1,409 matches
-
particular al lui Vollard, din Rue Martignac, nr.28.Prezentând portarului,îmbrăcat în costum albastru cu fireturi de aur,cartea mea de vizită,mi-a spus că sunt așteptat de domnul Vollard la etaj.În hol, la parter, dintr-o fugară privire, am surprins în poziția lor statică sculpturi în bronz de Renoir și Maillol.Am urcat scara monumentală de piatră și sunt poftit într-o mare încăpere.Ce desfătare! Pe panoul din fața ferestrelor am descoperit minunatul tablou Baigneuse al lui
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea Cuvinte-i dă - dar ne`nțelese -, Uscate, într-un cufăr vechi... Fuioru-l toarce, Viața-l țese Ăra! Ce zgomot!... În urechi Răsună glasuri jucăușe
VERSURI GÂND NESPUS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347067_a_348396]
-
ne-nsemnată Cruce ! E limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă, cu taina frunții bolnavă de sudoare... Dar iată, iată marea disperare a timpului fugar ce-nghite lacomă secunde mituite de-o mână transcendentă... Ascultă-mă, nu vreau să mori și tu... destul că mie visele-mi sunt pradă închise-n temniță; și ce-ntuneric!... Tu să m-asculți pe mine și să nu vrei
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347170_a_348499]
-
a continuat: -Să stai acasă cu mă-ta mare sau du-te prin Caciulati pe la nepoatele alealalte. Am plecat rușinată și necăjită, încercând să șchiopăt cât mai puțin, de teamă că ceilalți copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere de rău. Când am întratât în curte, mamaie a alergat spre mine îngrijorată. Mai târziu am aflat că vestea despre pățania
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
scriitorul mulează în manieră personală, irezistibile tradiții de comportament al rătăcirilor de sine. Că numai meteahna scrisului poate să ne întoarcă în amonte până la sorgintea neamului nostru. Identitatea ortodoxă a prozatorului se face vizibilă prin minunatele portrete literare realizate aparent fugar. Cum dar ați vrea să scrie un scriitor altfel de cum o face acest Octavian Curpaș? Aș mai putea afirma că în scriitura sa germenul de sacru rămîne nealterat. Totuși, alături de tânărul scriitor, chiar și subsemnatul vă recomandă exilul de acasă
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
să împartă două cam la fel de mari. Runkrahost primi una în apropiere de încăperea prințesei. Talestri simți un fior străbătându-i corpul la gândul că la mică distanță va sta generalul babilonian cu statura impunătoare de akkadian. Câteva gânduri îi trecură fugare prin minte, dar și le alungă imediat, conștientă fiind de faptul ca orice implicare emoțională cu generalul ar genera o serie de probleme și ar putea chiar periclita obiectivul pe care îl avea de atins. Corabia începu să se clatine
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
ci s-a lăsat învins de vicii, neiubire de sine. Literatul conștientizează la un moment dat că poetul numai în singurătate poate trăi alături de „ființa supremă” care trăiește printre noi: „Te pierzi în golul singurătății / O, suflet, mereu de lume fugar” și continuă ca un adevărat cunoscător, trăitor în lumea aceea și prevestitor al tuturor acestor dezastre care ne stăpânesc fiindul: „E ora când Petru plânge amar - / Ascultă... e ora lașității...” (Nocturnă). De ce oare Bacovia numește acea clipă fatidică, pentru că în timpul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
s-a oprit și la Botoșani. Acum se petrece o răscruce în viața lui Eminescu și i se spulberă pentru totdeauna ideea de a rămâne artist de teatru. „Părintele lui- ne zice Caragiale în „Nirvana”- l-a găsit pe excentricul fugar și, cu mai binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă și d-acolo l-a trimis la Viena.”. Supărat pe părinți, Eminescu îi replică lui Ștefan Cacoveanu:„Ce au cu mine? Pâinea nu le-o mănânc, pragul
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
ades la stâlpul infamiei Am suferit. Și eu nimic n-am spus. De-am înălțat o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am ascuns în lumea mea fugară. Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să mor În tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud nu vreau! Mi-a fost de-ajuns atât cât am aflat. La masa visurilor vreau să stau Să mă hrănesc
