1,457 matches
-
toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și picioarele înspre toate punctele cardinale, ca niște suliți. Era frumușică, deșteaptă, neîndemânatică, mai ales când scria poezii la interminabilul curs de dialectologie. Despre sânii ei, nu pot să zic foarte multe: nu cred că i-am atins de două-trei ori în primele cinci luni. Căminul Feliciei arăta ca viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu. Ei doar mi-au lăsat un tub de carton. Habar n-aveau ce-i înăuntru.“ „O hartă civilă, pe hârtie de unsprezece grame, cu filigran. La vremea lor, se tipăreau doar la Viena și Amsterdam. Poți să scoți bani frumușei de pe ea.“ „Poate că da, are patina timpului.“ (Întotdeauna-mi imaginasem patina timpului o chestie reală, cu șireturi, gata să-ți cadă în cap pe gheața de la „Floreasca“ sau „23 August“.) „Dar nu-asta mă interesează. Maria, ce poți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scurtu. Era șeful Anticarilor. Oamenii de rând se temeau de el (nu-i călca oricine pragul; trebuia să ai recomandare ca să intri la el în prăvălie), miniștrii îl respectau. Ieșiseră zvonuri că scriitori importanți, unii încă în viață, plătiseră sume frumușele ca să-și vadă cărțile expuse măcar o zi în vitrina lui Scurtu. Nimic nu mișca în București, fără știrea lui; nici o copertă nu trecea dintr-o mână într-alta, fără ca el să afle ce și unde. Majoritatea celor care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
patru generații de purici și una de furnici, ne hotărâsem să-l răpim și să postăm prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca un sistem antifurt. Când era beznă, te simțeai ca-n The Thing: alarma se declanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
salariul în avans pe doi ani. Se-nțelege că, în asemenea condiții, nimănui nu i-a mai ars să plece sau să deschidă gura.“ „Nici n-ar fi avut de ce.“, am remarcat. „Din câte-am auzit, angajații Bloteriei primesc salarii frumușele.“ „Nu cât șefii lor. Nu toată lumea-n țara asta face 5,3 miliarde de lei într-un an. Salariu de bugetar! Și n-am pus nici sporurile, nici veniturile rezultate din operațiunea de brokeraj. Tu cât câștigi?“ „Aproape 7 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de politică exterioară, ce Dunăre, ce regat, ce politică rusească ori nemțească? La Mazar Pașa jurați în numele {EminescuOpXII 96} turcului... Suntem turci, turci în puterea cuvântului, țipa d. C. A. Rosetti la gazetă și când colo... ce să vezi? Iese frumușel cu capul pe tipsie înaintea împăratului rusesc, oferindu-i pîne și sare. Părintele d-sale n-a știut desigur să-i spună că pîne și sare nu se cade a se oferi decât Domnului legiuit al tării, zicîndu-i-se oarecum "din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
publicitar) facultății. Se caută, atenție, o femeie care să nu corespundă criteriilor de frumusețe actuale (care sunt acelea nu ni se spune, evident), având dificultăți de integrare în societate din cauza respingerii celorlați pentru că nu intră în categoria celor blonde, subțiri, frumușele. Scopul: reportaj de televiziune. Atât de multă ipocrizie bine intenționată, sublimată imediat însă în prostie pură! Puteau doar să spună doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana care dădea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acasă cu oile, cu trăistuța în spate, cu trișca la șold și cu Ursu alături. O iau, ca de obicei, spre Șomuz. Trec podețele. Urc dealul Obrejii. Ajung în Pârloage. Poposesc câteva ceasuri bune și pe dealul Crucii, și în Frumușica. Mai cânt din trișcă. Mă mai joc cu Ursu. Mă mai întâlnesc și cu vreo doi băieți de seama mea, care erau și ei în țarnă, cu vitele. Jucăm țurca, mai spunem ba una, ba alta; și iaca așa, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pomeniți. Fiindcă nu tot ce zboară se mănâncă... Și dragostea nu ține nici de foame, nici de sete...! Și, mai cu voie, mai de nevoie, ca să scăpăm de gura mătușii Paraschiva, am cedat. Ne-am călcat pe inimă. Am luat frumușel turtele, le-am mai împachetat într-un celofan, am umplut și-o sticlă cu apă proaspătă din fântână și, haida, la drum. De la Probota la Sirețel, erau vreo 12 kilometri pe de-a dreptul, pe cărări. Am coborât în vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nostru Minister nu s-a gândit la ceva mai trainic, mai rezistent, și-a tipărit diplomele pe un astfel de cartonaș buclucaș, subțire, pirpiriu? Chiar și carnetul de șofer e făcut mai cu grijă, cartonat, pânzat, poți să-l pui frumușel în buzunar, dar foaia asta, ce să facem cu dânsa, s-o înrămăm? S-o cartonăm?... Dați-ne un sfat!... Hm!... Prorectorul se uită la colegul nostru, încercând să-și ascundă un anumit dispreț. Dumitale, zice el, ai fi dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la pensie. Dar avea o pensie derizorie. Mirel, băiatul, după ce terminase și el cu chiu cu vai studiile liceale, se încadrase la o fabrică de încălțăminte în oraș. Se încurcase însă cu o doctoriță măritată. Îi păpase acesteia o sumă frumușică de bani, șterpelită zicea lumea la jocuri de noroc. Dar când soțul acesteia a deschis ochii și a priceput ceea ce târgul știa de mai multă vreme, nu s-a lăsat până când nu l-a băgat la zdup pe vreo doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
