511 matches
-
fundație de piatră, fiind inițial acoperită cu șindrilă. Ea are formă dreptunghiulară, cu absida altarului semicirculară, decroșată, un turn-clopotniță deasupra pronaosului și intrare prin partea de vest. Fațada vestică a clădirii este realizată în stil neoclasic, fiind formată dintr-un fronton triunghiular, sprijinit pe doi stâlpi, adosați cu bază ionică și capitel simplu, ancadramente cu deschideri în arc în plin cintru și muluri simple sub cornișă. Turnul-clopotniță are o secțiune pătrată, cu acoperiș în patru ape, fiind decorat cu o friză
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
Paris), iar abia în 1845 primește destinația actuală de biserică romano-catolică. Este deservită de stația de metrou Madeleine. Poarta de bronz la intrarea în biserică este decorată cu mai multe basoreliefuri, reprezentând unele din cele zece porunci ale Decalogului. Pe frontonul fațadei vestice este reprezentată scena biblică cu Judecata de Apoi, având pe Isus în centru. Sub fronton se găsește inscripția: D.O.M.SVB.INVOC.S.M.MAGDALENAE ("Deo Optimo Maximo sub invocatione Sanctae Mariae Magdalenae").
Biserica Madeleine din Paris () [Corola-website/Science/324075_a_325404]
-
Madeleine. Poarta de bronz la intrarea în biserică este decorată cu mai multe basoreliefuri, reprezentând unele din cele zece porunci ale Decalogului. Pe frontonul fațadei vestice este reprezentată scena biblică cu Judecata de Apoi, având pe Isus în centru. Sub fronton se găsește inscripția: D.O.M.SVB.INVOC.S.M.MAGDALENAE ("Deo Optimo Maximo sub invocatione Sanctae Mariae Magdalenae").
Biserica Madeleine din Paris () [Corola-website/Science/324075_a_325404]
-
tip constantinopolitan, ca și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Dimensiunile probabile erau de peste 30 de metri lungime și 15 metri lățime. Naosul avea forma crucii grecești, cu bolțile desemnate în interior și în exterior, pe acoperiș, de unde rezultau și cele două frontoane laterale rotunjite. Altarul avea două abside laterale înalte până la cornișa principală, în loc de a fi joase, ca la biserica nouă, care se inspiră în această privință după bisericile bizantine din Orient. Pronaosul nu poate fi precizat din vechile fotografii. Peste ele
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
având arce dublou, ea fiind sprijinită de cinci perechi de pilaștri ce au cornișe neoclasice. Bolta inițială, a navei, a fost distrusă de cutremurul din 1916, ea fiind înlocuită cu un tavan din scânduri. Ferestrele edificiului se regăsesc numai pe frontonul vestic precum și pe peretele estic al corului. Arhitectura ferestrelor prezintă patru lobi traforați. "Tribuna băieților" construită în la vest a fost ridicată în secolul al XIX-lea și a fost renovată în 1922 când a fost ridicată de-a lungul
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
și anume în: Langdale Pike este un celebru negustor de bârfe ale cărui articole sunt publicate în numeroase reviste și ziare (la care Watson se referă în continuare ca "hârtii din gunoi"). El apare în "Aventură în casa cu trei frontoane" în care îl ajută pe Holmes să afle numele femeii care a condus la moartea lui Douglas Maberley, deși el nu apare de fapt în povestirea în sine și este doar menționat de către Watson, care-l descrie pe Pike ca
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
fusese implicat. Șeful lui Dixie este Barney Stockdale, și el trebuie să aibă cumva o legătură cu cazul Harrow Weald, de care Holmes tocmai citea într-o scrisoare trimisă de Maria Maberley, o doamnă care locuia în casa cu trei frontoane (Three Gables) din Harrow Weald. Doamna Maberley este o femeie văduvă în vârstă al cărei fiu, pe nume Douglas, murise recent la Roma. El era atașat diplomatic la Ambasada Marii Britanii din capitala Italiei. În ultima vreme se întâmplaseră unele lucruri
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
femeie văduvă în vârstă al cărei fiu, pe nume Douglas, murise recent la Roma. El era atașat diplomatic la Ambasada Marii Britanii din capitala Italiei. În ultima vreme se întâmplaseră unele lucruri deosebite. Doamna Maberley locuia a în casa cu trei frontoane de aproape doi ani și în tot acest timp a locuit retrasă, interacționând puțin cu vecinii ei. Dintr-o dată, un bărbat a venit la ea recent și s-a oferit să-i cumpere casa, deși existau în apropiere mai multe
