669 matches
-
s-a realizat, căci acum lucrurile erau coapte pentru el: un spectacol unicat, cabaret politic care se bazează pe păpuși și oameni, o prezentare echidistantă a acelor realități sociale pe care le simțim. Păpușile nu sunt noi, ci... înnoite, decorul frizează kitsch-ul, fiindcă așa e și în realitatea românească“, explică directorul (de scenă și instituție) Horia Ionescu. Păpușile - mineri, prințese, trâmbițași - sunt realizate de Radu Clețiu, iar rolul Regelui i-a fost încredințat lui Valentin Ivanciuc, actor al Teatrului Național
Agenda2005-11-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283473_a_284802]
-
sânt convins că va părea monstruos oricărui membru din acest Senat, când îl aude acum enunțat de mine, cei patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
mi-o sugerează. În fond, orice filozof este un credincios travestit într-un adept fanatic al acrobațiilor conceptuale. Al patrulea simptom este orgoliul. Superioritatea celui care a reușit să deprindă tehnica jocului de-a abstracțiunile este una fără margini, ea frizînd orgoliul luciferic al celui care își închipuie că poate crea lumea din simpla mînuire a cuvintelor. Iar disprețul cu care un asemenea suferind își privește semenii seamănă cu aroganța curtenitoare cu care un fachir, plutind suveran în aer, se uită
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
sfîrșitul anilor '80 la studii de imagologie și interculturale, este căsătorit cu o femeie care nici ea nu e franțuzoaica, și că au împreună un copil. Întîmplarea face să ne aflăm într-o vreme a exhibării fără limite, a anecdoticului frizînd trivialul, a diarismului declamator, așa că nu mă simt ipocrita sau deplasată mărturisindu-mi uimirea față de această biografie ne-biografică. Nu vreau să spun că sînt dezamăgită că nu am aflat mai multe despre Tzvetan Todorov, la nivelul unui omenesc, prea
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
în afara acestui scenariu, toate textele călinesciene asupra lui Eminescu din intervalul menționat par niște aberații lipsite de orice suport motivațional” (p.1177) sau „fără a ține cont de această strategie, multe afirmații ale marelui eminescolog par niște puerilități, când nu frizează chiar stupiditatea” (1179). Enunțată cu mai multe precauții și într-un volum anterior ( G.Călinescu față cu totalitarismul, 2011), explicația, respectiv scenariul, poate fi acceptată ca indicând o autoiluzionare a lui Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
anonim, dacă numele nu i-a ajuns pînă la noi. Și, de aceea, poate că tot Styxul e. Orișiunde nu știm, putem presupune. Iar acolo unde știm - interpretăm. 3. Anamorfoze În toate cazurile de mai sus, efectul e tragi-comic, deci frizează abisalul. Căci oglinzile sînt căi către străfunduri. Ale sinelui, sau ale celuilalt, sau ale lumii. Mai ales cînd sînt convexe, cum e cea - celebră - a lui Parmigianino, cel ce ne privește din vitrina de la Kunsthistorisches Museum, ca Meduza de pe scutul
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
foarte mică de minciună și atunci s-ar numi ipocrizie socială. Dar, în viața tuturor, pînă-n 1989, a fost o cantitate enormă de minciună, și la cei mai mulți dintre noi cantitatea de minciună a atins pragul acela atît de critic, că friza demența. Tot ce mi-ai spus pînă acum seamănă foarte mult cu ceea ce eu am identificat a fi coloana fiecăreia dintre cărțile tale. Anume, nevoia de mărturisire și, mai departe, ducîndu-ne înspre impersonal, nevoia de mărturie. Eu nu găsesc altă
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
savant. Pentru a demonstra falsitatea poziției "inchizitoriale" a interlocutorului lui Galilei din dialogul lui O. Paler, Gh. Stratan recurge la demontarea artificiilor retorice specifice textului acestuia, dar și la amănunte referitoare la istoria artei. Rezultatul e o lungă buclă ce frizează ea ănsăsi retorismul și care face o breșă - atât prin ton, cât și prin conținut - an expunerea, altminteri detașata și compactă, făcută an registrul criticii ironice. Oricum, principiul lucrării lui Gh. Stratan, care se reflectă atât an modul de abordare