AM ASCULTAT DESTUL de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358485_a_359814]
-
elemente ce trasează o schemă a lumii într-un design neomodernist ce exprimă mai degrabă stările eului decât un cadru riguros de existență. Regăsindu-se în situații diverse și paradoxale, implicat și interferent cu lumea, poetul se autodefinește instant și fugar, prin metafore izbucnite din vestiarul inimii, precum: așezat “Cu tâmpla pe umărul ploii”, trecând “prin sufletul pietrei” și lăsându-și “gândul pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
răul, am deveni și noi suspecți. Nu cumva am fi atunci noi înșine pasibili de a fi expulzați din „brava lume nouă”? Ajungând la acest punct, cu toată sobrietatea de care sunt în stare, nu pot să-mi reprim gândul fugar la una din înțelepciunile noastre populare unanim răspândite: „mai stau puțin și-mi trece”. Dar până una-alta, ca să nu bat la ochi cu nemișcarea mea, încerc să trag măcar un folos din isteria generală. Ia să vedem, câte din
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 277 ȘI TRECI... Și acum mi-apar în minte, Clipe care nu le pot uita, Când cu privirea departe undeva, Schițam tabloul aducerilor aminte. Treci prin gândul meu fugară, Zâmbind o clipă, gânditoare, Faci un gest, o mișcare sprințară, Treci mai departe nepăsătoare! Nu-ți pare rău că m-ai pierdut, Mai bine zis m-ai alungat, Chiar fără jenă sau mai mult, Indirect m-ai și insultat! Nu
ŞI TRECI ... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358131_a_359460]
-
să-ți ascult glasul domol, admirând zâmbetul misterios pelerin pe drumul gândului, zăbovind pe hartă, la răscruci de idei creatoare nu contează ne cunoaștem din vremuri străvechi, prin țesături nevăzute de vorbe nespuse transmise prin pânza orelor străbătute de clipe fugare coborând pleoapele, ochii minții intuiesc limpede mesajul infiltrat în nucleul creativ al undelor cerebrale așternând pe hârtie curgerea lină a povestirilor desprinse din amintiri netrăite sau desfășurate în alte vieți cândva un circuit închis în globul de cristal învârte veșnic
MENTOR AL IMAGINAŢIEI.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358190_a_359519]
-
de blajin,/ Iar viața-mi nu-i pe zile, e pe ore/ Și mor, și-nviu, și nu-i mai mare chin.// Cât de frumoasă-i astă primăvară/ Și o privesc prin geam cu mult regret,/ Iar viața mi se-mprăștie fugară -/ În lume e străin orice poet.// Străini suntem și noi ce nu o dată/ Am apărat românii de străini,/ Și-acum ni se întoarce drept răsplată/ Înjurătura fraților români.// Ne urlă dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
această detașare, înțelegere, care le va fi dată multora, dar puțini vor avea puterea de a o pune în practică. Vei vibra cu sufletul multora, unii vor vibra mai puternic cu al tău. Atunci vei trăi clipe de fericire. Dar fugare. Nu vor fi împlinirea pe care o știi, aceasta va veni doar când vei fi pe deplin pregătită. Și EL, la fel. Are multe de împlinit. Va ști și el mereu că te caută. E la fel de puternic și de minunat
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
și eu, redescoperindu-mă prin ceilalți, eram și eu un punct din cercul viu și diform al unor oameni de o clipă. Eram cu spatele la lac și cu fața spre grup, îmi consumam propria lacrimă, îmi eliberasem mânjii conștiinței lăsându-i fugari în celelalte vieți pe care le voi fi trăit în ultimele mii de ani, copil, adolescent, matur și bătrân fiind, generație după generație, când, în acel momente de regresie mentală am trăit subit o experiență stranie. Tocmai mă autoinvestigam în
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea... Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziu frunzele-s ofilite de prea încet sau prea târziu , mă întreb e primăvară-n suflet sau mi se pare că-s niște umbre ale unor amintiri fugare... În sufletul meu iar, anotimpuri s-odihnesc și nu vreau cu gândurile mele să le trezesc, am să m-așez ușor pe o margine de zare așteptând, printre vise, un nou răsărit de soare... Referință Bibliografică: În sufletul meu... Mariana
