34,387 matches
-
păianjenul șchiop în pânza de lipitori și lăcuste Domni peste ținutul sălbatec peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
sufletul nu îți mai poate Să voiajeze spre Oort. Deci, Constelația Lactee Incaltea nu o mai străbați Să dregi cu apă de știubeie Ozenauți deshidratați. De azi, lăși totul pentru mâne; Spre Circe nu-ți mai sună jind Și-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți se-nfig în
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
atunci, ca și textul lui Alphonse Allais (Un drame bien parisien), s-ar putea ca Micuța să-și includă, seducă, păcălească cititorii. Sub lupa de entomolog a lui Nabokov, Ghiță s-ar încadra în familia Phasmidae (insecte ce, trăind pe frunze, au tocmai formă de frunză). Aflat în descendența unui personaj suicidar, Tăciune mimează credibil. Sub lentila paranoidă a secolului al XX-lea, faptul pare o știre spectaculoasă din seria ,Elvis Presley" n-a murit. Se cuvine deschis un nou proces
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
Alphonse Allais (Un drame bien parisien), s-ar putea ca Micuța să-și includă, seducă, păcălească cititorii. Sub lupa de entomolog a lui Nabokov, Ghiță s-ar încadra în familia Phasmidae (insecte ce, trăind pe frunze, au tocmai formă de frunză). Aflat în descendența unui personaj suicidar, Tăciune mimează credibil. Sub lentila paranoidă a secolului al XX-lea, faptul pare o știre spectaculoasă din seria ,Elvis Presley" n-a murit. Se cuvine deschis un nou proces de presă...
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
buricele degetelor fiecăruia UNIVERSUL dansa sarabanda încă samizdat de imediat recunoșteai din darabane aroma celor ce-și digerau barierele balizele valizele cu un simplu fluierat de arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când sufla dinspre LARG primăvara de la vivaldi în același timp isterica naștere de iluzii continua cu vuiet de mat în biserici-tombolă de ca și cum ai putea auzi în foșnetul foițelor cum inima
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
de către un copil care dispare surîzîndu-ți 2. Trecerea dintr-o zi într-alta viața mea aproximativă acel fel de-a face cu mîna al lucrurilor surprinse în intimitate arborii se-nghesuie la fereastra mea e un certificat de umanism fiecare frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6. Cu zilele noastre cineva face gimnastică această zi noroasă mă duce-n altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele de pe case cad de la sine ca niște coji de pe rana vindecată cîteva vieți mai încolo trăia un om care iubea pereții ei despart și apropie-n același timp
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
iubea pereții și care-și lăsa pălăria lîngă gura canalului 7. Dintotdeauna am avut senzația că sunt nimeni că nu fac nimic golul m-a însoțit ca o decorație primită nu se știe cînd e ușor să privești pe fereastră frunzele care cad din copaci multe din ele nimeresc pe scara care duce la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra săracă a
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
remușcări din anul acesta ploios - o formă singuratecă de surpare de sine. Voiai să răstorni lumea cu dinamita strecurată în ceștile de cafea... hotelul de viață, liftierii răzbunători apăsând pe butoane de frig și oamenii aceia de douăjde bancnote de frunze bacșiș ancorați la valize... Cele mai mari remușcări din anul acesta : așternuturi de stâncă și pământ...forme de relief tot mai nesigure de la înălțimea ultimului catarg. BARBECUE În cartier se auzea doar melodia Cine a lăsat câinii afară !? și ocrotitorii
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
În cartier se auzea doar melodia Cine a lăsat câinii afară !? și ocrotitorii nemiloși ai ursului panda strigând lozinci anti-globalizare. Scuturau din lanțuri și băteau în tobe din piele udă de câine. De pe balcon, pisica s-a întors cu o frunză proaspătă din cea mai imprevizibilă iederă a acelui an. Și cu întrebarea: știi cum sună în limba germană o condamnare la moarte? De pe balcon, pisica s-a întors în timp cu o frunză de iederă verde, imprevizibilă... Câți porumbei au
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