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
o parte unul din preceptele cele mai adânc încrustate în psihologia și subconștientul oamenilor în istorie. Spre deosebire de Stendhal, autorul rus îl pune pe eroul său să articuleze, să definească acest principiu al unei permisivități totale care, în cazul lui Raskolnikov, frizează, evident, nebunia, numai că... ideea expusă și argumentată de acesta a devenit, în nici o jumătate de secol, principiul care fundamentează două enorme structuri sociale, aflate ambele la mii de kilometri distanță, dar în interiorul aceleiași Europe ce se pretinde a fi
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
erotic ce-i acaparează fără șanse de salvare. Cel de-al doilea nu este doar martorul întâmplărilor din prezent, ci și investigator insistent al trecutului. Profesorul Nazarie află din sat adevăratele împrejurări ale morții Christinei, ca și obiceiurile ei ce frizează încă din timpul vieții sadismul și vampirismul prin plăcerea de a suci gâtul puilor vii și nesațul erotic. Toyoki Mikame este medic psihiatru; atras și el de Yasuko încearcă să afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
scoasă la iveală în 1942, n-a fost nicicînd invocată ulterior în discuțiile privind editarea maioresciană a poeziilor lui Eminescu. Dar suspiciuni de același gen fuseseră formulate cu mult înainte, primul care a cutezat să le exprime, cu o duritate frizînd injustiția, fiind I.L. Caragiale: „mai tîrziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-așuț făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare. Eu crez că asta trebuie relevat.” (Două note, 1892) După mai bine
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
spectacolului e împinsă la detaliu, cu un impecabil realism, care funcționează până și la depunerea jurământului de către gărzile elvețiene. În reproducerea lor, autorul nu iartă nici o sintagma, doar că le întoarce pe dos. Deși nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
asculte pe toți, cu răbdare, pînă la capăt, chiar dacă, de multe ori, problemele lor îi sînt complet străine. Sentimentul care se degajă este unul de compasiune și de infinită înțelegere umană. Chiar dacă multe dintre solicitările celor care sună în emisiune frizează absurdul, ele nu au niciodată darul de a-l amuza pe interlocutor. Un oftat de tristețe îngîndurată semn al unei sensibilități puțin comune, marchează reacția jurnalistului în fața mesajelor tuturor celor care simt nevoia să-și strige disperarea în direct, pe
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
cărții. Există și alte insuficiențe, mai mărunte, care, chiar dacă fac parte din regula jocului ficțional, n-o fac mai puțin restrictivă. Profilurile tovarășilor de năzbîtii ai lui Luci nu se prea disting, povestea de dragoste a lui Emil cu Lia frizează kitsch-ul, iar personajele feminine nu depășesc nivelul unor banale reprezentări „băiețești”. E adevărat că avem de-a face cu un roman de atmosferă, un roman-monogramă, nu cu unul realist în care umanul social și observația istorică să se afle
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
următoarea concluzie fără drept de apel: "Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
să dea față cu dezmoșteniții soartei de al căror vot au - totuși! - nevoie. Există, însă, un indice la care politicienii noștri sunt demni de admirat: tăria nervilor. Sau, mai bine zi, grosimea obrazului. Într-adevăr, îți trebuie o nerușinare ce frizează eroicul pentru a te prezenta senin la cerșitul de voturi, după ce patru ani ai mințit fără să clipești, ai profitat cu abjecție sau ai trândăvit cu spor. Și la acest capitol, diferențele se șterg că prin minune. Fie "lideri", fie
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
