3,538 matches
-
se deschidea În mintea lui Va, știa aproape sigur că drumul este fără Întoarcere, se bucura și aștepta cu Înfrigurare, deși era stăpânit de o adevărată și insuportabilă frică, iar la amintirea afirmațiilor pline de adevăr ale Mariniței, spuse către frumoasa Zânița, Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde... îi priește.“, că aceeași (sau altă) iubită face echitație, neglijând treburile casnice („Mai lasă-ți nădragii o vreme-n grădină / Și stai lângă mine, te rog, doar atât. / Ori cântă-mi ceva mai mult în surdină, / Sau spală-mi, frumoaso, ciorapii, că put!“), că îl doare o măsea, iar dentistul i-a spus să aștepte să facă întâi un abces, că nu e răsplătit pentru munca lui de-o viață, că senatorii dorm în Parlament etc. Femeia modernă, în special
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta plouă cu meteoriți. Uită-te. Unde? De la Ursa Mare mai spre vestul geografic. A, da. O fi fost ceva între ei, sau n-o fi fost, asta nu pot ști. Dar avea Rîmbu ăsta o nevastă, dată naibii de frumoasă! Ghetuțele cu cataramă Gheorghe Lupașcu n-avea somn și aștepta să se facă ora șase ca să se scoale. O emoție intensă îi crease o stare de agitație pe care n-o mai avusese niciodată. Deși se apropia de trei decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să fac orice treabă. Chiar și...? Dacă altfel nu-mi găsesc un rost. Dar tu ești fată cu liceu. O să fac și facultate. Ce frumoasă te-ai făcut! Romeo încearcă s-o pipăie, dar Tina se retrage ferm. Ce sperioasă ești! Îmi apăr singura mea avuție, ai înțeles? Înțeleg. Dacă vrei, eu te pot lua. Poți să stai la mine, am închiriat o garsonieră. Vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a potrivit ca o mănușă. Cîteva voci interioare, cusurgițe rău, o cicăleau: Dar este însurat... E... Are copii... Pensie... Nu-i prea tinerel... E... Nora l-a măsurat exact pe Ionel și și-a adaptat programarea pe grila acestuia. Ce frumoasă sînteți, o flata Ionel. Și dumneavoastră sînteți un bărbat frumos, doar că aveți un cusur. Care, mă rog? Sînteți om însurat, aveți copii. Deci n-am nici o șansă? Știu eu? Doar dacă înnebunesc de tot. Dar n-o să vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea. Cinci în jurul mămăligii, castroane cu lapte fierbinte și câte un boț de brânză. Câteva minute își vedea fetele și, uneori, duminica, dacă nu era chemat la vreo ședință. Niciodată nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înflorește în certificatul de naștere o singură dată, obsesiile de verde hepatic ornează cimitirele, viața nu este un manual de botanică în care se vegetează ca-n seră. Bucură-te, Petre, de tot ce încape într-o frunză! Fetițele tatii, frumoasele tatii, ce v-ar iubi tata! Doamne, ce v-ar iubi... Cred că mai ușor i-a fost lui Dumnezeu să zidească pământul cu tot cu decor decât să gândească copilul. Pășesc, de parca ar călca pe nori, vorbesc cum șoptește vântul, zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de atunci, nu le-a lipsit făina din casă. Cum dădea să se isprăvească, se umplea la loc sacul. PÎnă ntr-un alt ajun de SÎnziene cînd, luîndu-se cu treburile, mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în altă parte : totul se petrecea așa de lin, ca în vis... și tot ca în vis, am văzut-o . De atunci, nu l-am mai ascultat pe unchiu-mio, dar nici n-am mai văzut vreodată o femeie așa de frumoasă... Lumina venea din spatele ei, cum vă spuneam, din iesle, iar ea parcă se țesea tot atunci, din lumina aceea și abia atunci m-am înverșunat mai tare să nu mă mai uit deloc la ea ! Mi se făcuse frică, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai zis că Îi spune? ― Despina Hliboceanu. ― Auzi: Despina Hliboceanu. Și spune-i să vină la poartă, că o așteaptă maică-sa. Te pup. Aștept. După un timp, care Liei i s-a părut fără capăt, a sunat telefonul. ― Da, frumoaso. Spune. ― Am găsit-o și i-am spus să meargă la poartă. ― Nu știu cum să-ți mulțumesc, Îngerașule. ― Îți spun