851 matches
-
superior adesea celui din Gazette. Începînd din 1632, Renaudot a mai publicat, de asemeni, Feuille du Bureau d'adresse, publicație de anunțuri, predecesoarea celor care s-au dezvoltat începînd cu mijlocul secolului al XVII-lea pînă în zilele noastre. În timpul Frondei, publica(iile lui Renaudot au apărat cauza lui Mazarin: cu acest prilej s-a m(rit num(rul libelelor (mai mult de 4000 de mazarinade), iar Courrier français, partizan al Frondei, a (ncercat să concureze publicația regalistă Gazette. În toți
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
secolului al XVII-lea pînă în zilele noastre. În timpul Frondei, publica(iile lui Renaudot au apărat cauza lui Mazarin: cu acest prilej s-a m(rit num(rul libelelor (mai mult de 4000 de mazarinade), iar Courrier français, partizan al Frondei, a (ncercat să concureze publicația regalistă Gazette. În toți acești ani, Renaudot și-a adunat în volum diferitele sale publicații: prefețele scrise de el rămîn, pînă în zilele noastre, printre textele cele mai lucide ce au fost vreodată scrise asupra
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
seminală dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spirituale”, în raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai târziu, de încremenirea în „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit în căutarea unui „pământ virgin”, modelarea - în funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se înscriu și la Ilarie Voronca într-un flux unitar și coerent, urmând unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat în sensul individualizării atitudinii lui Voronca în contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit în „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face însă decât să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca însuși o anunțase prin treptata atenuare a atitudinilor de frondă spectaculară și tot mai pronunțata afirmare a unei „libertăți de spirit” ce avea să sfârșească în ruptură. Astfel încât, în ultimele pagini din volumul Act de prezență, intitulate semnificativ Prefață la alte poeme, va scrie: „De aceea n-am admis niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
celui estetic. Descins în „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrându-și neliniștea interogativă, el își reorientează totuși interesul, dinspre „alchimia cuvintelor” către o mai directă și răspicată implicare în istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare” și „cumințire” în raport cu fronda inițială, caracteristic fazelor târzii ale avangardei. Scrisul poetului Ilarie Voronca îl înregistrează și el, încă pe parcursul deceniului românesc al creației sale, - etapă relativ restrânsă în plan temporal, însă concentrând o serie de metamorfoze semnificative nu doar pentru opera în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitând chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar în Ulise, mișcarea însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curând de modernismul moderat decât de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua în Zodiac și mai ales în Petre Schlemihl, certificând înrudiri whitmaniene (detectabile încă în Ulise) și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din Piața Rosetti, loc de adunare pentru libații, imortalizat în literatură de Tudor George, de pildă) - poeți și artiști importanți, alături de marginali nerealizați, dar cu o bună formație intelectuală, și care împărtășeau o chemare structurală către viețuirea în imediat, către frondă și refuz al înregimentării în limitele convențiilor filistine. Dintre cei de care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, graficianul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
scrutează angoase ori bizare peisaje interioare, trasează discret filoanele unei erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele. Atmosfera, anecdotica și folclorul boemei bahice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în care P. - un manierist și un minor, însă un minor profund - e o figură secundară, chiar dacă inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui sinistre atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine, cele mai multe, „cugetările” nu îi sunt, totuși, banale, având măcar în expresie ceva scânteietor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
ciudate omisiuni și amnezii în privința unor acte de sfidare veritabilă a ideologiei ceaușiste (cazul Goma). Departe de a nega propria retragere în lașitate și frică, S. Damian nu încearcă, asemeni unor confrați, să-și deturneze vina. Dimpotrivă, recunoaște ambalajul de frondă calculată cu măsuri de prevedere incluse. "Rezistența" în ramele legalității socialiste, profesată nuanțat și de autorul cărții, nu înseamnă negarea sistemului "sclerozat și inuman", ci doar o tentativă de a înșela vigilența cenzurii, de a nu face jocul indivizilor suspecți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din urmă drept dureri fantomatice, califică evoluția lui Ov. S. Crohmălniceanu, așa cum apare ea atât în "Amintiri deghizate", cât și în corespondența cu S. Damian. Numindu-l staroste al condeierilor și al frondei bunului gust, recunoscând meritele unor volume despre expresionism sau "Cinci prozatori în cinci feluri de lectură", precum și inițiativa reeditării unor interbelici anatemizați (plătind totuși prețul grilei marxiste), S. Damian nu uită să-i reproșeze apărarea "Delirului" lui Marin Preda, sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai sus, spre cavaleri ai spiritului sans peur et sans reproche, cum ar fi Eugen Simion, Sorin Alexandrescu, Andrei Pleșu, Al. George, Florin Constantiniu, și chiar Peter Handke, hărțuiți în puseurile lor antioccidentale și antiamericane, fie în privința veritabilei disidențe europene ("frondă cu voie de la poliție"), fie în cea a revizuirilor unor ierarhii și concepții obsolete. În ciuda titlului ce ni se pare cam lung și inexpresiv, cartea lui S. Damian este una captivantă, de la prima la ultima pagină. Cât adevăr se află
