1,835 matches
-
Teleki) a consemnat opinia reprezentanților maghiari, care acordau Slovaciei, Voievodinei și românilor „întreaga lor autonomie și să nu le atașeze coroanei Ungariei decât printr-o legătură federală” (s. n.- L. B.). Din păcate nu exista o unitate de vederi nici măcar între fruntașii aceleiași naționalități în privința componenței și organizării federației sau confederației. Bem, Dembinski, Worcell ș.a. gândeau la o federație româno-maghiaro-polonă, în vreme ce Adam Czartoryski, Bystrzanowski, Lenoir ș.a. militau pentru o federație slavo-româno-maghiară, al cărei pivot urmau să-l formeze slavii. Dar, cum bine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Marea Neagră, popoarele urmând să dobândească drepturi mai largi, fără să uite însă asigurarea preponderenței maghiare, conducătorii guvernului revoluționar priveau lucrurile aproape exclusiv printr-o prismă mai îngust naționalistă. N. Bălcescu comunica lui Ion Ghica, la 3 iunie 1849, că fruntașii maghiari Kossuth, Bathyani și Szemere doreau o confederație compusă din Ungaria, Polonia, Țara Românească și Moldova, însă fără slavii de sud. Interesul pe care polonezii îl arătau slavilor de sud supăra pe maghiari. Din acest punct de vedere și referindu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
facă auzit, că necesitățile militare îl obligau pe Bem să mențină pe primul plan în calculele sale ceea ce se petrecea în Transilvania și Ungaria. Pe de altă parte, moldovenii nu erau pregătiți să se atașeze de trupele lui Bem de vreme ce fruntașii luptei revoluționare se aflau peste graniță, populația era dezinformată și vedea că detașamentul era prost înarmat, unii ostași chiar și numai cu topoare. În sfârșit, una dintre cele mai mari erori ale lui Bem a consistat în încrederea față de turci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sprijini pe cea polonă, care a eșuat, iar aceasta din urmă nu s-a putut sprijini pe cea română, care a fost prea curând înăbușită. Dar anii 1848-1849 au deschis, totuși, o nouă etapă în istoria relațiilor româno-polone. Contactele dintre fruntașii mișcării de emancipare a celor două popoare, începute în deceniul premergător revoluției, au prins în 1848-1849 contur, au fost așezate pe o bază ideologică și programatică definită, colaborarea a luat un curs concret, ajungându-se până la importante convergențe în trasarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din bogata experiență a emigrației polone și și-au intensificat eforturile spre a-și întări audiența pe plan european, în care scop au știut să utilizeze poziția particulară a emigrației poloneze pe plan internațional. Firește, influența emigrației polone asupra unor fruntași ai luptei pentru o emancipare socială și națională în estul continentului a fost vădită și necontestată. Franz Pulszki sublinia că Adam Czartoryski a fost cel dintâi care s-a străduit să introducă în politică problema națională și justețea pretențiilor naționale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înrâurirea polonilor și acum urmează ca o mașină după propaganda polonă”. Semnificativ este că această exagerare era legată de proclamarea independenței Ungariei și a ruperii de Habsburgi. Încercările de cooperare și coordonare a acțiunilor româno-polone, cele de acomodare a proiectelor fruntașilor luptei pentru emancipare la mișcarea națională europeană, înrâuririle reciproce pe plan organizatoric și al ideologiei naționale au avut urmări reale și binefăcătoare. Pe de altă parte, neglijarea atragerii maselor în lupta pe baza împlinirii integrale a revendicărilor fundamentale, amplificarea nejustificată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de influența partidei aristocratice. Ce-i drept, unii dintre moldoveni, după cum am văzut, C. A. Rosetti și alții în Țara Românească, erau în 1848-1849 mai apropiați de democrații polonezi. Cum se face însă, se întreba P. P. Panaitescu, că majoritatea fruntașilor români, inclusiv N. Bălcescu, s-au legat mai mult de partida aristocratică și nu de cea democratică ? Istoricul român observă că N. Bălcescu și ceilalți tovarăși de luptă cunoșteau ideologia celor două partide și au făcut alegerea în deplină cunoștință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politice și sociale și poate numai în mijloacele practice ar fi puțină diferență”. Chiar dacă Gh. Magheru exagera, de vreme ce se vădiseră „diferențe” tactice și de concepție, nu-i mai puțin adevărat că ele nu s-au transformat în poziții ireconciliabile. Apropierea fruntașilor mișcării românești de partida aristocratică se întemeia pe considerente cât se poate de reale și practice, explicate corect de P. P. Panaitescu: Adam Czartoryski era recunoscut ca reprezentant al Poloniei de guvernele francez și englez; revoluționarii români vedeau în Republica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ion Ghica - nu va exista ca nație, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi, când se va pierde, iar naționalitatea nu [...]