646 matches
-
de regim optic. Și iarna și vara obiectele au aceeași formă, însă calitatea luminii solare este diferită. Ioanide și Elvira vedeau lumea în alt ton. Încolo se purtau aproape exact ca înainte. Ioanide redevenise paradoxal în vorbire. Elvira își reluase frivolitatea ei. Cu toate astea, un dezechilibru se putea zări. Cât timp copiii trăiau, Ioanide și Elvira duceau o existență distrată și anonimă. S-ar fi zis că nu se grăbeau să dea vieții intensitatea maximă, întrucît contau pe durata ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în cărțile unei biblioteci de lîngă pat. Erau cărți la mîna a doua, cumpărate cu șase penny sau un șiling, în mare parte legende și fantezii, alături de cărți de ficțiune și nonficțiune pentru adulți. Dar acum fanteziile păreau de o frivolitate imbecilă și poezia fluiera în noapte; romanele prezentau viața luptîndu-se împotriva propriei agonii, iar biografiile relatau bătălii care duceau la un sfîrșit violent sau senil; istoria, pe de altă parte, era un vierme infinit de bolnav, fără cap și coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În particular, să mă convingă că nu talentul meu fusese, de fapt, pus În cauză, ci asocierea noastră. Atacul Îl vizase, În realitate, susținea, doar pe el. Posibil... Îl acuza pe tânărul critic Nicolae Manolescu, deja o vedetă, de funciară frivolitate și de toate relele. Iritarea mi se părea excesivă, eram neștiutor În ale vieții literare. Fusese, Însă, entuziasmat aflând că sunt prieten cu Lucian Raicu. Îl considera cel mai bun critic. Adăugase chiar - Îmi amintesc - „singurul, singurul”. Știam că trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
concluzie. Nici măcar nu sunt sigur că a fi naiv este un păcat. Poate că-i vorba de ceva mult mai serios.” * Ceea ce Îl apropiase În ultimii de ani de Humboldt ar fi putut fi, credeam, dezamăgirea tot mai profundă față de frivolitatea „angajării” intelectualilor În mișcările politice cărora le sacrificaseră luciditatea și cărora le concesionaseră ieftin nevoia de transcendență. Într-o plăcută cină la același restaurant franțuzesc din Vermont, În vara lui 2001, de data asta, Bellow s-a trezit brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó András, rănit În timpul conflictelor interetnice din Târgu-Mureș, Paul Schuster avea să formuleze, Într-o scrisoare către noul președinte al Uniunii Scriitorilor, o doleanță plină de tâlc: „Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vechi și noi; au nuanțat conflictele cărții; au speculat topografia , la fața locului; au redimensionat eroii ; au ironizat poncifele comuniste; l-au Înțeles mai bine pe genialul scriitor... Ruxandra Cesereanu, spre exemplu, cea care deschide mărturiile de față, scrie cu ... frivolitate intelec tualizată, cu patos și seducătoare alinturi de autopro clamată vrăjitoare ( de altfel, În unele fotografii, chiar apare cu o pălărie ascuțită de vraci!), despre experiența mosco vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes - deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă zbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
miros de lămâie) și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea lui Lefty de frivolitatea din epoca jazzului, de cocteilurile cu gin, de fetele cu țigări; Îl făcea să-și dea părul pe spate cu vervă... În timp ce afară, În curte, Desdemona Îl auzea cântând și reacționa altfel. Pentru ea, cântecul evoca numai barurile rău famate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajustate) din oglindă decât trăirilor interioare: Am o casă Numai oglinzi. În ea mă închid Ca un fermecat Și mor mereu, repetat În glaciale oglinzi Reflectat. (Oglinzile) Poetul nu își ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ea mă închid Ca un fermecat Și mor mereu, repetat În glaciale oglinzi Reflectat. (Oglinzile) Poetul nu își ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
veselie, aducîndu-mi borcanele de orez cu lapte și scorțișoară, portocale și suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-a tulburat la început, dar m-am obișnuit destul de repede. Mi-e cam frică de pasivitatea cu care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt galant. - De ce nu-mi mai vorbești? Mă interesează! protestă Georgeta. Sunt fete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză. Avea replica promptă, și generalului îi plăcea să stea de vorbă cu ea. Dar nu ieșea din frivolități. - Entuziasmul tău îmi place, zise Georgeta. În viață însămai sunt și alte bucurii. Mai târziu are să ți se urască de atâta studiu și ai să vrei să trăiești. Eu te văd făcând o căsătorie strălucită, cu o fată bogată, intrând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de treabă. La masă, fata îl rugă să-i vorbească despre el, despre impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix făcea, cu oarecare prudență, nevoind să fie pedant. Dar era grav în pasiune și nu putea să-și ascundă tulburarea sub frivolități. Otilia îi spuse: -Tu ai o profunditate care sperie o fată. Dacă ai ști ce proaste suntem noi, fetele! - Te sperii pe tine? - Nu pe mine! Sperii pe orice fată, în genere, fiindcă fetelenu văd departe și n-au cultul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este la fel de important ca un tânăr vulcanic. Eu cred că nu mai este cazul să explic de ce este așa de important cenaclul „Flacăra” acum, tocmai acum, când spiritualitatea este aruncată, pur și simplu, la gunoi, În favoarea a tot ce este frivolitate, sex, pornografie, oroare, violență, crime, alcoolism, droguri, perversiune. Și ce este mai trist, este că absolut toate posturile de televiziune de la noi nu prezintă decât emisiuni și filme de acest calibru. Și toată lumea e mulțumită, fără ca cineva să realizeze cât