îndeobște degajă scînteia salutară a spontaneității). Imaginea densă, detașabilă, aptă a sabota fluența narațiunii prin stabilitatea intemporabilității. Țîșnită din textura unei povestiri hărțuite, vlăguite, demise din rolul său, dă lovitura de grație desfășurării acesteia prin caracterul său de punct fix, frizînd absolutul: "sunetul complet al îmbăierii unui copil/ o pată în văzduh de care se feresc răpitoarele/ mîinile bătrînilor rotunjesc în zer un creier de schimb" ( Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul, mai ales în confruntarea cu legea americană. Pe de o parte, o asemenea poveste e greu de spus din cauza stereotipurilor. Emigrantul sărac care știe că vremurile de criză îți permit să faci o avere șuntînd morala societății și regulile
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
că Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru romani, restul popoarelor, cu anumite excepții, erau considerate "barbare", ca să
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
În alte vremuri, autorul ar fi fost un conducător politic de succes sau un patron cu vădite virtuți organizatorice. Trăind însă într-o epocă unică prin amestecul de sublim și atrocitate umană, Anania a împărtășit un destin a cărui densitate frizează ficțiunea romanescă. Stranietatea cărții este că autorul lasă impresia că mai toate evenimentele la care a participat s-au petrecut fără voia lui. Parcă ceva tainic, o forță depășindu-i voința, l-a aruncat în lume, luîndu-l pe sus și
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
la un telefon public. Nu putem realiza întrutotul mirabilul curaj al hipersensibilei, friabilei ființe care era Doina Cornea dacă nu-i proiectăm comportarea pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în rîndul acelor "opozanți" despre care Virgil Ierunca recunoaște că, "abia după decembrie ne-am putut
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
vă va tăia pofta de a continua lectura. Și ceea ce este mai umilitor este că nu doar terminologia medicală a atins un prag inaccesibil minții noastre, ci și tehnica ei. Procedeele, intervențiile și operațiile medicale au atins o finețe ce frizează magia. Tocmai de aceea medicii apar tot mai des în ochii noștri învăluiți într-o aură de vraci, vindecători și terapeuți taumaturgi. Ce fac ei numai ei știu, iar nouă nu ne rămîne decît să chibițăm pe margine. În privința terminologiei
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
se vorbește tot mai insistent de un posibil tandem Stolojan-Băsescu pentru viitoarele alegeri. Dezvăluirile și judecățile lui Radu Vasile și Răsvan Popescu pun într-o lumină proastă guvernarea din perioada 1996-2000. Pe alocuri gestul de a le scrie și publica frizează lipsa de responsabilitate și moralitate. Cel puțin cartea lui Radu Vasile este spovedania unui învins. A unui om care a atins o culme nesperată, care a cunoscut lingușirea oamenilor și reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un moment
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Angelo Mitchievici Ca și Quentin Tarantino, Lynch este un regizor greu de situat în cinematografia actuală, o parte dintre filmele sale, precum The Elephant Man (Omul elefant, 1980), sunt adevărate filme de artă, altele frizează o zonă a morbidului care nu este însă nici horror-ul propriu-zis, nici thrillerul clasic, nici un film noir, ci un hibrid aproape inclasabil. Blue Velvet (Catifeaua albastră, 1986) constituie o astfel de capodoperă unde Lynch etalează tema sa favorită, monstruozitatea
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
dau de cele mai multe ori cu bîta în baltă. Lumea nu se poate civiliza peste noapte, indiferent de ingineriile financiare care au dus la rotunjirea conturilor, moravurile seculare nu se schimbă cu una cu două, iar comportamentul unora dintre compatrioții noștri frizează grotescul. Bufetul suedez organizat cu prilejul diverselor reuniuni internaționale rămîne pentru oamenii cu ștaif din România o probă de bază la concursul de dat în stambă: „La vederea meselor acoperite cu platouri sofisticate și picturale, ei demisionară cvasitotal din condiția
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]