1,190 matches
-
prin mlaștina dintre cedri. Puteam să fur mașina părinților Obiectului. Puteam să merg spre nord, prin Peninsula din Nord, până În Canada, unde se gândise să fugă și Capitolul Unsprezece, ca să scape de Încorporare. În timp ce-mi contemplam viața de fugar, am aruncat o privire peste marginea patului ca să văd ce face Jerome. Stătea Întins pe spate, cu ochii Închiși. Și zâmbea. Zâmbea? Cum zâmbea? În batjocură? Nu. Șocat? Greșit din nou. Atunci cum? Zâmbea satisfăcut. Pe buzele lui Jerome era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-ar fi lăsat să le fac: comandam două, uneori chiar trei deserturi, și nu mâncam niciodată salate. Eram liber acum să fac carii sau să-mi pun picioarele pe spătarul scaunului din față. Uneori, când făceam autostopul, vedeam alți fugari. Se adunau și fumau sub pasarele sau prin canale, cu glugile hanoracelor ridicate pe cap. Erau mai duri și mai jerpeliți decât mine. Mă feream de găștile lor. Veneau din familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio mârâie îmbufnat: — La noi, trădătorii și fugarii de oaste sunt spânzurați de co paci. Dar ceea ce văd eu aici, la Roma, nu sunt lupte, nici măcar vânătoare adevărată, ci măceluri inutile. Respiră adânc: — Inutile și josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nunta de iubire, În unire Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mândră, râușorul Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de crin, Și fața-și ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin. Iar eco își râde de blândele plângeri, De
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Caiafa i-a dat lui Iuda răsplată pentru că L-a vândut pe Domnul, la fel erau răsplătiți cei care dezvăluiau ascunzătorile tainice ale preoților și ale călugărilor, pe când cei care îi adăposteau în case ori ascunzători sau îi ajutau pe fugari erau, dimpotrivă, supuși la cele mai aspre pedepse. Cei descoperiți a fi creștini erau trecuți prin chinuri cumplite nu numai ca să se lepede de credința lor, ci și ca să mărturisească unde se aflau ascunzătorile misionarilor. — Cel mai greu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
persecutată, ci chiar s-a bucurat de un statut de vedetă. Au fost duși de cealaltă parte a graniței, unde Îi aștepta o petrecere de bun-venit organizată de guvernul militar. Unii s-au temut că regimul Îi va oprima pe fugari, dar nu ar trebui să-și facă griji. Până acum, nici unul dintre oamenii deportați nu a depus vreo plângere, nici măcar unul. De fapt, nu s-a mai auzit nimic de ei. În timp ce erau transportați, după cum a relatat ulterior un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de cîrmuire, acest toiag măreț!" 18. "Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile. 19. Stai pe drum și pîndește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat, și zi: "Ce s-a întîmplat?" 20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați, vestiți în Arnon că Moabul este pustiit! 21. A venit pedeapsa și peste țara cîmpiei, peste Holon, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44. "Cel ce fuge de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă, se prinde în laț, căci aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul." 45. "Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc." 46. "Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
tale, și ziceai: Cine va veni împotriva mea?" 5. "Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale; fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, și nimeni nu va strînge pe fugari! 6. Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul." 7. Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
voi sfărîma arcul Elamului, puterea lui de Căpetenie. 36. Voi aduce asupra Elamului cele patru vînturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vînturile acestea, și nu va fi nici un popor la care să n-ajungă fugari din Elam. 37. Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor, și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mînia Mea aprinsă, zice Domnul, și-i voi urmări cu sabia, pînă ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
-le niște mormane ca niște grămezi de snopi, și nimiciți-le. Nimic să nu mai rămînă din el! 27. Ucideți-i toți taurii și junghiați-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! 28. Ascultați strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din țara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29. Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărîți în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pîine deloc. 7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit, și au ieșit din cetate noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cîmpiei. 8. Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, și au ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului, după ce toată oștirea lui se risipise de la el. 9. Au pus mîna pe împărat și l-au dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
