898 matches
-
-o, împiedicînd expansiunea imaginii și a cultelor audiovizuale (asociate cu imperialismul occidental și cu otrăvurile lui). Vom reveni asupra acestei perioade. Permiteți-mi să vă aduc o dovadă vie, chiar dacă nu e valabilă decît pentru America Latină, mai îndepărtată și mai frustă, o cărțulie și revoluții ratate, sîngeroase și de semn contrare. Dacă istoria se scrie după lovituri, ea se expune de asemenea în aceste spații albe neobservate care sînt așteptările evenimentelor care nu au avut loc. Recunoscut drept "coautor al delictelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
formația filosofica a traducătorului. Traducerile care pornesc de la textul masoretic au: „Dumnezeul duhurilor oricărui trup” (C); „Deus spirituum omnis cârniș” (Vg); „Dieu des esprits qui animent toute chair” (BJ); „God of the spirits of all flesh” (RSV). Este o expresie frusta, pe care Septuaginta a transpus-o într-un registru filosofic adăugând un kaì: ho theòs tÄÎn pneumátÄn kaì pásQs sarkós - totalitatea este astfel exprimată de cele două forme de existență: spirituală și materială. De aici și traducerile românești: „Dumnezeul duhurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Europa 2020, este un fel de strategie deghizată a celei anterioare, dar care a primit o cosmetizare mai atent făcută, mai ales În ceea ce privește obiectivele stabilite, indicatorii folosiți și o Încadrare mai bună În secvențe de timp. Aceasta fiind realitatea, destul de frustă, putem adopta strategia spunerii adevărului, așa cum este el. Poate că, la nivelul Comisiei Europene, ar fi utilă o schimbare a strategiei privind absorbția fondurilor europene În Țările cu performanțe scăzute, În ideea de a ajuta aceste state să facă față
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
un vehicul util pentru a duce la plăcerea celestă, singurul bun adevărat. 10. O Grădină extraordinară. Plăcerea terestră dă o senzație premergătoare formulei ei celeste. Jubilarea experimentată de oameni aici și acum anunță, dar într-un mod foarte sumar și frust, adevăratele bunuri accesibile doar în paradis. Lorenzo Valla - sau, cel puțin, purtătorul său de cuvânt Niccolo Niccoli - dă acestuia o descriere poetică, lirică și, în fond clasică. Descrierile trupului glorios făcute de Augustin în Cetatea lui Dumnezeu oferă modelul curent
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dar nu este vorba aici despre o cauză, ci despre un efect. Italia nu a avut o Dreaptă importantă pentru că nu a deținut o cultură capabilă să exprime o astfel de ideologie. Ea a putut să exprime numai acea dreaptă frustă, ridicolă, feroce care este fascismul. În acest sens, neofascismul parlamentar este continuarea fidelă a celui tradițional. Numai că, între timp, orice formă de continuitate istorică a fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sentimentul și calitatea vieții ce rezultă de aici. În al patrulea rând, au înscenat o vânătoare de vrăjitoare - ca întotdeauna, terorizantă pentru bietele vrăjitoare -, recurgând, în loc de pedepsele corporale pe care nu le mai au la dispoziție, la vulgaritatea cea mai frustă. Împreună cu alții, peste care trec din motive de spațiu și de stimă, în apărarea lui De Marsico a intervenit și Giorgio Bocca 1 (L’Espresso, 9 februarie 1975). Deloc surprinzător. Sexul cu ferocele sale intoleranțe este o zonă încă nebătută
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine” (Pasărea tăiată). Poemele, în linia unui expresionism întunecat, au uneori o expresivitate frustă, alteori o simplitate și o ingenuitate ambiguă, de joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-am culcat în el în noaptea aceea,/ Încet îl trăgeau zece cai,/ Nimeni nu știa încotro mă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
titlul de Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1989). Este laureat al Premiului de Stat din Republica Moldova (1990) și al Premiului „Nichita Stănescu” (1997). În primele volume de versuri, Maci în rouă (1963) și Univers intim (1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
scenelor și al evenimentelor care aduc unele accente polemice, în contratimp cu scenele ideologizante, aceste piese au reprezentat un moment important în viața teatrală basarabeană, cu deosebire prin montările lui Veniamin Apostol. În scenă era adus un material de viață frust, crud, „imediat” și personaje jucate „pe viu”, credibile din punct de vedere caracterologic și psihologic (Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Cumplit). Cultul vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de melancolie dureroasă, crepusculară, orchestrată discret, fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida aparenței artificiului și a afectării, demersul liric respiră aerul autenticității. SCRIERI: Tăcerineprimite, pref. I. Negoițescu, București, 1968; Almar, București, 1970; Țara fântânilor, București, 1971; Irosirea zăpezilor, București, 1974; Cămașă Patriei, București, 1975; Din Marmația, București, 1977