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
cu etichete italiene pe ele, își dă seama că lucrurile fiului ei, Douglas, ar putea fi cheia problemei. El o instruiește pe doamna Maberley să încerce să-l convingă pe domnul Sutro să stea câteva nopți în casa cu trei frontoane, pentru a ține casa păzită. De asemenea, el îi spune să caute prin lucrurile fiului ei pentru a vedea dacă există ceva care ar putea fi de interes. Holmes îl găsește afară pe Dixie, care ținea casa sub supraveghere. Dixie
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
scandal în Londra pe care el să nu-l știe și, ca de obicei, el nu-l dezamăgește pe Holmes. În dimineața următoare, Holmes și Watson află că locuința doamnei Maberley fusese jefuită. Ei se deplasează la casa cu trei frontoane pentru a investiga pătrunderea acolo prin efracție. Hoții au adormit-o pe doamna Maberley cu o cârpă cu cloroform și au furat un manuscris aflat în cuferele fiului ei. Ea a apucat manuscrisul, a fost lovită ceva, dar a reușit
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
cele patru povestiri despre care o reprezentare a dr. Watson din romanul "The Seven-Per-Cent Solution" (1974) al lui Nicholas Meyer spune că sunt "aiureli" inventate. (Celelalte trei provin tot din volumul "Arhiva lui Sherlock Holmes".) Povestirea "Aventură în casa cu trei frontoane" a fost adaptată într-un episod din 1994 al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Jeremy Brett și Edward Hardwicke în rolurile principale. Alături de ei joacă actori renumiți ca Mary Ellis (Mary Maberley), Claudine Auger (Isadora Klein) și Peter Wyngarde
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
Pike", datorită înălțimii sale aparent imense. De-a lungul povestirii originale, Holmes pare să fi obținut întreaga loialitate a lui Steve Dixie prin șantaj. În episodul serialului de televiziune, Dixie păstrează o dușmănie și în timpul spargerii din casa cu trei frontoane, el îl bate cu cruzime pe dr. Watson.
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de încoronare. Întregul proces de construcție a intrat într-un impas odată cu începerea
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Palatul Cultural este un edificiu situat în municipiul Arad, ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii). În superba sală de concerte au fost prezente, de-a lungul timpului, mari personalități: Richard Strauss, Bela Bartok, George
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]
-
mari personalități: Richard Strauss, Bela Bartok, George Enescu, Traian Grozăvescu ș.a. Edificiul etalează o multitudine de stiluri, conform epocii în care a fost ridicat. Fațada principală e inspirată din modelele templelor grecești. Se remarcă scările monumentale, coloanele cu capiteluri și frontonul triunghiular decorat cu un basorelief dedicat muzelor (lucrat de sculptorul Geza Rubleczky). Deasupra clădirii se înalță un turn masiv cu o bază pătrată. În dreapta și în stânga fațadei principale se formează două aripi prevăzute cu scări decorative care duc la intrările
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]
-
al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie. Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Cerceau pentru a duce la bun sfârșit modificările palatului de la Fontainebleau, Louis a folosit Fontainebleau-ul de inspirație pentru extinderea palatului din Monaco. Astfel el a fost reponsabil pentru dintre cele notabile caracteristici ale palatului: intrarea- un imens arc baroc unui fronton adăpostind Grimaldi(ilustrația 10), memorabil, după cea de la Fontainebleau. Cei treizeci de ce compuneau scările se spune au fost sculptate dintr-un singur bloc de de Carrara. Ambele, arhitrava noii intrări scările de, au fost create de către Antoine Grigho, un arhitect
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