eu... ― Cum? ― Plimbă mâța. La auzul acestui sfat s-a Întors spre Lia și i s-a adresat cu glas arțăgos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu privire de azur, limpede... Dar... „Undeva, În spatele siguranței afișate, se ascunde oarecare timiditate. Să-l ajutăm” - și-au spus ele, ca niște cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat frumoasa, Învăluindu-l În lumina orbitoare a ochilor, care i se revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea doldora de scântei și promisiuni... Gruia a rămas fără glas. „De unde până unde știu aceste fete că sunt medic?” „Întreab-o, amice!” „Cum s-o Întreb așa, hodoronc-tronc?” „Te temi că Îți vei pierde din galoane? Nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toată numai incuri. Cum o cheamă? - a reacționat Gruia, fără să și dea seama. ― Tanti Ileana. Așa o cunoaște toată lumea... ― Aaa! Tanti Ileana!... s-a mirat plin de plăcere Gruia. ― Nu mi-ați spus, domnule doctor, dacă doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule doctor - au răspuns frumoasele Într-un glas... Amețit de toate câte i s-au Întâmplat, Gruia a plecat spre Maternitate. Pe drum, i se Învârtea prin cap numai „Tanti Ileana, tanti Ileana...” În sfârșit, a ajuns și În salon, unde Maria Îl aștepta deja
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i mari lucru celi ci sî aflî colo pi tipsâi... Un cocoșăl pentru moțu’ lu’ Tudorel, un lănțug cu un bănuț pentru doamna Maria, mama băietulu’, șî douî lănțâșoari cu câti un ban; unu’ pentru doamna Lia și celălalt pentru frumoasa Despina! Aista-i sămnu’ recunoștințî’ noastri cătri mânuțâli cari nu ne-o lasat sî trecim În ceea lumi... ― Apoi acolo-i o avere, oameni buni. Nu putem primi asemenea valoare - a vorbit țăranul cu plete albe. ― Și dacă am primi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajunge la patul ei, domnule profesor... Medicul de salon le-a prezentat fiecare pacientă nou internată din salon. Când au ajuns la cea pe care Gruia o bănuia că face parte din familia bulibașei, profesorul a Întrebat-o: ― De unde ești, frumoaso? ― Di la Grajdiuri... ― Ești neam cu bulibașa? Îs nepoata lui. A lu’ bulibașa. ―Și ce necazuri te-au adus la spital? ― Apâi, mă doari aici În stinghii. În dreapta mă doari. Profesorul a consultat-o cu grijă și a concluzionat.: ― Este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În salon și până ce au ieșit, țigăncușa nu și-a luat ochii de la Gruia... „Uite că m-am Înșelat, vecine, atunci când am spus că tot neamul bulibașei o să dea buzna peste voi ca <să-i lecuițiă de cine știe ce boli. Prezența frumoasei care te pierde din ochi mă face să-mi pară rău pentru afirmația mea de atunci” - s-a dat bătut gândul de veghe. „Să nu crezi, nesuferitule, că nu m-ai pus pe gânduri atunci. Mă și gândeam cum ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă „Arăpoaica” și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie... La puțin timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care dintre dumneavoastră mai este propusă pentru operație? Din rândul bolnavelor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu, țăranul de la Pomârla - jumătate mort de emoții sau mai bine zis de teamă. Și?... Ți-a stat cineva În cale? Doar frumoasa ceea de la fundul căreia nu și luau ochii toți bărbații din comisie a avut cea mai mare notă la lucrarea scrisă. Acolo a contat doar memorarea materiei, buche cu buche. Când Însă a venit momentul adevărului - proba orală - unde Întrebările
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil avea propria lui versiune în privința celor petrecute, dar cunoscută nu devenise decât versiunea soției sale. Cât despre milioanele frumoase de la nuntă, pe care el, prevăzător, preferase să le păstreze, în loc să se facă proprietari de casă la București, nu le folosiseră la nimic, fiindcă un an și ceva mai târziu venise marea stabilizare și banca nu le schimbase decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]