iar alți 250 au fost grav afectați. Am citit articolul din ziarul de seară în metroul de 17.30, în drum spre spitalul lui Shizuko care se află în suburbia Tokio-ului. Hayashi a declarat polițiștilor: „Obosisem să fiu un fugar.“ Era scris în ziar. Eram foarte fericit că Hayashi Yasuo fusese arestat. Până atunci reușisem să ascult în detaliu experiențele oamenilor care inhalaseră gazul sarin și a căror viață se schimbase din cauza lui Hayashi Yasuo. Citisem de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la suprafață!“ Metroul a trecut prin cinci stații, au fost 8 persoane decedate și peste 2 475 de victime. O tragedie greu de imaginat. „Mașina de ucis“, Hayashi Yasuo s-a ascuns și a dus o vreme o viață de fugar, dar în decembrie 1996, la aproximativ un an și nouă luni de la atac, a fost prins în insula Ishigaki. Cât timp s-a aflat în libertate, a purtat mereu cu el un mic altar budist ca să se roage pentru victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în piețe, totul geme, și se topesc plîngînd. 4. Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. 5. Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului. 6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tot noapte. Dacă vreți să întrebați, întrebați; întoarceți-vă, și veniți iarăși." 13. Proorocie asupra Arabiei. Veți petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! 14. Duceți apă celor ce le este sete, locuitorii țării Tema, duceți pîine fugarilor! 15. Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, și dinaintea unei lupte înverșunate. 16. Căci așa mi-a vorbit Domnul: Încă un an, ca anii unui simbriaș și s-a isprăvit cu toată slava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cursul Rîului pînă la pîrîul Egiptului, iar voi veți fi strînși unul cîte unul, copii ai lui Israel! 13. În ziua aceea, se va suna cu trîmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim. $28 1. Vai de cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dumnezeu. 13. Eu sunt de la început, și nimeni nu izbăvește din mîna Mea; cînd lucrez Eu, cine se poate împotrivi?" 14. "Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaș împotriva Babilonului, și cobor pe toți fugarii, chiar și pe Haldei, pe corăbiile cu care se făleau. 15. Eu sunt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru." 16. Așa vorbește Domnul, care a croit un drum pe mare, și o cărare pe apele cele puternice, 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului însă, toate acestea ajung nesemnificative. Nu mai este loc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor dea accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Balamber văzu carul gonind, urmat la scurtă distanță de tânărul burgund, și înjură furios: — Ce neghiobi! Nu-s buni de nimic! I-ar fi fost imposibil să ajungă la cal la timp ca să coboare drumul și să-l oprească pe fugar. Pe lângă asta, renunțase să-și mai folosească arcul, cu toate că-l ținea lângă el, de teamă ca nu cumva, în cazul în care, din nefericire, ar fi greșit ținta, săgețile sale hune să fie găsite de cineva care ar fi căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale hune să fie găsite de cineva care ar fi căutat să afle ce s-a întâmplat; astfel că se vedea obligat să depindă de arcașii burgunzi. Se întoarse deci furios către cei de alături și, întinzând brațul, le arătă fugarul: — Băiatul ăla! Ucideți-l! Mai multe săgeți zburară către tânăr, dar niciuna nu-l atinse. Balamber, peste măsură de furios, își luă arcul, scoase o săgeată din tolba arcașului celui mai apropiat și coborî iute cărarea ce ducea până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de arme și nu putea fi sigur că îl vor prinde pe fugar - doar dacă tânărul nu ar fi făcut cumva greșeala să se oprească să-i ajute pe cei din car; oricum, era sigur că-l lovise și se gândi că, foarte probabil, nu ar fi ajuns departe. Lupta era de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caii la pas, prin apa gâlgâitoare. Nu schimbau nici un cuvânt; fiecare își ținea ochii ațintiți către malul cel mai apropiat, scormonind cu privirea printre copaci, cu nădejdea că va găsi o cărare pe care ar fi putut să o apuce fugarii. în două rânduri, Balamber pătrunse printre arbori, însă nu întârzie mult să cerceteze și se întoarse la albia torentului; soarele era cu totul acoperit de cenușiul norilor, astfel încât apa curgea fără reflexe, lăsând să se vadă limpede pietrele rotunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]