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica strămoșilor săi, transpunerea romanescă fiind lungul traseu al analizării acestui proces de conștiință. Lumea se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
activități. În plus, pretutindeni În corpul nostru social, mai ales În poziții-cheie, Întâlnim creaturile cele mai abjecte, atât ca limbaj, dar remarcabile și prin comportamentul suburban. Peste tot În România, limbajul violent, agresivitatea de tot felul și mârlănia cea mai frustă sunt fenonomene „piteștizatoare”. Un alt semn este obediența, slugărnicia dezgustătoare, ale cărei forme infame devin periculoase atunci când este vorba despre structurile decizionale politice sau când avem de a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca un inept autentic, un tembel, un sadic, un imbecil fără cusur. Fundamental, mijloacele care Îl individualizează sunt tot cele ale idioțeniei. Dar de astă dată e vorba de idioțenia reală. Aceasta explică șarmul unora dintre acțiunile și răspunsurile lui fruste, brutale, oneste, fără perdea Într-o lume a tuturor tabuurilor și a presiunii ideologice maxime. Paradoxal, ceea ce se celebrează aici este păstrarea onestității În condiții ambientale de dezastru total. Reflexul acesta moral nu e văzut Însă ca o virtute, căci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Imaginii i se adaugă parfumul florii, autoarea delectându-se într-un excurs terminologic, atentă la denumirea latină din tratatul botanic, dar și la numele - multiple - din zestrea limbajului popular. Virtutea acestei proze este discreta alunecare de la imaginea poetică la rememorarea frustă a întîmplărilor trăite, de la meditația abstractă, livrescă, la senzația proaspătă a prezenței naturii. Departe de orice naturalism, falsul „manual de călăuzit drumeții” se nutrește din nostalgia păgânismului, a arhetipalului, convertind elementele în simbolic și în spiritual. SCRIERI: Der Haiduck, Regensburg
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
presa de stânga” (Monica Lovinescu). Fidel ideilor sale democratice, în anii premergători celui de-al doilea război mondial intră în echipa lui Grigore Gafencu de la „Timpul”, unde „reportajele lui - cum va relata peste ani, George Ciorănescu - se ridicau deasupra faptului frust până la semnificații etico-sociale. Într-o vreme în care democrații erau prea ușor și interesat asimilați cu o stângă antidemocratică, Horia Roman a rămas pe pozițiile adevărat democratice, ce păreau iremediabil pierdute”. În exil publică în revistele „Limite”, „Le Courrier roumain
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
este un poet epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație și mit. Astfel, Dragoș, eroul baladei alegorice cu același nume, pornește în căutarea tricoliciului Vronța, care i-a răpit-o pe frumoasa
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
a formei definite cu vidul dinlăuntru, lumea însăși este un inepuizabil depozit de cutii. În interiorul etanș sau în cavitatea deschisă, în geometria rigidă ori în conturul abia sugerat, ea stochează și promite o infinitate de semnale și de informații. Natura frustă, cu întreaga sa energie formativă, dar și creațiile deliberate ale practicii umane, se întîlnesc și fuzionează în profunzimea insațiabilă a cutiei. În fața unei asemenea provocări, artistul plastic nu avea cum să rămînă indiferent. El a descoperit cutia ca principiu și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
încap în vreo definiție, au fost des investigate de artiștii români de la Ion Bitzan pînă la Petre Lucaci ori la Alexandru Nestor. Spre deosebire de aceștia, și de toți ceilalți pe care nu i-am mai amintit, Maria Rus Bojan alege cutia frustă, impersonală și fără amintiri proprii, dar ale cărei disponibilități trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Vasile Cârlova, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri ș.a. Dacă funcția culturală nu le-a fost contestată (de la N. Iorga la Ovid Densusianu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici ș.a.), controversa asupra capacității lor de a putea vorbi posterității prin emoție, frumusețe frustă mai fusese abordată de G. Călinescu, Perpessicius, I. Negoițescu, Nicolae Manolescu, Paul Cornea ș.a. Nouă, așadar, în cartea lui S. nu este preocuparea, ci realizarea unei sinteze și metoda aplicată (tematismul lui Jean-Pierre Richard) unei materii pe nedrept disprețuite. Criticul
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
eforturile de a promova valorile românești, intransigența și atașamentul total față de revistă, abnegația cu care muncea. Impunător îi apărea lui S. C. Stere, prin aspectul fizic deosebit și prin felul de a se purta, care exprimau forță și hotărâre, un caracter frust, autoritar, chiar aspru, neîncovoiat de ostilitatea oficială și de numeroasele atacuri împotriva lui, dar și prin capacitatea intelectuală excepțională. Era un spirit agitat, expansiv, care se antrena până la uitare de sine în expunerea unor idei. Din cele peste treizeci de
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]