balcon, pisica s-a întors cu o frunză proaspătă din cea mai imprevizibilă iederă a acelui an. Și cu întrebarea: știi cum sună în limba germană o condamnare la moarte? De pe balcon, pisica s-a întors în timp cu o frunză de iederă verde, imprevizibilă... Câți porumbei au zburat pentru pace și câți nu s-au mai întors acasă, la grătar ! ZBOR ÎNTRERUPT Atât ești, atât ți-a rămas: o femeie care a trăit de una singură într-o țară înghețată
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
Steaua din Cluj." (Carte poștală, 26 iunie 1956) Alegerea revistei nu era fortuită, ea reprezetînd în acel moment un avanpost al deschiderii literare și al lepădării șabloanelor dogmatice. }intele parodiilor nu sînt, nici ele, alese la întîmplare: Dan Deșliu, Eugen Frunză și Mihu Dragomir, adică trei ași ai poeziei aliniate, superior cotați la bursa valorilor oficiale. Li se adaugă însuși Vladimir Maiakovski, pe care Stalin îl decretase post mortem "cel mai bun și cel mai talentat poet al epocii noastre sovietice
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
observat zbârciturile de pe gât mi-au povestit despre fecioarele renovate din biserica Sfânta Hedwiga m-au fotografiat lângă statuia medievală care avea pungi sub ochi mi-au spus să nu calc nici un fir de iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele nu ajung niciodată să putrezească pe suprafața netedă a pavajului m-au condus în sala polivalentă mi-au ascultat cuvintele mi-au citit gândurile mi-au recunoscut mirosul de flacără împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin aer
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
morții scotocesc sertarele dulapurile își caută testamentele contractele hârtiile atestând o veche obârșie rurală habar nu au ei că nimic n-a rămas decât litere frânte ștanțate în praf câtă individualitate câtă supremație posedă această clădire mereu agitată de vâlvâtaia frunzelor de ficus ziua o invadează pliantele pornopolitice suprapuse de pliantele sectelor reli- gioase o invadează interogații cu piciorușe de omidă și vizitatori obraznici ca bunăoară acum când îmi cer să depun mărturie că nu au mâncat niciodată icre negre Realitate
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
merge pe drumul de litere care se naște concomitent cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respirație pe care o trădează merge și nu se împiedică merge și nu cade nu se prăvălește în praf sau firește în frunze sau firește în cine știe ce apă mai mult sau mai puțin tumultuos curgătoare merge uite chiar pe vîrfuri un șir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile picioarelor și va fi de ajuns undeva înaintea lui doar o pietricică simplă pentru ca
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
urcat toți trei în rabla aia și au pornit spre Moravița. am pe la două și jumătate au ajuns într-o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
am pe la două și jumătate au ajuns într-o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame ascuțite, de hârtie pergaminată sau chiar de oțel subțire. La capătul lanului, Vlada s-a oprit. Gata, până aici ne-a fost înțelegerea, unde vedeți luminița aia e
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
George Geacăr dimineață de iulie. frunza de brusture dacă tac nu tac numai eu dar nici dacă vorbesc nu vorbesc numai eu. dimineața este o coală albă iar seara coala e mâzgălită. aș putea să las așa cum lasă pet textul lui. aș putea să notez
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
soarele să urce mai sus micro doișpe se răsfață sub corturile răcoroase ale lui dumnezeu. micro doișpe este acum la inima lui dumnezeu. va mai trece vreme până va veni seara. până atunci coala de hârtie va fi fragedă ca frunza de brusture. trece peste ea buburuza și scorpionul. e o bună strategie să nu înceapă ziua de unde somnul a tăiat un hotar. dumnezeu are depozite mari de uitare. cum ar fi să te cațeri pe-o suliță? dumnezeu preferă tăcerea
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
fiecare zi cu o coală albă pe masă. dacă o vede știe că și astăzi mă gândesc la el și-mi pune deoparte o dimineață și pentru mâine. acum cred c-a plecat pentru că spun dumnezeu de parc-aș spune frunză de brusture. frunză de brusture peste care a trecut buburuza. ori scorpionul dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e tocmai bine așezat
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]