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că tonul cultural trebuie dat de figurile radicale, un fel de pionieri solitari care schimbă lumea grație puterii de a-i convinge pe alții
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
neprevăzute: sunt zile nefaste, bîntuite de ceasul rău, cînd oricîte precauții ți-ai lua și oricîte calcule ai face, accidentul nu poate fi evitat și pacientul îți moare. Autoarea e atinsă de un patetism a cărui cauză trebuie căutată în fronda pe care o simte în fața lipsei de sens a vieții, de aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea. Dora Petrilă nu are naivități religioase și
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
lucrate cu mână de orfevrier. Acestea sunt însă cazurile flagrante, în care influența lui Dimov se vede concret, la nivel de tehnică poetică, de versificație, de stilistică. Mult mai mult va fi contat pentru poeții de după Dimov spiritul poeziei acestuia, fronda, ironia, polemica, nonconformismul. Prin acestea mai cu seamă, alături de alți mari poeți ai perioadei, și mă gândesc aici în special la Mircea Ivănescu, a contribuit decisiv Dimov la deschiderea unui nou drum în poezia românescă. (Din volumul Leonid Dimov. Un
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
vorbindu-se acasă. Iar acasă se spuneau bancuri și anecdote; lucrând ca redactor la TASS (Agenția Telegrafică a Uniunii Sovietice), mama venea mereu cu tolba plină. Era membră de partid, un "tovarăș de nădejde", ceea ce nu o împiedica să facă frondă. Despre împotrivire nici nu putea fi vorba. Toți cunoscuții noștri adulți își exprimau devotamentul față de puterea sovietică și, totuși, o persiflau. În consecință, duplicitatea de gândire s-a dezvoltat în mintea mea foarte devreme. C.B.: Părinții erau din Moscova? A.S.
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
în gură/ ce-au căzut pe-o arătură/ într-un altfel de răzbel” (p. 85). E ceva pentru un inventar de numai douăzeci și patru de poezii! De obicei însă, Mircea Dinescu nu se încurcă în eufemisme. Un poem de Crăciun transformă fronda publică în ritual privat exact așa cum poezia adevărată transformă viața în intimitate: „în seara când tu umfli cozonacii o să mă vâr pe horn ca să-ți ling cracii pudrați cu zahăr candel și fistic și-o să-ți extrag stafida din buric
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
Nici erou nici victimă, scriitorul încearcă să ducă o viață normală și să ofere familiei sale mici agremente într-o epocă tot mai apăsat suprarealistă. Nu se simte ispitit să intre în partidul comunist. Fără orgolii și fără spirit de frondă, se mulțumește să constate senin că albul este alb și negrul este negru, ceea ce îl face să pară în ochii unora drept o persoană incomodă, dacă nu de-a dreptul periculoasă. În spiritul literaturii mitteleuropene, autorul nu are o părere
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
discuta): „«Generația războiului», deși n-a fost o grupare sau un curent, a înfăptuit o înnoire substanțială și o «modernizare» a liricii românești, punînd în mișcare a doua ofensivă, mai puțin schematică, mai puțin mimată, a avangardei. Promovînd nu o dată fronda, anticalofilismul, inovația lexicală, refuzînd pseudo-aventura «trăirismului» și parada producțiilor rimate în ritmul conformismului din acea vreme, poeții ei, fără vreun program și fără mentori, au întruchipat reflexul acut și fertil al apărării poeziei de împresurarea negurii istorice”. Din păcate, sufocarea
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
vedere, omul occidental ar putea să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican e de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă în 1989 sau chiar de după, s-au apucat de
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
lui, scrierii creatoare. Ei bine, Infinitul dinăuntru e o pledoarie implicită pentru ceea ce s-ar putea numi lectură creatoare. Căci Vlad Zografi oferă un model personal de înțelegere a literaturii. În șase eseuri (pe care, din modestie sau, dimpotrivă, din frondă, le numește „povestiri”), el face „un fel de critică literară” (p. 157), ocupându-se în principal de marii scriitori și, mai mult, de marile viziuni scriitoricești. Intenția nu e nici pe departe una autoritaristă. Nu fixarea sau (mai la modă
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
ordine.” (p. 8) Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
operațiune secretă de spargere a codurilor inamicului. Cu un Russell Crowe degajînd obscura energie a unei genialități native, dar și vulnerabilitatea înduioșătoare a unui spirit maladiv, narațiunea avansează de la anii de facultate - unde complexul de inferioritate socială e contracarat prin frondă juvenilă - la perioada maturității - cînd statutul de profesor și chiar mariajul îi sînt puse la grea încercare de crize de incoerență verbală sau inconștiență comportamentală. Este momentul în care soția - grațios ipostaziată de către Jennifer Connelly - intră în dialog cu un
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]