. Pentru mine, chestia naționalității o pui mai presus de libertate”. N. Bălcescu, ca și alți fruntași ai revoluției române, a tras concluzia cuvenită din intervenția contrarevoluționară externă: pentru a putea transforma structurile interne potrivit propriei lor voințe, românii trebuiau să acorde prioritate lichidării imixtiunilor dăunătoare și primejdioase externe, în primul rând protectoratul țarist. În această privință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Viețuind într-o perioadă crucială a istoriei patriei, făcând parte dintr-o generație care a abolit rânduielile feudale, a pus bazele statului național modern și unitar român și a fondat cultura și literatura națională, N. Bălcescu s-a situat printre fruntașii unei galerii strălucite de ctitori și creatori. În acea epocă, când totul era de făcut, N. Bălcescu a acționat în șirul numeroșilor mari înnoitori cu preocupări multiple: politice, economice, filozofice, culturale, literare etc., ceea ce era și firesc de vreme ce toate aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bune, libertate adevărată, arte care dovedesc un gust estetic etc. este a transporta la început rezultatul final al dezvoltării”. Această convingere A. D. Xenopol și-a apărat-o cu o hotărâre uimitoare dacă avem în vedere vârsta și raporturile sale cu fruntașii Junimii. De altfel, această convingere însemna totul pentru un om aflat la început de viață și carieră, de vreme ce se confunda cu deplina înțelegere a stingerii pe vecie a rînduielilor feudale și a respingerii oricăror soluții ce ținteau la reînvierea trecutului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pace? Dacă pedeapsa a fost amânată până la o nouă stare de război, poate fi reținut condamnatul până atunci? b) Inconștiența spiritului gregar Robert Richard W. Strauss a compărut în fața Tribunalului militar deoarece a împușcat doi copii. Conform declarațiilor martorilor, fruntașul Robert Richard W. Strauss, pe când a pătruns în localitatea Rugorod ocupată de inamic, a deschis focul la ordin, împușcând doi luptători dușmani, precum și doi copii aflați printre trupele inamice. Pentru uciderea unui minor, în orice legislație din lume, se cuvin
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
militar, precizând că, dat fiind că faptele sunt dovedite, orice comentariu este de prisos. În momente atât de dramatice, trebuind să se dea un îndemn de reconciliere cu partea adversă, însuși Marele Stat Major l-a angajat drept apărător pentru fruntașul Robert Richard W. Strauss pe maestrul Ludovic L., desigur sub alt nume (nici "Ludovic L." nefiind numele său real). Ordinul angajării acelui Ludovic L. în calitate de apărător din oficiu al dublului ucigaș de copii, fruntașul Robert Richard W. Strauss, a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
l-a angajat drept apărător pentru fruntașul Robert Richard W. Strauss pe maestrul Ludovic L., desigur sub alt nume (nici "Ludovic L." nefiind numele său real). Ordinul angajării acelui Ludovic L. în calitate de apărător din oficiu al dublului ucigaș de copii, fruntașul Robert Richard W. Strauss, a venit chiar din cabinetul mareșalului von Purzelbaum: "Trebuie făcut orice sacrificiu ca, în momente atât de dramatice, un ticălos infiltrat în rândurile armatei noastre viteze, un ucigaș de copii chiar dacă acei copii făceau parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cum să vadă copiii aceia aflați la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Or, poate fi condamnat cineva pentru că altcineva s-a aflat la momentul nepotrivit într-un loc nepotrivit? 3. Și, în al treilea rând, a arătat maestrul Ludovic L., fruntașul Robert Richard W. Strauss nu a făcut decât să "meargă împreună cu valul" (citat mot à mot din Ludovic L.). Or, poate fi condamnat cineva care s-a alăturat atât de disciplinat camarazilor săi și, sfidând ploaia de gloanțe, a mers
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
permis și a doua oară să discute cu mine în arabă, timp de cca alt minut, cu ocazia primirii în audiență a ministrului afacerilor externe, domnul Adrian Severin, care a fost în vizită în Israel. Notă: Un om politic român, fruntaș al PNȚCD și apropiat al domnului președinte Emil Constantinescu, aflat în vizită la Ierusalim în 1997, mi-a propus să fiu de acord cu ideea de a fi numit ca ambasador în Statul Israel. Am declinat propunerea sub scuza că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
că experiența politică și diplomatică nu l-a ajutat să înțeleagă încotro evoluau lucrurile. A creat un nou partid, Uniunea Națională Muncă și Refacere, cu existență efemeră, desființat în 1948, iar în 1950 a fost arestat, ca mulți alți foști fruntași politici și diplomați, a cunoscut ororile închisorii și a murit, după ani de suferință, la Sighet. A. a lăsat o monumentală operă memorialistică în manuscris, editată postum, mai întâi în presă (în revista „Magazin istoric”), apoi în volum. Este vorba
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
putere prin contagiune, caracterul incantatoriu al evocării activității lui Lenin În așa-zisele sesiuni științifice omagiale) și elemente ale unor rituri de inițiere și consacrare (prima vizită a pionierilor la mausoleu, Întrecerea În producție și confirmarea socială prin titlul de „fruntaș În muncă”): În acest scop au loc conferințe și prelegeri, dezbateri, vizite la mausoleumul lui Lenin și În alte locuri legate de activitatea sa. De la jubileul din 1970, activitățile de cercetare și predare, sub egida „În pregătirea aniversării nașterii lui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acei "majores terrae" (mai marii pământului), adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după întemeiere, dar boierimea, ca o categorie socială distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și provenea din acei fruntași ai cnezatelor și voievodatelor, formațiuni prestatale, și era alcătuită din proprietarii de pământ, slavi la origini, apoi români, după asimilare. Așa se explică o mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venite aici, ca și ale populației autohtone supuse, ei împart dreptatea pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se încheagă cnezatele și voievodatele (termeni slavi, preluați apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al X-lea, ei află aici formațiuni politice ("ducate"-voievodate), cu o populație amestecată încă, româno-slavă, și condusă de duci (voievozi). Ducatul lui Menumorut-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștei de care a fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]