738 matches
-
în el. Cam la al cincilea bulgăre s-a oprit din plâns și la al zecelea a luat și el zăpadă și a aruncat în mine, cu sete. Au aruncat și copiii în noi. Și noi în copii. I-am fugărit pe toți, pe unul l-am prins și i-am tras o mozoleală, apoi m-au prins ei pe mine și mi-au băgat câțiva bulgări în sân. Au început să-mi clănțăne dinții de frig - zăpada începuse să se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cer în raze perpendiculare. Aveam în mâini dovada că tatăl meu era om. La oraș considerasem miopia un noroc. Fără ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de colo-colo, fugărindu-se odată cu punctele mici și negre ale aberațiilor de retină. Acum nu mai aveam nevoie de nici o altă lume. Eu însămi deveneam un punct care aleargă pe o retină mai mare, nevăzută, care avea, ca și mine, nevoie de joc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După aproape o jumătate de oră, era În creierul mic al clinicii. Adică Într-un fișier pe care pînă atunci Îl considerase neimportant, DIVERSE. Pe a treia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat. Verde, numai alcool și fiere. Veninul de care era plin și Thomas. A venit un picolo, a schimbat fața de masă. Jesper a băut o cafea, s-a Înviorat. „Trăim vremuri care ne fugăresc“, nu s-a lăsat Castor, „totul e hăituială, nu mai ai timp să trăiești, guști cîte puțin din toate, mai deloc... Mereu nesătui... vrem, vrem, vrem... Hai să bem, Thomas!...“. Apoi a tăcut pînă la ziuă. Thomas, care băuse tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îi vine de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Iarăși boboci Ca de obicei un nor cenușiu, zdrențuit pe margini fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu un strat gros de vaselină suspendat deasupra apei< cine ajungea în vârful catargului se prindea de plasă și câștiga purcelușul. Trebuia multă tenacitate, echilibristică, abilitate și să fie buni înotători. Cu aceeași ocazie se aruncau câteva rațe care erau fugărite zdravăn pe mare până reușeau să le prindă amatorii de orătănii. Ziua marinarilor coincidea fericit cu Sărbătoarea Maicii Domnului, se comemorează și astăzi însă cu mai mult fast. De ce avea prietenul lui atâta grijă de mama sa? De ce nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra Cațaveiului. Parcă altfel lătrau și câinii. Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai cu ochii nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră. Sergenții strigară după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste, iar cu această ocazie s-au operat primele arestări din rândul demonstranților (câteva zeci). Majoritatea arestărilor aveau să fie operate în zilele următoare revoltei, după identificarea manifestanților (prin fotografii, filme, dar și după declarațiile informatorilor din uzină
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
locuiești În tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd oare se vor Întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific Întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare În fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Îndeosebi adjoncțiunea și conjuncția) sînt extrem de numeroase. Iată, de pildă, cîteva „adjoncțiuni”, constînd, cum se exprimă Pierre Fontanier, În „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decît o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile În amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspîntie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strîns În funduri / Pentru tristețea care Își sună
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă din mâini se pot rostogoli foarte departe - și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea. îmi iau mai bine o alta. și asta poate fi falsă) și eu am umblat, deci, odată cu o amintire în brațe - (și mă gândeam, cu un rânjet rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine umbla cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
precădere iarna, anotimpul pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă Îi revine, În tihna biroului fantezia se eliberează. Liniștea, confortul interior și timpul rău sînt cele trei condiții preliminare ale scrisului său. Fără de ele, Alecsandri nu se poate apropia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar în timp ce ațipea, cineva intra și îl insulta. De
