să mă aibă pe conștiință! Da! Asta o să fac! Mă omor... O să
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
în propriul vis/ în clipa aceea când atingem pământul/ și totul se cutremură/ chiar și pământul dinăuntru”(Niciodată nu luăm moartea în serios, p.38); nu arareori moartea este scena jocurilor de-a viața: „moartea îmi imită dragostea/ cu un frison/ pleoapele îmi imită viața/ cu o clipire”(Abandonat, p.46), dar moartea poate genera și singurul sentiment de certitudine al unei homeostazii intraspecifice, însoțind acel mesaj de filiație a arhetipului: “prin sângele meu sunt lăsate mesaje/ de la o boală la
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
în lipsa unei surse interioare de lumină, fluturele e nevoit să aleagă luna. aștept telefon - greierele țârâind parcă înadins Claudiei Ramona Codau Iată și o situație în care greierul devine agasant, ba chiar stresant. Țîrîitul lui e motiv de tresăriri și frison. Poemul este o dovadă că, în ciuda pericolului repetiției manieriste a repertoriului limitat de motive, se pot găsi mereu situații originale și modulări neașteptate ale banalului și ultrafolositului țîrîit de greier. Parcă înadins. Ziua Morților - doar iedera aprinsă la crucea veche
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
nu catadicsise să îi răspundă. Atârnase tabloul deasupra patului, fără să-i ceară măcar părerea, iar din acel moment, începuse să își petreacă ore în șir cu privirile blocate în spirale sau pe umbra alungită. El nu-l suporta, simtea frisoane reci pe spate numai când încerca să fixeze vreunul din elementele acelea bizare. Despre ea, ce mai putea spune? Părea fascinată mai mult de tablou decât de persoana lui. Nu mai reușea s-o scoată din casă cu una cu
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate-s de umbre crescute prin zloată ... Citește mai mult Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândulCând plânge fereastra de ploaia mocnindăCând
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
noapte. Pun căpăstru de argint visurilor doctore și nu le las să spere. Nu vreau să plângă ca sălciile pletoase, cu nuferi, în locuri duioase. Mi-e frig doctore, mi-e iarnă și apoi mi-e vară, cu macii arzând, frisoane doctore și mai ales mi-e tristă toamnă. Dorul? Aleargă nebunul, bunul, între mine și el, pe un curcubeu de oțel. Unii spun că am boala aceea cu sufixul ,,bună”, Eu zic că sunt bolnavă de poezie, doctore. Spune ceva
DE SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372724_a_374053]
-
de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În clipa-n care ai decis de la mine să pleci și să iei toate amintirile și lucrurile cu tine, m-au trecut în inimă fulgeri de frisoane reci, lăsând în sufletu-mi prăpăd, și-un gol în mine. Refuz să cred că suntem doar ca două frunze cărora le-a venit vremea despărțirii de pe ram, doar mă uit în gol amintindu-mi de-ale tale buze și
IUBIREA MEA NU ȚI-E DE-AJUNS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372810_a_374139]
-
și zloată, cu picioarele desculțe, ars de flacăra divină a cunoașterii, apoi școala profesională de strungari, la internat, ce rezultate formidabile obținuse, cum de se mirau toți de inteligența sa ieșită din comun, cum primele lui poezii au produs un frison în literatura vremii, apoi facultatea muncitorească, la fără frecvență, cum la îndemnul unor oameni de mare încredere debutase în presă și desigur cum se cunoscuse El cu marele său prieten, Sandu, cum amândoi, cot la cot, umăr la umăr, mai
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
și noi, ca și Matei Călinescu, pentru o poetică a (re)lecturii, în care plăcerii i se asociază complexitatea, complicitatea, speranța ieșirii din labirint, dintr-un paradis al oglinzilor (duble). Ion Constantinescu practică o ironie subtilă în fiecare poem. Un frison al înțelepților ardeleni străbate întreaga poezie din acest volum. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ion Constantinerscu- TAINICE SPERANȚE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1686, Anul V, 13 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin