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
se distribuie în culori locale, de prim-plan, care se disting bine pe suprafață, tocmai pentru că nu are nevoie să se transpună în adâncime. Așa se dezvoltă treptat o cultură a aparențelor din care superficialitatea își face propriul ei ritual: frivolitatea, de la palpitația olfactivă pentru culinar până la intrigile amoroase ale unui sex care nu se afirmă mai sus de brâu; artificiul, care se consumă în formule de politețe strict regizate de eticheta unei amabilități ce nu trece dincolo de buze și își
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
București, am simțit că pot să fac tot ce vreau. Și am făcut nenumărate lucruri, ca într-un vârtej și cu senzația de beție a vieții în acest răstimp. Dar, după ieșirea din pușcărie, perioada dintre 1965 și 1972, unde frivolitatea a intrat în exces (deși nu mă consider deloc un tip frivol) și mă dădeam ușor peste cap, fără nici un efort, ca orice saltimbanc, totul mi s-a părut mult mai fascinant, mai liber și mai gustos. Beția de viață
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a ajuns să îmi convină. Dar o insistență pe această temă, în vremea aceasta de alarme și bombordamente neîntrerupte, ce face să ne aflăm en danger de mort în orice clipă, cu vești ale unor morți apropiați, este o impardonabilă frivolitate. Convenisem cu domnul Ialomițeanu ca, dacă ajung la Minister, să uzez de numele lui pentru a facilita lucrurile. Am plecat mai târziu de acasă, dar întârzierea mea a fost mai mare decât intenționasem, pentru că un drum până în centru a ajuns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam mlăști noasă), trupele noastre trecând în bărci și pontoane. Podul pare să se fi terminat, numai că, după câte se aud, ne-ar cam fi bombardat, noi, ca de obicei, ducând lipsă de aeroplane... însă, ascultând, m-a izbit frivolitatea situației, în care, bineînțeles, îmi aveam rolul meu comic, completându-mi harta războiului din bavardajul damelor - un personaj neputincios și grotesc, stând în marginea unei tragedii adevărate ! Bulversat de propriul meu spirit autocritic, mi-am lansat sarcasmul spre cele două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ar fi foarte deplorabil daca progresul civilizațiunei ar trebui să devină un blestem pentru astă activitate. Atitudinea mai morală a corporațiunei (Stand) e mai mult un fruct a unei pozițiuni mai pline de onoare; și o dovadă că lejeritatea și frivolitatea cugetărei a fost mai degrabă un product a pozițiunei destinate ei prin opiniunea publică decât pozițiunea un rezultat din viața morală a unui număr mare din membrii săi. Acela pe care societatea civică nu-l recunoaște de egal și e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste fulgere a umorului vom trebui să simțim că ele răsar dintr-o natură într-adevăr amabilă și adâncă totodată. Această împregiurare tonul fundamental are s-o sensibilize. El trebuie să fie depărtat atâta de tonul superficial și ușor, care trădează frivolitatea cugetului și a inimei, trebuie să fie însă tot așa de departe de la acea spiritualizare a tonului rănit prin soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni trădeze pe-acele ființe cu inima de marmură, el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-n armonie. Dușmanul liberei dezvoltări a artiștilor, izvorul prin urmare a (lipsei de curagiu) descurajări, a urâtului și, în urmă, a deplinei neglijări este monopolul rolelor, iar dușmana unei reprezentări rotunzite a unui întreg op de arte este ușurința și frivolitatea în pregătirile și intermediațiunile reprezentărei dramatice. În orce sferă a științei or artei individul poate să-și aleagă materia ce vrea s-o trateze; ea nu-i este impusă de din afară. În această libertate de alegere este rădăcina dezvoltăriii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și publicul este prin asta dispus la o mai mare stimă față atât cu opurile de artă cât și cu artiștii. Este apoi o experiență veche cum că înălțimea culturei unui artist se dovedește prin conștiințiozitatea repetițiilor, pe când ușurința și frivolitatea în aceste preparări pentru reprezentare sânt caracteristice lipsei de talent și a rutinei. De aceea nici un op clasic care a pauzat mai multă vreme n-ar trebui să se deie fără probe preparatorii, chiar daca montarea ar fi aceeași. Însă când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]