1,185 matches
-
pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele tale amiaza are gustul merelor roșii părul tău este adierea grânelor dezlegate privirea mi-o scalzi cu izvorul nesecat al miracolului de a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
minte și, cînd aveam nevoie, le reconstituiam pînă În cel mai mic detaliu. Așa cum mi s-a Întîmplat și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și o umflătură roșie sub nas. Panta era abruptă dar, din fericire, frînele au ținut. Dacă panta ar fi fost Înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ține să se dezvăluie misterul dispariției soțului ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite, fundal albastru cu margine argintie. În mijloc ieșea În relief un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aleea din spate - cred că vîntul și-a schimbat direcția - stirnind nisipul, trecînd valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se Încordă tot, Își aranjă fularul și spuse exasperat: — Nu pot să-l sufăr. — Pe gunoier ? Ce tîmpenie! Gunoi și melodie, se potrivesc de minune! Dacă n-ai nimic Împotrivă, hai la cafenea să ne tragem sufletul! Avea el venea cu invitația venea acum dinspre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam durduliu. Unghiile de la mîna cu care ținea paharul erau murdare de ulei negru, așa că am tras concluzia că e cazangiu pe undeva prin apropiere. Clienții din jurul orei opt sînt În marea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
proaspăt făcuți, Înfășurați cu grijă În jurul bețișoarelor, În vasul cu apă clocotită și-i amestecă cu atenție să nu se Împrăștie. Mirosul caracteristic de făină Îmi gîdilă plăcut nările. — Ia ascultă, dacă ți-e frig, Îți fac rost de un fular. Se Întoarse spre bucătarul cel nebărbierit și-i spuse: Dă-i ceva. Am Încercat să-l opresc Înainte de a se apuca să caute ceva după tejghea. La care, fratele spuse, repezit: — Hai lasă prostiile! Aici nu se plătește chiar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hotărîtă spre mine. SÎngele i se scursese parcă tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mărginit să-și golească buzunarele pardesiului (care Îi aparținuse lui Miquel) și să lase un pumn de bani pe masă. Începînd de atunci, a Început să iasă aproape În fiecare noapte. În Întuneric, acoperit cu o pălărie și un fular, cu mănuși și gabardină, era o umbră printre atîtea altele. Nu-mi spunea niciodată unde se ducea. Mai Întotdeauna aducea bani sau bijuterii. Dormea dimineața, așezat drept În fotoliu, cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală de dimineață Dumnezeu Îl ajută, dar În cazul dumitale, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
service. — Sper că glumești! — Sunt cât se poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli și fulare, o pornesc. Mâinile lui Gertler, cu mănuși de lână, alunecă pe volanul unui unui autoturism Wolseley, dinaintea războiului, spațios și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
RIG Decembrie frig simbrie de nea iarna asta întârzie så aducå Dintre fularele lungi ies capete cu râsul înghețat aburind înspre cerul turcoaz Nori de cuvinte și semne de exclamare expirate de la obraz se împråștie pe trotuar scârțâind sub tålpile trecåtoare recurente plåtind rente fiecårei clipe prin care gândurile le dirijeazå avântarea și
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1611]
-
față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna cu multe droguri. Dar, de cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu eram în stare să-i răspund cu aceeași măsură. La început, încercasem, dar cadourile pe care le puteam cumpăra din bugetul meu erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea lui, un fular de mătase - și realizasem că entuziasmul cu care Randall le primea era puțin fals. În fond, cât de incitant putea fi un fular de mătase, pentru un bărbat care survolează New York-ul la bordul unui avion nou? — Deschide-l, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea lui, un fular de mătase - și realizasem că entuziasmul cu care Randall le primea era puțin fals. În fond, cât de incitant putea fi un fular de mătase, pentru un bărbat care survolează New York-ul la bordul unui avion nou? — Deschide-l, draga mea, m-a îndemnat el, așezându-mi cutia în poală și părând atât de entuziasmat, de-ai fi zis că el fusese cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, când bătrânul Marcu Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el, tov Titi, care n-ar fi pus o picătură de alcool pe bătrânul lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că acesta fusese, în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e singur, ca totdeauna. Mereu singur, singur pe lume. Tovarășe Orest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]