cupolă sferică. Fațada principală este soluționată monumental, cu un portic central situat în axa de simetrie, alcătuit din patru coloane ale ordinului corintic, flancate de doi piloni pătrați în secțiune, soluționați în aceiași cheie stilistică, pe care se sprijină un fronton triunghiular. Relieful sculptat al timpanului, executat de sculptorul L. Dubinovsky, la ultima reconstrucție a dispărut. Fațadele laterale au o compoziție simetrică, cu porticuri centrale din șase coloane la mijlocul fațadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
stilistică, pe care se sprijină un fronton triunghiular. Relieful sculptat al timpanului, executat de sculptorul L. Dubinovsky, la ultima reconstrucție a dispărut. Fațadele laterale au o compoziție simetrică, cu porticuri centrale din șase coloane la mijlocul fațadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările laterale în clădite.. Sala teatrului, aflată la mijlocul clădirii, are o configurați circulară, acoperită cu o cupolă, suprafața căreia a fost pictată cu imaginea dansatorilor unei hore, după schițele pictorului L.P. Grigorașenco. Lojele și balcoanele
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
al unei cornișe, o lespede mare triunghiulară, care, după cum credea el,era plasată pe pragul de sus al porții principale, precum și fragmente de capiteluri corintice. Acvila, motiv cunoscut în arta iudaică antică, este vizibilă pe o coloana dublă și pe frontonul sinagogii. În mai 1905 locul a fost excavat de K.Kohl și C.Watzinger, care au și desenat un plan al sinagogii antice. Sinagoga agost cercetată apoi în 1932 de către Elazar Lipa Sukenik și mai târziu, după cucerirea locului de către
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
hotarele dintre cele două sate. Documentele păstrate în Arhivele statului din Alba-Iulia, Fond Blaj, arată că la 1 mai 1796, biserica era gata de consacrare. Construcția a fost încheiată însă abia în anul 1806, an care se poate citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra intrării în pronaos, la interior, se referă numai la decorarea bisericii, neprecizând data și numele autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
fiecare perete, pronaosul câte una. Turnul, nava lăcașului și altarul sunt acoperite cu țiglă. Turnul are un etaj, cu acoperișul în formă de piramidă cu opt laturi pe bază patrulateră. Acoperișul cu două pante al bisericii se termină în pignon (fronton), deasupra altarului. Acoperișul altarului e cu 1,50 m mai scund decât al bisericii și are muchiile impuse de forma absidei. Deasupra intrării, pe turn, se găsește un chip al Maicii Domnului, pe tron, cu pruncul Isus în brațe, între
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
care se aniversau 1000 de ani de la așezarea maghiarilor în Câmpia Panonică în anul 896. Clădirea istorică a fost restaurată în anii 1991-1994. Clădirea este în formă de bazilică. Fațada clădirii conține un portic mare cu șase coloane. Mozaicul de pe frontonul triunghiular, care îl înfățișează pe Sf. Ștefan, patron al artelor plastice, a fost adăugat în 1938 și finalizat în 1941. În spatele porticului se află o frescă triptic realizată de Lajos Deák Ébner, care a denumit cele trei părți, respectiv "Începuturile
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]
-
Biserica Cântătoare lui Péter Bodor era relativ mic. Astfel construcția are o formă în cruce greacă, o cupolă centrală care acoperă traveea principală și patru cupole mai mici amplasate deasupra turnurilor de pe colțuri. În exterior fațada principală este dominată de frontonul semicircular în care ferestrele sunt așezate astfel încât să descrie forma crucii. Tambururile pe care se sprijină cupola centrală și cele patru cupole ale turnurilor sunt străbătute de ferestre semicirculare cu arcul susținut de coloane mici și robuste, având sorgintea în
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Isus, Aducătorul Legii Evanghelice"). Hristos este înfățișat în colțul din stânga sus în timp ce îl întâlnește pe diavol, deghizat în sihastru, care îl invită să prefacă pietrele în pâine. În centru Botticelli i-a pictat pe Isus și pe diavol stând pe frontonul templului, inspirat după spitalul din Santo Spirito in Sassia din Roma: diavolul îl provoacă pe Isus să sară, așteptând ca îngerii să îl salveze. În dreapta Isus îl aruncă pe diavol de pe o stâncă. Prim-planul înfățișează un ritual de sacrificiu
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]