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veste de apa umflată a Berheciului, încât îi dete o bătaie să fie pomenită și de strănepoți. Locul unde i-a bătut se numește și astăzi „Gloduri”, iar valea unde i-a îngropat poartă numele „Pe Glod”. Și i-a fugărit Ștefan într-o părere până ce-a socotit că nu le-a mai fi poftă altădată să mai poposească tătarii prin țara Moldovei. Astăzi încă se mai găsesc pe valea Berheciului oale pline cu oase tocmai din vremea tătarilor acelora și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un capăt la... Copou ! Tot pentru cine nu știe, anul acesta este o bogată recoltă de frunze uscate care, mai, mai, să acopere iarba părculețului dintre Arhivele Statului și L.M.K. Asta dacă: N-ar fi vajnicii lucrători de noapte care fugăresc cu măturoiul fiecare frunză galbenă sau stacojie căzută din pomi. Și dacă n-ar fi harnicii angajați la Legea 416 sau 76 care să primească un salariu oarecare numai și numai pentru că poartă un târn, o coșarcă sau un sac
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
următoarele: Aici s-au pus cu burta la pământ/ Patru bețivi din cei mai năzdrăvani,/ Cinstind pe Bacus, zeul lor cel sfânt,/ Mai însetați ca patru șobolani/ Aici pierdu și pulpă și spinare/ Jupânul iepure, iar ei ca zmeii/ Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gândurile îi aduceau în fața ochilor, într-o succesiune haotică, amintiri și imagini din diferite etape ale existenței sale anterioare, mai mult sau mai puțin semnificative. Acestea își făceau apariția pentru o fracțiune de secundă, se amestecau între ele și se fugăreau unele pe altele, ca într-un film de desene animate cu Tom și Jerry, după care se pierdeau în neant, ca și cum nu ar fi existat. Se vedea, printre altele, în brațele ocrotitoare ale mamei în momentul cutremurului care a precedat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-a îndurat. Îl găsim repliat masiv în lanțul muntos carpato balcanic, unde s-a readaptat condițiilor naturale. Așa a reușit să supraviețuiască acest genotip în vremurile de restriște. Invadatorii s-au mulțumit să-l fugărească, fără a-l urmări prin depresiunile împresurate de codrii întunecoși unde s-a ascuns. De aceea, în România, haplogrupul a ajuns să fie și în zilele noastre majoritar în Carpații Orientali 99. Năvălitorii nu au exterminat întreaga masă autohtonă rămasă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
păpușoi, adică 200 kg. O delegație, compusă, la Cucorăni, din primarul Gh. Măzăreanu, Niță Adochiței și Toader Chircu, a fost împuternicită să caute în țară păpușoi, "unde s-a găsi"83. În iarna aceea, din anul 1866, foametea i-a fugărit, la Ipotești, pe doi țărani bucovineni: Ioan Eminovici, din Călinești-Cuparencu, și cumnatul său, Procop Smocot, de la Șerbăuți. "Boierul" George nu era acasă. Spre seară vine și el de unde o fi fost și vede pe cei doi țărani, smeriți, plecați în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o cină surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul despărțirii, mi-a povestit ce se întâmplase; seara, beneficiarul implantului o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
muzică nigger și chiar făcuse un CD al nostru, o compilație de rap, hip hop și slow. Cînd mergeam la culcare, întâi îmi zâmbea complice și mă fixa amenințător cu arătătorul, apoi apăsa ostentativ butonul repeat, dădea play și mă fugărea prin dormitor cât să se întărâte un pic. Atunci era momentul să mă împiedic... Până să încheie, ascultam CD-ul de două-trei ori... Depășea de departe tot ceea ce cunoscusem până atunci în materie de bărbați; colegele mele erau înnebunite după
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
piciorul în minge. Chiar și Alin, căruia nu-i plăcea fotbalul, de altfel nici alte sporturi care nu fac decît să-l sleiască de vlagă, și care stătea de obicei pe margine cînd clasa se împărțea în două echipe ca să fugărească mingea, se amuza teribil dacă uneia din fete îi trecea prin cap s-o facă pe băiatul și se băga și ea în joc, cot la cot și genunchi la genunchi cu băieții. În ce fel alerga pe teren! În
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]