ÎN SUFLETUL MEU... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350661_a_351990]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VISUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 729 din 29 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Era noapte si visam: se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă... mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Visul / Floarea Cărbune
VISUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350764_a_352093]
-
din alt om. Un incident fără importanță, un cuvânt în timpul unei conversații, un ton dintr-o melodie, o mireasmă rătăcită, un nume citit într-un ziar, vederea unui obiect sau a unui individ, trezește în sufletul meu tremurul unei amintiri fugare, întocmai ca tresărirea unei umbre care trece atât de repede, încât nu sunt în stare s-o prind și amintirea se destramă înainte de ase putea limpezi. Ea este ca o halucinație care dispare înainte de a te putea concentra asupra ei
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
secvențe șterse Ca niște flamuri fumegânde-n vânt Cădea iar pradă amintirilor imerse Și nu știa de cer, de apă, de pământ. O lebădă-i cânta în piept sub raza lunii albe Cafeaua neagr-a nopții și zorile-l sorbeau Pelicule fugare se petreceau în forme calpe Pe cristalinul crud, tăcute umbre-l urmăreau. Dar niciodată n-a vrut ca să moară Și aștepta așa... zăpada să se cearnă Și se simțea născut parcă a doua oară Deși era ca un copac în
OBSEDANTUL FILM AL VIEŢII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359296_a_360625]
-
Hai și fii înțelegător, nu te grăbi. Ai răbdare că o să fie bine și de tine, Gogule, și de mine... ha-ha-ha! Acum e timpul să treci în „cușcă” și... să așteptăm, băiatule. Făcu stânga împrejur și, furat de un gând fugar, era cât pe-aci să fie înhățat de Corbea (dar lungimea lanțului nu-i permise să-l ajungă) care-l sperie așa de tare că-i trecu pofta ce-o simțea în trupu-i răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
își simțise degetele contractate ca într-un spasm care făcea să-i tremure mâna, ce părea că și-ar fi dorit să refuze să scrie ceva, pe coala întinsă. Poate și pentru că ceva imperceptibil în atitudinea lui, o anumită expresie fugară ce-i trecuse peste față atunci când ea îi făcuse portretul șefului hoților, o făcuse pe Ștefania să simtă că nu-i vorbește despre o persoană necunoscută. Și contrar așteptărilor sale, acesta nici nu-și notă semnalmentele descriese. Cât despre amprentele
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
-mi promiți o vară nonagenară. Aș fi vrut să facem o escapadă, să vedem cum s-au copt pantofii în vitrinele prăvăliilor, cum au albăstrit zambilele tălpile gradinilor. Cum au sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele, să le deschid cu inima tropotind și cu aerul că nu conteaza, mai e mult până
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
sau țigănești, și evreiești, nu doar românești. Au avut teoria și practica marxistă această „calitate”, de a nu face discriminări atunci când trebuiau create „opinii” și conștiințe „de masă”. Acum, după 22 ani, la Timișoara pare să fi rămas doar amintirea fugară a incandescenței acelor zile. Viața are tipicul său și după zbuciumuri majore, existența se reașează în tiparele obișnuite. Timișorenii au modestia oamenilor care știu că ceea ce au făcut, trebuia făcut. Că odată datoria împlinită, eroii se întorc la locurile lor
MEMORIA GREU INCERCATĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359545_a_360874]
-
întrebare, Căci multe-ar fi dorit să știe. Vorbea încet, purtat de vise În cernerea amurgului, Cu inimile larg deschise, Când ai atâtea ca să spui. Se cerne ploaie de lumină Cu stropi de amintire mari, Aceeași rezonanță plină- Ecoul anilor fugari. Despre mezin i-am dat de știre Că are fire de argint. Privea la mine cu uimire Și se-ntreba dacă nu-l mint. Cum tatei îi păreau colaje Din întâmplări, din fapte vechi, Însă cu alte personaje, Noi le
LA O CAFELUŢĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359571_a_360900]