ION CONSTANTINERSCU- TAINICE SPERANȚE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373259_a_374588]
-
altfel decât ceilalți, te plasează în categoria „rebelilor” sau a celor nemulțumiți. Într-o zi, prin anul doi de liceu, o pârdalnică de răceală pusese stăpânire pe mine, secătuindu-mă de energie și tăindu-mi pofta de viață. Cuprins de frisoanele care îmi creaseră o stare generală de disconfort, am mers la cabinetul medical, unde „medicul școlar” - constatând precaritatea stării mele de sănătate - m-a expediat urgent acasă, după ce în prealabil mi-a dat o rețetă și o motivare care mă
NEDREPTATEA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374788_a_376117]
-
timp, mă uit la ceas: phii! cînd s-a făcut nouă? cum mai trece vremea cu ei! Pe la nouă jumătate, cînd Hatmanu îmi dă amical peste dreapta cu pensonul: hoțule mic, Strigătul, ai? Munch, ai? bate cineva. Cine? Vonica. Un frison îmi linge șira spinării. Nu te teme, nu te teme, zice oaspetele și mă conduce înapoi la tablou. Salutări de la cineva? întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă-ntr-o voce: de la? de la... lungește el suspansul. De la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se întîmplă și în lumea bună, cea a Vestului (unde Radio București trimite, cînd și cînd, cîte un corespondent). Degeaba; relatările bat tot înspre Răsărit. Cu tot tacîmul, adică și cu pronunția marcat rusească a numelor (Baris Elțîn). Simt un frison, frison vechi, pe șira spinării. Și, capac, ieșind pe bulivar, mai și văd plimbarea căciulilor cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întîmplă și în lumea bună, cea a Vestului (unde Radio București trimite, cînd și cînd, cîte un corespondent). Degeaba; relatările bat tot înspre Răsărit. Cu tot tacîmul, adică și cu pronunția marcat rusească a numelor (Baris Elțîn). Simt un frison, frison vechi, pe șira spinării. Și, capac, ieșind pe bulivar, mai și văd plimbarea căciulilor cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru fibra noastră, a urmat o Maltă dubioasă și perfidă, care ne-a răscolit, permanent, somnul și trezia, iată, acum, un alt coșmar, de data asta, colorat în septentrion, cu griuri care ne dau frisoane pe șira spinării. O Americă hipercivilizată n-are-ncotro, este nevoită să țină cont de o Rusie turbulentă (dar cînd a fost Rusia liniștită, la locul ei?), Clinton, deși proaspăt operat la genunchi, trebuie să zboare pînă la Helsinki, să-l întîlnească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși excepțională, izbîndă editorială, ci și prilejul unor oportune meditații asupra specificului românesc. Categorie atît de vagă și inoperantă, la urma urmei, dar în stare a resuscita, măcar și prin simplul ei enunț, o invitație la nuanțări care scapă azi frisonului general, consecutiv prăbușirii comunismului. Scriitura cvasipoematică a cărții, dar și cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ordine de idei, îl asigur pe grijuliul meu interpelator că în atelier nu trag chiulul. Îl și invit, de altfel, să se convingă. Str. Armeană 18, etaj 2, scrie pe ușă. Bătînd recent, după zeci de ani, străzile Dorohoiului natal, frisonul regăsirii nu a putut rămîne întreg, fiind minat de constatarea... înnoirilor. Am pe peretele atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul albastru); semnînd-o dreapta, sus trăiesc, a cîta, a cîta oară, inegalabilul frison al fericirii, dar și stenica tristețe că pînza deja nu-mi mai aparține. Așa că, alături de atîția alții în ciuda veșnic încruntatei butelii cu venin de sub lombroziana calotă dați-mi voie să mă bucur că țara trăiește acum un moment irepetabil și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]