capului. Oare, într-adevăr, numai atât înseamnă viața unui om? Oare inima Corinei n-are să mai bată niciodată? Odată, demult, la nunta mea când m-am cununat și-am dansat cu ea mi-a zis: "Măi, drace! Tu ești mai frumușel decât Bițu...! Dar nu cred că ești mai deștept ca el! El e deșteptul familiei voastre...! Eu, să-ți spun drept: nu mi-a prea plăcut la început ca bărbat, când l-am văzut. Dar pe măsură ce ne-am cunoscut, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și chip. Ba că ea, Corina, voia săraca, să plece și ea în RFG. Și de aceea s-a întristat și s-a îmbătat. Ba că în ultimul timp s-ar fi încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia i-a și botezat un copil și cu care Corina ar fi fost surprinsă chiar că s-ar fi culcat în propriul lor pat, acasă; dar că Bițu i-ar fi iertat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și repetate, încercând să aducă la cunoștința instanțelor superioare pentru a se lua măsuri, după nenumărate controale, demonstrau, în realitate, contrariul, adică mostre indubitabile de normalitate. Astfel, Rebega sesizează odată organele județene că un șef de cooperativă încasase o sumă frumușică pe state de plată "fictive", pe numele unor muncitori sezonieri care nici nu pășiseră pe tarlale. La anchetă însă toți interogații recunosc că semnaseră și că primiseră banii, inclusiv semnatarul reclamației pe care îl îndemnase Rebega să o scrie. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prima dată astea se descărcau. Apoi, scoteam vagonul, Îl dădeam pe linie mai spre interior, unde linia era mai stabilă, și-acolo Îl lua locomotiva și se ocupa de el altcineva. Cum era Coriolan Gherman ca brigadier? Era bărbat destul de frumușel, ca și aspect fizic, era un papanaș plinuț, se vede că era hrănit, era roșu la față... Față de mine n-a avut nici o atitudine, n-aș putea spune că aș fi fost bruscat cândva sau că m-ar fi lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-a nimerit să fiu așezat lângă ea. Pentru asta am primit o bilă albă; s-a arătat mulțumită. Însă imediat s-a gândit la un posibil câștig și s-a prins cu dibăcie: — Umbli după fete, nu? Sunt foarte frumușele, nu-i așa? Mai ales aia brunetă. Superbă. Și ghidușă, parcă ar avea pe dracul în ea. Dar, Augie, nu uita că ești însoțitorul meu; eu sunt răspunzătoare de comportamentul tău. Și fata asta nu e o chelneriță așa că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că nici n-ai văzut-o? Nu, n-am văzut-o. Ți-aduci aminte de fosta mea patroană, proprietăreasa? Ea îmi face lipeala. Am poza tipei. N-arată rău. E cam voinică - dar nici eu nu-s mai breaz. E frumușică. Oricum, și dacă n-ar fi, și dacă proprietăreasa nu m-a mințit că e bogată - familia ei se pare că e plină de parale - o să mă însor cu ea. Ești hotărât? Păi să știi că da! Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
De la spectacole de circ la deșănțare particulară, cum procedau atâția alții - numai că datorită forței personalității lui el era un om proeminent și juca un rol principal. Și tu? Faci și tu ceva? îmi spunea Simon. Ce întrebare! Cine-i frumușica aia care locuiește pe același etaj cu tine? De-aia nu vrei să te muți de-acolo? Mimi, nu așa o cheamă? Pare o tipă culantă. Negam, dar nu mă credea. La rândul ei, și pe Mimi o interesa Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un răspuns pregătit pentru că nu mă așteptasem să fiu întrebat. Te căuta cineva deunăzi, mi-a spus în continuare. Am uitat să-ți spun. Parcă ar fi loc de pelerinaj aici în ultima vreme. Dar cine era? O tânără, foarte frumușică, mult mai frumușică decât fata gălăgioasă. M-am întrebat dacă n-o fi fost cumva Lucy, care poate că se răzgândise. Nu mi-a lăsat nici un bilet? Nu, mi-a spus că vrea să vorbească neapărat cu tine, și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru că nu mă așteptasem să fiu întrebat. Te căuta cineva deunăzi, mi-a spus în continuare. Am uitat să-ți spun. Parcă ar fi loc de pelerinaj aici în ultima vreme. Dar cine era? O tânără, foarte frumușică, mult mai frumușică decât fata gălăgioasă. M-am întrebat dacă n-o fi fost cumva Lucy, care poate că se răzgândise. Nu mi-a lăsat nici un bilet? Nu, mi-a spus că vrea să vorbească neapărat cu tine, și mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceară. Și nici asta nu e o treabă bună. Ce să mai vorbim de mașina aia, care e o imensă prostie. Ai fost un gogoman s-o cumperi. Cu privirea ei largă și pătrunzătoare, bronzată și înceată, Sophie era tare frumușică. În plus, cum am zis, era ageră la minte, deși era înclinată să își desconsidere acest dar. Nu folosea banii ăia mulți pe care îi dădea bărbatu-său. Purta o pălărie cu flori poloneze pe care o cumpărase la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca Zaharoff sau Juan March, sau suedezul Ivar Kreuger, Regele Chibriturilor, sau Jake Bărbierul sau Brown Trei-Degete. Stella spunea că avea teancuri de bancnote pe care nici n-apucase încă să le împăturească. Era cert că îi punea o sumă frumușică la dispoziție lui Agnes, pe care o întâlnise în Cuba; pe bărbatu-său îl plătea și pe el ca să rămână acolo. Oricum, chiar dacă am descoperit că Mintouchian nu era ceea ce se putea numi un om cinstit sută în sută, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]